ICCJ. Decizia nr. 4286/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4286/2012
Dosar nr. 3241/54/2009*
Şedinţa de la 23 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, a solicitat anularea în totalitate a Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale, prin care s-a dispus încetarea contractului de management încheiat cu reclamantul, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 105/2009, începând cu data de 14 octombrie 2009, reintegrarea în funcţia de director coordonator la Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi şi plata unei despăgubiri reprezentând suma drepturilor salariale şi a prestaţiilor de asigurări sociale, indexate, majorate şi reactualizate, de la momentul eliberării din funcţie până la reîncadrarea efectivă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a deţinut funcţia de director coordonator la Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi începând cu data de 25 mai 2009, în baza Ordinului nr. 1231 din 25 mai 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu respectarea prevederilor art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009 coroborat cu art. IV din acelaşi act normativ.
Reclamantul a arătat că la data de 14 octombrie 2009 i s-a comunicat Ordinul nr. 997 din 13 octombrie 2009 prin care s-a dispus încetarea contractului de management, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 105/2009 începând cu data de 14 octombrie 2009, fără niciun fel de motivare.
Prin Sentinţa nr. 120 din data de 11 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale. Instanţa a dispus anularea Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, obligând acelaşi pârât la reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior emiterii ordinului şi la plata drepturilor salariale neîncasate de la data emiterii ordinului şi până la data reintegrării, actualizate la data plăţii. A fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, respingându-se totodată acţiunea faţă de pârâta Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări de Sănătate.
Prima instanţă a constatat nelegalitatea Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009, acesta fiind emis în aplicarea unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, consecinţa anulării ordinului fiind repunerea părţilor în situaţia anterioară, aşadar reintegrarea reclamantului în funcţia avută anterior emiterii ordinului şi plata drepturilor salariale cuvenite şi neîncasate de la momentul eliberării din funcţie şi până la reintegrarea efectivă.
Prin Decizia nr. 466 din 27 ianuarie 2011 pronunţată de ICCJ au fost admise recursurile declarate de P.G. şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, împotriva Sentinţei nr. 120 din 11 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
A fost casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, întrucât în mod greşit s-a constatat că emitentul actului contestat în temeiul Legii nr. 554/2004 este M.M.F.P.S, respingându-se acţiunea în contradictoriu cu C.N.P.D.A.S. în considerarea lipsei calităţii procesuale pasive a acestei din urmă autorităţi.
Prin aceeaşi decizie de casare s-a mai dispus ca în rejudecare, instanţa să analizeze şi celelalte aspecte de procedură şi de fond sesizate prin cele două recursuri, mai puţin excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel, cu privire la care s-a constatat că este neîntemeiată.
În rejudecare, Curtea de Apel Craiova, prin Sentinţa nr. 455 din 11 octombrie 2011, a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a supus controlului instanţei de contencios administrativ Ordinul nr. 997 din 13 octombrie 2009 emis de Preşedintele C.N.P.A.S prin care s-a dispus încetarea Contractului de management nr. 1231 din 25 mai 2009.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că reclamantul a invocat beneficiul numirii printr-un act administrativ adoptat în baza unei ordonanţe de urgenţă declarată neconstituţională şi lipsa de efecte a unui alt act administrativ emis în baza unei alte ordonanţe de urgenţă declarată, de asemenea, neconstituţională.
De asemenea, prima instanţă a reţinut că lipsirea de temei constituţional al actului normativ respectiv al O.U.G. nr. 37/2009 are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestuia, respectiv al actului administrativ de numire şi a contractului de management.
Judecătorul fondului a constatat că reclamantul a fost numit în funcţie prin Ordinul nr. 1231 din 25 mai 2009 şi Contractul de management nr. 1231 din 25 mai 2009,acte încheiate în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009, astfel, declararea neconstituţionalităţii şi eliminarea din ordinea juridică a înseşi prevederilor legale în baza cărora a fost înfiinţat postul de director coordonator şi a fost numit în funcţie, conduc la concluzia că solicitarea de reintegrare a reclamantului este, la rândul său, lipsită de temei legal.
