ICCJ. Decizia nr. 4483/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4483/2012
Dosar nr. 2304/1/2012
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea din 15 martie 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a respins contestaţia formulată de domnul C.C., judecător la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, împotriva hotărârii din 7 martie 2012 a secţiei pentru judecători, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva hotărârii din 28 februarie 2012 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 25 martie 2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin hotărârea din 28 februarie 2012, Comisia de organizare a concursului pentru promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 25 martie 2012 a respins cererea de înscriere la concurs formulată de domnul judecător C.C., având în vedere că, la data înscrierii la concursul de promovare pentru Curtea de Apel Braşov, în calitate de judecător militar, acesta deţinea statutul de militar activ. În motivarea soluţiei s-a reţinut că, potrivit prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numirea în funcţia de judecător militar se poate face numai după dobândirea statutului de ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Corelativ, acest statut constituie un impediment pentru înscrierea la concursul de promovare pentru Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin hotărârea din 7 martie 2012, secţia pentru judecători, a respins contestaţia domnului C.C. împotriva hotărârii din 28 februarie 2012 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 25 martie 2012, având în vedere că la data înscrierii la concurs pentru Curtea de Apel Braşov, în calitate de judecător militar, deţinea statutul de militar activ.
În considerentele hotărârii din 15 martie 2012 Plenul a reţinut că domnul C.C., judecător la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, avea la data înscrierii şi are în continuare, statutul de ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, condiţie prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi că, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorii şi procurorii pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare.
Plenul a apreciat că prin corelarea acestor dispoziţii cu prevederile Capitoulul II din Titlul II al Legii nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că instanţele imediat superioare sunt numai cele enumerate expres şi limitativ în cuprinsul acestei reglementări; instanţelor militare şi ierarhiei acestora le sunt aplicabile prevederile Capitolului III; în plus, statutul judecătorilor militari impune o condiţie esenţială, aceea de ofiţer activ în cadrul Ministrului Apărării Naţionale. Or, este de observat că, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare, funcţia de judecător este incompatibilă, printre altele şi cu calitatea de militar activ, calitate recunoscută drept compatibilă cu statutul de judecător militar. Cum la data concursului, magistratul militar conservă şi calitatea de militar activ, această situaţie juridică îl face inapt pentru participare, în considerarea incompatibilităţii legale, în raport cu funcţia de judecător la o instanţă de drept comun.
Această argumentare, bazată pe statutul diferit al celor două categorii de magistraţi a fost reţinută şi în considerentele deciziei nr. 4327/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins recursul formulat, ca nefondat, şi în cuprinsul căreia s-a stabilit, în egală măsură, că nu sunt încălcate, în aplicarea prevederilor legale evocate, dispoziţiile O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât recurentul nu s-a aflat într-o situaţie comparabilă cu cei faţă de care a invocat discriminarea.
Faţă de cele menţionate, având în vedere dispoziţiile art. 40 lit. k) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prevederile art. 15 alin. (6) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin hotărârea plenului din 21 septembrie 2006, modificată, prin vot direct şi secret, plenul a respins contestaţia formulată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul C.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se arată că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., pentru că este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 44 din Legea nr. 303/2004, art. 4, art. 5 şi art. 34 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Arată recurentul că legea instituie 3 condiţii, expres şi limitativ prevăzute în art. 44 alin. (1) din lege, pentru participarea la concursul de promovare: condiţii privind calificativul la ultima evaluare, condiţii privind lipsa sancţiunilor disciplinare în ultimii 3 ani şi condiţii de vechime în funcţie şi în plus promovarea se poate face numai la instanţele sau parchetele imediat superioare.
Se mai arată în recursul declarat că dispoziţiile art. 32 din lege nu instituie o altă condiţie pentru participarea la concursul de promovare, respectiv ca un judecător de la instanţa civilă care vrea să participe la concursul de promovare pentru o instanţă militară să dobândească, anterior înscrierii la concurs, calitatea de ofiţer activ în Ministerul Apărării Naţionale, ori ca un judecător militar de la o instanţă militară care vrea să participe la concursul de promovare pentru o instanţă civilă să renunţe, anterior înscrierii la concurs, la calitatea de ofiţer activ în Ministerul Apărării Naţionale.
