ICCJ. Decizia nr. 4266/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4266/2012
Dosar nr. 363/35/2011
Şedinţa publică de la 19 octombrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Baroul Satu Mare şi Uniunea Naţională a Barourilor din România anularea Deciziei nr. 80/2010 a Consiliului Baroului Satu Mare, anularea Deciziei nr. 131 din 19 - 20 februarie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R., constatarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, obligarea pârâţilor să emită decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat în Baroul Satu Mare şi să procedeze la înscrierea sa în Tabloul avocaţilor definitivi al Baroului Satu Mare, obligarea pârâţilor la plata de daune, în solidar, în cuantum de 150 RON pentru fiecare zi de la expirarea termenului de 30 de zile de la solicitarea înscrierii şi până la înscrierea efectivă în Tabloul avocaţilor definitivi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, întrucât îndeplineşte cerinţele legale prevăzute de art. 11, 13, 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii, odată cu depunerea cererii.
A arătat reclamanta că în data de 15 iulie 2010, sub nr. 365/2010, i-a fost înregistrată la Baroul Satu Mare cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
A mai arătat reclamanta că în data de 23 septembrie 2010 a fost înştiinţată să se prezinte la sediul Baroului Satu Mare pentru verificarea cunoştinţelor prin interviu în formă scrisă, nefiindu-i comunicat în ce constă acest examen, tematica, bibliografia şi temeiul legal.
A mai precizat reclamanta că Hotărârea U.N.B.R. nr. 902/2010 nu era în vigoare la acea dată.
Totodată s-a arătat că prin Decizia nr. 80/2010 emisă de Baroul Satu Mare s-a atestat de către avocatul raportor că reclamanta întruneşte toate condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 şi Legea nr. 255/2004.
În data de 11 ianuarie 2011 reclamanta a formulat contestaţie împotriva deciziei emise de Baroul Satu Mare şi a înaintat-o consiliului U.N.B.R. care a respins-o prin Decizia nr. 131 din 19 - 20 februarie 2011.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 207/CA/2011 din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Oradea a admis în parte acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta A.L., a constatat că reclamanta îndeplineşte condiţiile legale privind primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, a anulat Decizia nr. 80/2010 emisă de Consiliul Baroului Satu Mare şi Decizia nr. 131 din 19 - 20 februarie 2011 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, a obligat pârâţii să emită decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat, în Baroul Satu Mare şi să procedeze la înscrierea în Tabloul avocaţilor definitivi, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata de daune, în cuantum de 150 RON pentru fiecare zi de la expirarea termenului de 30 de zile de la solicitarea înscrierii şi până la înscrierea efectivă în Tabloul avocaţilor definitivi, a obligat pârâţii, în solidar, la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, în favoarea reclamantei, reprezentând deplasări la instanţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Reclamanta A.L. a formulat la data de 15 iulie 2010, înregistrată sub nr. 365/2010, o cerere de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora, la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.
Prin Decizia nr. 80 din 2 decembrie 2010, emisă de Consiliul Baroului Satu Mare, în baza dispoziţiilor art. 11 şi următoarele, art. 53 şi următoarele din Legea nr. 51/1995, art. 14 şi următoarele, art. 73 şi următoarele din Statutul profesiei de avocat, a fost respinsă cererea reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Pentru a emite această decizie, Consiliul Baroului Satu Mare a avut în vedere referatul consilierului raportor, avocat R.C., din care rezultă că reclamanta întruneşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004, motivul respingerii cererii fiind acela că nu a realizat punctajul stabilit de Comisia Baroului Satu Mare, pentru promovare la interviul pentru verificarea cunoştinţelor privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, nefiind astfel întrunite toate condiţiile de admitere a cererii.
Prin Decizia nr. 131 din 19 februarie 2011, emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta A.L. împotriva Deciziei nr. 80 din 2 decembrie 2010, emisă de Consiliul Baroului Satu Mare, cu motivarea că la interviul organizat de Barou, în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul Profesiei de Avocat şi ale Hotărârii nr. 902 din 1 septembrie 2010 emisă de Consiliul U.N.B.R., reclamanta nu a realizat punctajul minim stabilit de către Consiliul Baroului, dovedind astfel ”necunoaşterea” prevederilor legale şi statutare. Totodată, din verificarea actelor anexate cererii de primire în profesie, s-a constatat că lipseşte dovada de definitivare a reclamantei, prin examen, în funcţia de consilier juridic.
