ICCJ. Decizia nr. 4487/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4487/2012
Dosar nr. 7415/2/2011
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 497 din 25 ianuarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât cu privire la cererea de anulare a deciziei de preaviz,
- a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul D.C., în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară, Comisariatul General,
- a anulat decizia din 27 iulie 2011 emisă de Garda Financiară, Comisariatul General,
- a obligat pe pârâtă să reintegreze reclamantul cu plata salariilor aferente funcţiei deţinute, actualizate, pentru perioada cuprinsă între data emiterii actului administrativ anulat şi data repunerii în funcţie;
- a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a deciziei de preaviz.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin decizia de preaviz atacată i-a fost adus la cunoştinţă reclamantului faptul că i se acordă un termen de 30 de zile calendaristice, în conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, termen în care poate opta pentru una dintre funcţiile publice vacante corespunzătoare gradului şi clasei profesionale deţinute.
Instanţa a apreciat că această decizie de preaviz reprezintă o simplă înştiinţare, nesusceptibilă a fi atacată pe cale separată, fiind un act premergător emiterii deciziei de eliberare din funcţia publică, iar atacarea pe cale separată a acesteia este inadmisibilă, motiv pentru care instanţa a admis excepţia invocată de pârâtă şi a respins cererea de anulare a deciziei de preaviz din 23 iunie 2011, ca inadmisibilă.
Cu privire la fondul cererii, instanţa a reţinut că prin decizia din 27 iulie 2011 emisă de A.N.A.F., Garda Financiară, Comisariatul General s-a dispus ca, începând cu data de 25 iulie 2011, ca urmare a reorganizării Gărzii Financiare, reclamantul să fie eliberat din funcţia publică de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior la Divizia Control Operativ Inopinat, Jocuri de Noroc, în conformitate cu dispoziţiile art. 97 lit. c), coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3), alin. (5), art. 103 şi art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
S-a reţinut că decizia a fost emisă ca urmare a reorganizării activităţii instituţiei pârâte, prin stabilirea unei noi structuri organizatorice potrivit Ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, că reclamantul a optat pentru funcţia de comisar clasa I, gradul profesional superior, la Divizia Analize şi Sinteze din cadrul Comisariatului General, compartiment în cadrul căruia erau prevăzute 8 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior, aşa cum rezultă din cererea înregistrată din 1 iulie 2011 şi că, deşi iniţial a prevăzut un număr de 8 posturi în cadrul Diviziei Analize şi Sinteze, pârâta a scos la concurs doar 5 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior.
S-a mai reţinut de către instanţă că avizul favorabil emis de A.N.F.P. din 23 iunie 2011, la care face referire pârâta vizează structura organizatorică ce prevedea un număr de 8 posturi la divizia pentru care a optat reclamantul, aspect ce nu a fost infirmat de autoritatea pârâtă şi că, de altfel, chiar din documentaţia înaintată de aceasta şi anexată întâmpinării rezultă că la Divizia Analize şi Sinteze au fost menţinute 8 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior şi nu 5 cum a susţinut pârâta prin întâmpinare.
Instanţa a apreciat că în aceste condiţii nu mai erau aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (1) Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru funcţionari publici din cadrul Gărzii Financiare, aprobat prin Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, care impuneau organizarea unui examen de testare profesională, întrucât pentru funcţiile publice prevăzute în structura organizatorică la divizia respectivă nu au fost înregistrate mai multe opţiuni (raportat la un post), astfel că implicit decizia din 27 iulie 2011 de eliberare din funcţia publică a reclamantului D.C. este nelegală.
În temeiul art. 106 alin. (1) Legea nr. 188/1999, raportat la art. 1, art. 18 Legea nr. 554/2004, instanţa a anulat decizia atacată, cu consecinţa repunerii reclamantului în situaţia anterioară şi plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii actului administrativ anulat şi cea a repunerii în funcţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Garda Financiară, Comisariatul General, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că prin sentinţa civilă recurată instanţa a reţinut un singur motiv de nulitate a actului administrativ atacat şi anume faptul că „deşi iniţial au fost prevăzute un număr de 8 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior în cadrul Direcţiei Analize şi Sinteze, au fost scoase la concurs doar 5 posturi”.
Totodată s-a apreciat că „nu se mai impunea organizarea unui examen de testare profesională, întrucât pentru funcţiile publice prevăzute în structura organizatorică la divizia respectivă nu au fost înregistrate mai multe opţiuni raportat la un post.”
Arată recurenta că testarea profesională la care au fost supuşi funcţionarii publici din cadrul Gărzii Financiare nu a fost un concurs în sensul recrutării, astfel cum este prevăzut în Legea nr. 188/1999, ci o acţiune de a se asigura, potrivit legii, celor ale căror funcţii se reduc, posturi de nivelul celor deţinute sau inferioare.
Recurenta apreciază ca fiind vădit eronată motivarea instanţei de fond menţionată anterior, întrucât toate posturile de execuţie existente la nivelul Diviziei Analize şi Sinteze sunt ocupate. Se arată că cele trei posturi la care se referă instanţa de fond în motivare erau ocupate înainte de declanşarea procedurii de reorganizare a Gărzii Financiare, de trei funcţionari publici, respectiv K.R.P., T.I. şi P.R., ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în baza art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi, prin urmare, toate cele trei posturi trebuiau rezervate conform dispoziţiilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, astfel încât nu se putea exprima o opţiune pentru acestea, astfel încât decizia Gărzii Financiare, Comisariatul General din 22 iulie 2011 este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte dispoziţiile instanţei de fond referitoare la reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior emiterii deciziei şi plata drepturilor salariate de care a beneficiat, începând cu 22 iulie 2011, până la data reintegrării definitive, recurenta arată că hotărârea este, de asemenea, nelegală şi netemeinică, postul ocupat de intimatul-reclamant a fost supus reorganizării, în prezent fiind ocupat de un alt funcţionar public care a participat la examenul de testare profesională şi a obţinut un punctaj corespunzător.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Înalta Curte apreciază că hotărârea atacată este la adăpostul criticilor în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii, invocate de pârât cu privire la cererea de anulare a deciziei de preaviz, cu consecinţa respingerii acesteia ca inadmisibilă.
Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că decizia de preaviz reprezintă o simplă înştiinţare, nesusceptibilă de a fi atacată pe cale separată, fiind un act premergător emiterii deciziei de eliberare din funcţia publică.
Înalta Curte constată, în acest sens, că p reavizul nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât luat separat acest act nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice şi că prin acest preaviz i se recunoaşte reclamantului un drept legal şi anume acela de a beneficia de preaviz, precum şi dreptul de a opta pentru altă funcţie publică în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999, fără ca prin respectivul act să se dispună încetarea raportului de serviciu.
Câtă vreme prin preavizul contestat autoritatea publică nu modifică ceva în ordinea juridică existentă, ci doar comunică reclamantului faptul că postul pe care-l ocupă va fi supus reorganizării, precum şi procedura stabilită pentru numirea sa într-o altă funcţie publică vacantă, acesta nu constituie un act administrativ, chiar dacă în cuprinsul său este menţionată drept consecinţă şi posibilitatea eliberării din funcţia publică a recurentului, cată vreme această ultimă operaţiune administrativă presupune emiterea unui act administrativ cu caracter individual supus regimul juridic reglementat de dispoziţiile Legii nr. 188/1999.
Prin urmare, vor fi înlăturate toate criticile recurentei referitoare la greşita calificare juridică a preavizului din 23 iunie 2011, constatând că în mod corect instanţa de fond a conchis că acesta reprezintă o simplă înştiinţare, nesusceptibilă a fi atacată pe cale separată.
Înalta Curte are în vedere faptul că prin decizia din 27 iulie 2011, a cărei anulare se solicită de asemenea în prezenta cauză, i s-a comunicat reclamantului faptul că începând cu data de 25 iulie 2011 este eliberat din funcţia publică teritorială de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior, la Divizia Control Operativ Inopinat, Jocuri de Noroc, conform dispoziţiilor art. 97 lit. c), coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5), art. 103 şi art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Decizia atacată a fost emisă în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare şi ale Ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 de aprobare a noii structuri pe secţii judeţene, divizii, servicii, compartimente, precum şi a numărului total de posturi pe aceste structuri, acordându-i-se reclamantului preavizul de 30 de zile calendaristice prin adresa din 23 iunie 2011.
Astfel, prin preavizul comunicat la data de 23 iunie 2011, recurentului-reclamant i s-a adus la cunoştinţă, în esenţă, că funcţia publică în care era numit a fost supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data comunicării respectivului preaviz, potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi că, putea opta pentru numirea în una din funcţiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al preşedintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 188/1999.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că intimatul-reclamant a optat pentru ocuparea unei funcţii publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 respectiv pentru funcţia de comisar clasa I, gradul profesional superior la Divizia Analize şi Sinteze din cadrul Comisariatului General, compartiment în cadrul căruia erau prevăzute 8 astfel de posturi, aşa cum rezultă din cererea înregistrată din 1 iulie 2011.
Deşi iniţial a prevăzut un număr de 8 posturi în cadrul Diviziei Analize şi Sinteze, pârâta a scos la concurs doar 5 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior, iar avizul favorabil emis de A.N.F.P. din 23 iunie 2011, la care a făcut referire pârâta, vizează structura organizatorică ce prevedea un număr de 8 posturi la divizia pentru care a optat reclamantul, aspect ce nu a fost infirmat de autoritatea pârâtă, aşa cum a observat corect şi instanţa fondului.
Înalta Curte reţine că din documentaţia înaintată de autoritatea pârâtă şi anexată întâmpinării rezultă că la Divizia Analize şi Sinteze au fost menţinute 8 posturi de comisar clasa I, grad profesional superior şi nu 5, cum a susţinut pârâta prin întâmpinare.
Astfel, se reţine că în mod corect a apreciat instanţa de fond că în aceste condiţii nu mai erau aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru funcţionari publici din cadrul Gărzii Financiare aprobat prin Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, care impuneau organizarea unui examen de testare profesională, întrucât pentru funcţiile publice prevăzute în structura organizatorică la divizia respectivă nu au fost înregistrate mai multe opţiuni (raportat la un post), astfel că implicit decizia din 27 iulie 2011 de eliberare din funcţia publică a reclamantului D.C. este nelegală.
Înalta Curte are în vedere faptul că la momentul exercitării dreptului de opţiune de către reclamant noua structură a Gărzii Financiare prevedea un număr de 8 posturi pentru Divizia Analize şi Sinteze, nou înfiinţată, număr de posturi prevăzut în anexa nr. 71 la Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 şi în Lista funcţiilor vacante în cadrul Gărzii Financiare şi că această structură a fost avizată de A.N.F.P., precum şi faptul că recurenta a redus numărul de posturi alocat acestei direcţii de la 8 la 5, fără a motiva această decizie şi fără a solicita un nou aviz al A.N.F.P.
Decizia recurentei, de a reduce numărul de posturi fără a exista un act administrativ în acest sens şi fără a exista avizul A.N.F.P. pentru această reducere, este nelegală, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Garda Financiară, Comisariatul General împotriva sentinţei civile nr. 497 din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4486/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4491/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