Recurentul invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 1979 din 12 aprilie 2007 şi decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011, arătând că din cele două hotărâri rezultă o situaţie profund inechitabilă şi discriminatorie: astfel, câtă vreme un judecător de o instanţă civilă poate participa la un concurs de promovare pentru o funcţie de judecător militar la o instanţă militară, întrucât condiţia prevăzută la art. 32 din lege trebuie îndeplinită la data numirii în funcţie, nu la data participării la concurs, un judecător militar de la o instanţă militară nu poate participa la un concurs de promovare pentru o funcţie de judecător la o instanţă civilă decât dacă solicită, în prealabil, transferul la o instanţă civilă.
Arată recurentul că există astfel posibilitatea ca unui judecător de la o instanţă civilă, care se înscrie, susţine şi este declarat admis la examenul de promovare la o instanţă imediat superioară militară, să-i fie refuzată cererea de chemare în rândul cadrelor militare active în Ministerul Apărării Naţionale, astfel că nu-şi va putea valorifica rezultatul examenului în lipsa îndeplinirii condiţiei prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, însă nu aceeaşi este situaţia unui judecător de la o instanţă militară care se înscrie, susţine şi este declarat admis la examenul de promovare la o instanţă imediat superioară civilă, întrucât renunţarea la calitatea de cadru militar activ nu-i poate fi refuzată de ministrul apărării naţionale, trecerea în rezervă în condiţiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare putând să opereze până la data numirii în funcţie prin promovare la o instanţă imediat superioară civilă.
Mai arată recurentul că hotărârea comisiei, validată de către secţia de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, este în sensul deciziei nr. 4327 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, din care rezultă că un judecător militar nu ar putea promova decât tot la o instanţă militară, ca fiind instanţă imediat superioară şi că, pentru a putea participa la concursul de promovare efectivă la o instanţă civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la o instanţă militară la una civilă.
Apreciază recurentul că în baza acestui punct de vedere niciun judecător militar nu ar putea accede la funcţia de judecător la instanţa supremă, decât dacă s-ar transfera, în prealabil înscrierii la concurs, la o instanţă civilă, ceea ce ar fi de neacceptat, cu atât mai mult cu cât această condiţie nu îi este cerută unui procuror care se înscrie pentru concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie Justiţie şi Justiţie.
Astfel, recurentul arată că diferenţa de tratament între judecătorii care funcţionează la o instanţă civilă şi cei care funcţionează la o instanţă militară, făcută de Comisie şi validată de secţia de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu se bazează pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, având în vedere că:
- judecătorii militari au, ca şi judecătorii de la instanţa civilă, acelaşi statut constituţional;
- judecătorii militari sunt numiţi în funcţie tot la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, care îndeplineşte şi rolul de instanţă de judecată;
- judecătorii au acelaşi incompatibilităţi ca şi judecătorii de la instanţele civile, acelaşi drepturi şi îndatoriri.
Apreciază recurentul că susţinerile Comisiei, validate de către secţia de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul că, în ceea ce priveşte promovarea de la o instanţă militară la o instanţa civilă, datorită existenţei statutului de cadru militar activ al judecătorului militar, aceasta este posibilă numai la o instanţă ierarhic superioară, respectiv la o instanţă militară, nu ţin seama de statutul de magistrat al judecătorilor militari şi încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin tratamentul discriminator ce le este impus acestora la promovarea în funcţia de judecător la o instanţă.
Mai arată recurentul că astfel, stabilind pentru înscrierea la concursul de promovare în funcţia de judecător la o instanţă civilă condiţia negativă pentru candidaţi de a nu avea calitatea de cadru militar activ (condiţie obligatorie pentru ca un judecător militar să poală funcţiona la o instanţă militară) Comisia, secţia de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au adăugat o nouă condiţie pentru promovare, inexistentă în actele normative care reglementează procedura promovării în funcţii de execuţie a judecătorilor, iar discriminarea făcută de Comisie şi validată de către secţia de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii între judecătorii militari şi judecătorii care funcţionează la o instanţă civilă este astfel evidentă.