Instanţa a reţinut că prin Statutul profesiei de avocat, la art. 21 alin. (2) s-a adăugat că „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate verifica cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat”.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R., care la pct. 5 detaliază procedura de verificare a cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat, se mai adaugă suplimentar şi că „rezultatul verificării cunoştinţelor …. poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen”.
În opinia instanţei, apărarea referitoare la faptul că testul grilă impus de pârâtul Baroul Satu Mare nu ar reprezenta un examen, este lipsită de consistenţă.
A mai reţinut instanţa că aspectul cantitativ invocat, respectiv împrejurarea că verificarea cunoştinţelor a vizat doar reglementările specifice profesiei, iar nu alte materii (C. civ., penal, proceduri) este complet nerelevant, câtă vreme ceea ce se reproşează pârâţilor, este faptul că impunerea unei grile şi a unui barem prestabilit, precum şi a unui punctaj minim obligatoriu de atins de către solicitanţi, echivalează, în mod evident cu un examen, şi, prin aceasta, contravine legii.
Instanţa a mai reţinut şi că prin Legea nr. 270 din 22 decembrie 2010, dispoziţiile Legii nr. 51/1995 au fost modificate substanţial, accesul în profesia de avocat realizându-se numai pe bază de examen însă, în baza principiului tempus regit actum, acest eveniment legislativ nu afectează dreptul reclamantei de a fi primită în profesie cu scutire de examen, potrivit reglementării în vigoare la data formulării cererii sale (15 iulie 2010).
Contrar celor susţinute de pârâţi, Curtea de Apel Oradea a reţinut că sintagma utilizată de legiuitor „poate fi primit în profesie cu scutire de examen” nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocaţie. Câtă vreme reclamanta a formulat cererea de primire în profesie cu scutire de examen, îndeplineşte condiţiile expres arătate la art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv a exercitat funcţia de consilier juridic peste 10 ani şi nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat, în sensul explicitat de art. 13 din acelaşi act normativ, are un drept subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporţionale cu scopul urmărit de pârâţi în organizarea profesiei de avocat.
În acest context, refuzul pârâţilor de a o primi pe reclamantă în profesie, fără examen, pe motiv că nu a îndeplinit punctajul stabilit pentru verificarea cunoştinţelor specifice profesiei, în opinia Curţii apare ca nejustificat.
În ceea ce priveşte lipsa dovezii de definitivare a reclamantei prin examen în funcţia de consilier juridic, invocată în Decizia nr. 131 din 19 - 20 februarie 2011, emisă de Consiliul U.N.B.R., instanţa a constatat că la dosarul cauzei există această dovadă, care rezultă din Adresele nr. 495 şi 604 din 2010 anexate şi la contestaţia formulată către Consiliul U.N.B.R., din Adeverinţa nr. 65 din 11 octombrie 2010 emisă de Colegiul Uniunii Consilierilor Juridici din România - Colegiul Consilierilor Juridici Satu Mare, precum şi din copia cărţii de muncă a reclamantei.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata de daune, în cuantum de 150 de RON pentru fiecare zi de la expirarea termenului de 30 de zile de la solicitarea înscrierii şi până la înscrierea efectivă în tabloul avocaţilor definitivi, instanţa l-a respins ca neîntemeiat, reclamanta nefăcând dovada unui prejudiciu moral generat de refuzul pârâţilor de a o primi în profesia de avocat cu scutire de examen.
3. Recursurile declarate de către pârâţi
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Oradea au declarat recurs Baroul Satu Mare şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Ambii recurenţi au susţinut că prin hotărârea primei instanţe s-au interpretat greşit dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în condiţiile în care termenul „poate” reprezintă „o posibilitate pe care legea o recunoaşte acestor persoane, concomitent fiind recunoscută şi posibilitatea consiliilor barourilor de a verifica cunoştinţele solicitanţilor”. În privinţa modalităţii concrete de verificare a cunoştinţelor, recurenţii au mai arătat că legea nu o stabileşte aşa încât hotărârea consiliului baroului de a verifica cunoştinţele în formă scrisă nu este abuzivă şi nelegală.
Recurentul Baroul Satu Mare a insistat îndeosebi asupra faptului că prima instanţă a făcut abstracţie de efectele Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 care este obligatorie şi de imediată aplicare din momentul adoptării ei, după cum rezultă din dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.
