ICCJ. Decizia nr. 4257/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4257/2012
Dosar nr. 1355/2/2011
Şedinţa publică de la 19 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată la data de 2 noiembrie 2010, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta P.M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea la transmiterea Dosarului nr. 37080/CC la evaluator în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii ce i se cuvine conform actelor existente în acest dosar, astfel încât să fie în măsura pârâta să emită într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii ce se va pronunţa în prezenta cauză, a unei decizii de acordare a titlului de despăgubire cuprinzând măsurile reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcţie ce nu mai poate fi restituit în natură şi care face obiectul Dispoziţiei nr. 7583 din 28 martie 2007 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, decizie ce a stat la baza constituirii dosarului de despăgubire înregistrat la ANRP sub nr. 37080/CC din 2007.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a formulat Notificare pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul din Bucureşti, sector 2.
A mai arătat reclamanta că dosarul cuprinzând documentele ce au stat la baza emiterii Dispoziţiei nr. 7583 din 28 martie 2007 a fost înaintat la CCSD - ANRP, unde a fost înregistrat sub nr. 37080/CC din 2007.
S-a mai susţinut că ulterior, a formulat nenumărate cereri de soluţionare a Dosarului nr. 37080/CC prin emiterea titlului de despăgubire, argumentând inclusiv cu starea de sănătate absolut precară şi care o împiedică să mai practice în mod regulat o activitatea remunerată.
A concluzionat reclamanta că de la data înregistrării notificării, în anul 2001 şi până la data introducerii acţiunii de faţă, au trecut 10 ani, fără ca în această perioadă, autorităţile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii, ceea ce determină raportarea la dispoziţiile art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind durata excesivă a procedurilor administrative, durată care este de natură a încălca în mod evident principiul soluţionării într-un termen rezonabil al cauzei.
Prin Sentinţa nr. 5438 din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta P.M.C., a obligat pârâta să transmită de îndată Dosarul nr. 37080/CC la un evaluator, a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la finalizarea procedurii de evaluare şi a respins în rest solicitarea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în esenţă următoarele.
În anul 2007 a fost emisă Dispoziţia nr. 7583 din 28 martie 2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti prin care s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru apartamente din imobilul sus-indicat.
Din anul 2007 până în anul 2011 pârâta nu a finalizat procedura legală prevăzută de Legea nr. 247/2005 privind emiterea titlului de despăgubiri.
Astfel a constatat instanţa nejustificată nesoluţionarea cererii privind acordarea măsurilor reparatorii la circa 10 ani de la notificare şi la circa 4 ani de când dosarul se afla la pârâtă.
Prin urmare, instanţa a apreciat întemeiată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la transmiterea dosarului său în vederea evaluării.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru că s-a considerat că hotărârea este netemeinică.
În motivele de recurs se arată că, prin Hotărârea de Guvern nr. 527/2006 a fost aprobat contractul-cadrul şi onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizaţi, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Astfel, în temeiul acestor dispoziţii legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societăţile de evaluatori sau evaluatorii, în care este indicat termenul de executare a evaluării, care este de 20 de zile.
Prin urmare se apreciază nu pot fi reţinute termenele de 30 de zile şi de 60 de zile, indicat de instanţa de fond, în care recurenta să transmită dosarul la evaluator şi să emită decizia conţinând titlul de despăgubire.
Sunt criticate susţinerile instanţei de fond referitoare la depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a cererii şi s-a subliniat faptul că potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 care a înlocuit Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, dosarele se transmit la evaluator în ordinea înregistrării lor, în raport de categoria de dosare, adică cele înregistrate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 şi a celor înregistrate ulterior.
În aceste condiţii, se arată că nu poate fi considerat depăşit termenul rezonabil, iar soluţionarea dosarelor în ordinea înregistrării s-a făcut pentru a respecta principiul egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.
Iniţial, Comisia Centrală a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Cu toate acestea, dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziţia nr. 7583 din 28 martie 2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a fost soluţionat deşi au trecut 10 ani de la data formulării notificării şi 4 ani de când dosarul se află la recurenta-pârâtă.
Una dintre garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerităţii procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde şi durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicţii este condiţionată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, aşa cum este cazul în speţă.
Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-şi organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerinţe, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Criticile din recurs ce vizează termenul stabilit de instanţa de fond pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire sunt nefondate.
Complexitatea procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 constituie un criteriu de apreciere a termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite de pasivitate a autorităţii publice.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 5438 din 28 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4263/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4251/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