Se mai arată în motivele de recurs formulate că aşa cum un judecător de la o instanţă civilă poate participa la concursul de promovare pentru o funcţie de execuţie vacantă la oricare tribunal, respectiv curte de apel şi în aceleaşi condiţii judecătorul respectiv poate participa la concursul de promovare pentru o funcţie de execuţie vacantă la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti sau la Curtea Militară de Apel, în mod corespunzător un judecător militar poate participa la concursul pentru promovare efectivă la o instanţă civilă imediat superioară gradului pe care îl deţine, aşa cum se poate şi transfera la o instanţă civilă de grad egal.
Apreciază recurentul că întrucât îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din lege şi de art. 4 şi art. 5 din Regulament, este îndreptăţit să participe la concursul de promovare efectivă a judecătorilor în funcţii de execuţie, concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii prin intermediul I.N.M., la Bucureşti, la data de 25 martie 2012, pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Braşov, astfel că solicită instanţei:
- să admită recursul şi să caseze în totalitatea hotărârea pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi, pe cale de consecinţă să anuleze hotărârea pronunţată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi hotărârea din 28 februarie 2012 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 25 martie 2012 prin care a fost respinsă cererea sa de înscriere la concurs pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori;
- să constate că îndeplineşte toate condiţiile de participare la concursul organizat de Consiliul Superior al Magistraturii în data de 25 martie 2012 pentru promovarea efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, respectiv în vederea ocupării unui loc vacant aflat în organigrama Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii hotărârii din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Examinând cauza şi hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Recurentul este judecător la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi s-a înscris pentru participarea la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 25 martie 2012 pentru un post la Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, dar cererea sa a fost respinsă prin actele ce se contestă în prezenta cauză.
Dintre condiţiile de participare la acest concurs, Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că sunt îndeplinite cele privind vechimea, evaluarea, lipsa sancţiunilor, gradul profesional, însă, refuzul participării la concurs a vizat faptul că recurentul, fiind judecător în cadrul instanţelor militare, deci, fiind şi ofiţer activ, nu poate participa la concurs decât pentru un post la o instanţă militară ierarhic superioară.
Pentru a stabili dacă respingerea cererii este legală sau nu, trebuie amintite prevederile legale ce reglementează această materie.
Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor şi procurorilor se face prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel, sau, după caz, parchete, iar conform art. 44 alin. (1) din acelaşi act normativ, judecătorii şi procurorii pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare.
Diferenţierea între instanţele judecătoreşti o poate face chiar legiuitorul prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, Capitolul II al Titlului II din acest act normativ se referă la ierarhia instanţelor civile, curţile de apel, tribunalele, tribunalele specializate şi judecătoriile, pe când acelaşi legiuitor, la Capitolul III al aceluiaşi titlu are în vedere strict ierarhia instanţelor militare, pe care le specifică la art. 56 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Aceste dispoziţii din Legea nr. 304/2004 prevăd o ierarhie separată a celor două categorii de instanţe şi sunt bază de raportare pentru dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, aceste din urmă dispoziţii neputând fi înţelese decât în sensul în care concursul de promovare poate avea loc doar în sistemul ierarhic, fie cel indicat de Secţiunea I a Capitolului II din Titlul II al Legii nr. 304/2004, fie în cel prevăzut de art. 56 alin. (1) Capitolul III al aceleiaşi legi.
Cum aceste dispoziţii normative sunt imperative, de strictă interpretare, interpretarea nu poate fi extinsă la alte situaţii cum este cea relatată de recurent.
Din interpretarea acestor dispoziţii, precum şi în raport de prevederile art. 34 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 de aprobare a Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor, care prevăd că dispoziţiile din acest regulament se aplică şi judecătorilor şi procurorilor militari, rezultă că promovarea judecătorilor de la instanţele militare se poate face la instanţa imediat superioară, dar tot militară.
Nu era necesar ca în lege să se prevadă condiţia negativă, aceea de a nu fi cadru militar activ, pentru situaţia în care un judecător militar doreşte să participe la concursul organizat pentru ocuparea unei funcţii vacante ce face parte din organigrama unei instanţe civile, deoarece chiar art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi art. 4 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 se referă la instanţele şi parchetele imediat superioare.