În fine, recurenta Uniunea Naţională a Barourilor din România mai critică şi partea din sentinţă referitoare la cheltuielile de judecată, susţinând că nu are culpă procesuală.
4. Apărările intimatei A.L.
Atât prin întâmpinare, cât şi prin concluziile scrise formulate în cauză, intimata A.L. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Intimata a prezentat pe larg jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în materia examinată, indicând decizii pronunţate în perioada anilor 2004 - 2011, precum şi Hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ştefan şi Ştef împotriva României, concluzionând în sensul că situaţia sa este similară cu a reclamanţilor din acele cauze, aşa încât, pentru a evita insecuritatea raporturilor juridice şi practica neunitară, se impune menţinerea soluţiei curţii de apel.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor cuprinse în întâmpinare şi concluziile scrise, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
După cum rezultă din prezentarea de la pct. I.1 - I.2. din această decizie, în esenţă, problema care a fost dedusă spre soluţionare vizează legalitatea refuzului recurenţilor-pârâţi Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Satu Mare de a o primi pe intimata-reclamantă A.L. în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Prima instanţă a stabilit că impunerea unor condiţii suplimentare celor indicate în cuprinsul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv organizarea unui interviu sub forma unui test grilă şi stabilirea unui punctaj minimal de 20 de puncte (din 25 posibile) echivalează cu susţinerea unui examen şi, prin aceasta, contravine legii.
Această concluzie este corectă, ea fiind împărtăşită şi de instanţa de recurs.
Fără a relua situaţia de fapt care a fost descrisă pe larg în sentinţă şi nu a fost contestată de către recurenţi, Înalta Curte reţine că din elementele furnizate chiar de către aceştia rezultă că, la „interviul” din 29 noiembrie 2010, candidaţii au avut de rezolvat un test grilă cu 25 întrebări în interval de o oră, fiind declaraţi admişi în profesie doar aceia care au realizat minim 20 puncte. Intimata a obţinut 15 puncte şi a fost respinsă.
La fel ca judecătorul de la fondul cauzei, şi instanţa de recurs consideră că procedeul prezentat anterior se circumscrie noţiunii de examen, iar nu de interviu, cum susţin recurenţii, fiind de domeniul evidenţei că a fost golită de conţinut prevederea legală care îi conferea intimatei dreptul de a fi primită în profesie „cu scutire de examen”.
Împrejurarea că legiuitorul a folosit sintagma „poate fi primit în profesie” nu conferă recurenţilor dreptul de a refuza accesul intimatei, care îndeplineşte condiţiile expres arătate în cuprinsul art. 16 alin. (2) lit. b) din lege, respectiv, a exercitat profesia de consilier juridic peste 10 ani şi nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din acelaşi act normativ.
Cât priveşte critica recurentului Baroul Satu Mare referitoare la ignorarea Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului UNBR, aceasta este lipsită de suport, câtă vreme emitentul acestui act normativ nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, de a-i asigura publicarea în M. Of. în vederea intrării în vigoare şi, în orice caz, hotărârea a fost adoptată după înregistrarea cererii de primire în profesie a intimatei, care avea aşteptarea legitimă ca solicitarea să-i fie soluţionată după procedura reglementată la acel moment.
De altfel, după cum bine subliniază intimata prin întâmpinare, soluţia pronunţată de prima instanţă se impune a fi păstrată şi pentru raţiuni care ţin de respectarea principiului securităţii juridice prin asigurarea unei jurisprudenţe unitare în materia examinată, exprimată printr-o multitudine de decizii în acelaşi sens cu prezenta (de ex. Decizia nr. 4777/2010, Decizia nr. 233/2011, Decizia nr. 4143/2011, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal).
În fine, referitor la cheltuielile de judecată parţiale, în cuantum de 150 RON, acordate de prima instanţă în temeiul art. 276 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că motivul referitor la lipsa culpei procesuale, invocat de Uniunea Naţională a Barourilor din România, nu are consistenţă, câtă vreme intimata a fost obligată să parcurgă procedura judiciară pentru demonstrarea caracterului nejustificat al refuzului recurenţilor de a o primi în profesie.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile de faţă, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Baroul Satu Mare şi Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva Sentinţei nr. 207/CA din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4371/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4263/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