3. Recursul reclamantului
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, reiterând pe larg motivele cererii de chemare în judecată.
Recurentul a arătat că hotărârea instanţei de fond se bazează pe o apreciere eronată a dispoziţiilor legale şi a probatoriilor administrate în cauză.
S-a susţinut că după data pronunţării Deciziei nr. 1257/2009 de către Curtea Constituţională, efectele celor două ordonanţe îşi încetează aplicabilitatea, atingând şi actul administrativ.
În concluzie, susţine recurentul, instanţa de fond a trecut cu uşurinţă, fără să reţină aspectul motivului pentru care a trecut din funcţia publică deţinută anterior, a aplicat greşit dispoziţiile legale, respingând acţiunea.
De asemenea, recurentul critică hotărârea atacată, sub aspectul faptului că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererea de acordare a daunelor morale.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii, cu care reclamantul a învestit instanţa de contencios, îl reprezintă anularea Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale, prin care s-a dispus încetarea contractului de management încheiat cu reclamantul, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 105/2009, începând cu data de 14 octombrie 2009, reintegrarea în funcţia de director coordonator la Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi şi plata unei despăgubiri reprezentând suma drepturilor salariale şi a prestaţiilor de asigurări sociale, indexate, majorate şi reactualizate, de la momentul eliberării din funcţie până la reîncadrarea efectivă.
În faţa instanţei de fond, după casare, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul anulării Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale, prin care s-a dispus încetarea contractului de management încheiat cu reclamantul, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 105/2009 şi reintegrării sale în funcţia de director executiv.
Analizând actele şi lucrările cauzei Înalta Curte a reţinut că este esenţial în cauză faptul că reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator în baza prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, ordonanţă prin care a fost înfiinţată funcţia de director-coordonator al serviciilor publice deconcentrate, funcţie ce ţine de regimul contractual.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar prin decizia aceleiaşi instanţe nr. 1629/2009 a fost declarată neconstituţională O.U.G. nr. 105/2009.
Faptul că reclamantul a deţinut funcţia de director executiv anterior emiterii O.U.G. nr. 37/2009, nu contrazice aplicarea ulterioară a acestei ordonanţe, întrucât recurentul a fost numit în funcţia de director coordonator potrivit Ordinului nr. 1231/2009 emis în baza O.G. nr. 37/2009.
Împotriva Ordinului nr. 1231 din 25 mai 2009, nu s-a formulat acţiune în anulare şi în aceste condiţii nu se poate dispune prin hotărâre judecătorească, numirea pe funcţia deţinută înainte de numirea în funcţia publică de conducere.
În raport de obiectul acţiunii şi de succesiunea acestor acte normative, se constată că reclamantul nu mai poate fi reintegrat, cu atât mai mult cu cât obiectul acţiunii cu care reclamantul a investit instanţa de contencios este anularea doar a ordinului prin care a fost destituit din funcţie, constatându-se astfel că prin demersul judiciar efectuat, reclamantul tinde să obţină restabilirea situaţiei anterioare emiterii actului contestat, prin reintegrarea sa în funcţia deţinută în baza ordinului nr. 1231 din 25 mai 2009.
Cum instanţa de fond a respins acţiunea recurentului-reclamant, iar instanţa de recurs a confirmat legalitatea sentinţei atacate, este nefondată critica privind omisiunea de a se pronunţa asupra cererii de acordare a daunelor morale.
Înalta Curte a constatat că respingerea capătului de cerere privind anularea ordinului atacat atrage după sine şi respingerea cererilor privind acordarea daunelor morale şi a drepturilor salariale aferente funcţiei de director coordonator, începând cu data emiterii ordinului, soluţionarea acestor cereri fiind strâns legată de soluţionarea petitului principal, astfel încât critica adusă de recurent este nefondată.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, pentru motivele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.G. împotriva Sentinţei civile nr. 455 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4245/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4281/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