Tot în baza aceloraşi dispoziţii a fost posibilă înscrierea unor judecători de la judecătorie, dar cu grad de tribunal, pentru ocuparea posturilor vacante la curţile de apel şi chiar dacă acestea erau în circumscripţia altei curţi decât cea unde îşi desfăşurau activitatea.
Plecând de la dispoziţiile amintite, se deduce faptul că recurentul, fiind judecător la tribunalul militar, putea să participe la concursul de promovare pentru un post vacant la o instanţă imediat superioară, dar tot în cadrul instanţelor militare.
Un argument în plus îl reprezintă statutul special al magistraţilor militari, care au drepturi şi obligaţii faţă de Ministerul Apărării Naţionale, ca efect al statutului de militar activ, cât şi drepturile şi obligaţiile rezultate din Legea nr. 303/2004, ca efect al calităţii de judecător.
Toate acestea dovedesc că, deşi judecătorii militari sunt independenţi şi inamovibili, au drepturile şi obligaţiile prevăzute de Statutul magistratului, totuşi în cazul acestora, pentru încadrarea ca judecător militar, este necesară dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul Ministerul Apărării Naţionale, iar promovarea se poate face numai în cadrul instanţelor militare.
Nici interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o decizie de speţă (decizia nr. 1979/2007 a Înaltei Curţi) nu prezintă relevanţă, pentru că situaţia în cadrul acelui litigiu viza o cerere formulată de un judecător de la o instanţă civilă, care a participat la un concurs organizat pentru un post vacant la o instanţă militară şi viza interpretarea art. 32 din Legea nr. 303/2004.
În ceea ce priveşte criticile din motivele de recurs referitoare la încălcare statutului de magistrat al judecătorilor militari şi a principiului egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin tratamentul discriminator impus judecătorilor militari la promovarea în funcţia de judecător la o instanţă civilă, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate.
Mai întâi, trebuie subliniat că premisa de la care porneşte recurentul în stabilirea cazului de discriminare este greşită, deoarece acesta nu are statut de judecător, ci de judecător militar.
Dacă ar fi fost judecător la tribunal nu i s-ar fi refuzat participarea, odată cu îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de lege, la concursul de promovare în funcţia de execuţie pentru un post vacant de judecător la curtea de apel, ci refuzul s-a datorat faptului că este judecător militar.
Respingerea cererii nu s-a fundamentat nici pe considerentul că recurentul funcţionează la o instanţă care nu se află în circumscripţia instanţei în a cărei organigramă se află postul vacant pentru care s-a înscris la concurs, ci, aşa cum s-a arătat mai sus, respingerea s-a datorat faptului că recurentul este judecător militar şi a dorit să participe la concursul de promovare pentru un post la curtea de apel, instanţă civilă.
Prin urmare, recurentul nu se află într-o situaţie comparabilă cu cei faţă de care invocă discriminarea şi, deci, nu suntem în prezenţa unei discriminări.
Recurentul avea obligaţia să dovedească existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminări directe sau indirecte, în conformitate cu prevederile Legii nr. 303/2004, or această dovadă nu a fost făcută.
Aşa cum s-a statuat şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în concordanţă cu cea a C.E.D.O., principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune identitate de soluţii numai pentru situaţii identice, acest principiu neopunându-se ca legiuitorul să stabilească norme diferite pentru persoane aflate în situaţii diferite.
Este adevărat că se organizează concursul de promovare la nivel naţional, dar, din interpretarea textelor, aşa cum s-a subliniat, rezultă că judecătorii militari pot participa la concursul de promovare numai pentru posturile vacante la instanţele ierarhic superioare, care pot fi numai instanţele militare.
Nimic nu-l împiedică pe recurent, în cazul în care doreşte să participe la concursul de promovare efectivă la o instanţă civilă, să solicite transferul de la o instanţă militară la una civilă, putând astfel participa la concurs.
De altfel, anterior numirii ca judecător militar, recurentul a fost judecător la instanţele civile şi în urma solicitării sale de transfer şi ca urmare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege a fost transferat la o instanţă militară.
Apreciind că actele atacate sunt emise cu respectarea prevederilor legale, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva hotărârii nr. 191 din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4482/2012. Contencios. Acţiuni împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4486/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
