ICCJ. Decizia nr. 4494/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4494/2012
Dosar nr. 247/44/2012
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 106 din 13 martie 2012 Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. II/2942 din 28 mai 2010 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor, formulată de reclamantul Ş.S.B., ca tardiv introdusă şi a respins ca nefondată cererea de intervenţie formulată de către Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România în interesul reclamantului Ş.S.B.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
S-a reţinut de către instanţă că, în speţă, obiectul cererii îl reprezintă suspendarea executării Ordinului nr. II/2942 din 28 mai 2010 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi înregistrat la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi la data de 01 iunie 2010, prin care reclamantului i-au încetat raporturile de muncă ca urmare a condamnării definitive la 1 an de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în baza prevederilor art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, prin sentinţa penală nr. 241/F/2009 a Curţii de Apel Galaţi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1823/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cum cererea de suspendare a executării Ordinului nr. II/2942 din 28 mai 2010 a fost înregistrată la data de 01 martie 2012 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, rezultă că termenul de 1 an de zile prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost depăşit, fiind un termen de decădere.
În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că nu se mai justifică analizarea excepţiei lipsei procedurii prealabile, conform art. 109 C. proc. civ. sau celelalte susţineri ale reclamantului privind fondul cauzei, respingând cererea de suspendare ca tardiv introdusă.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 49 şi următoarele C. proc. civ., instanţa a respins ca nefondată cererea de intervenţie formulată de către Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România în interesul reclamantului Ş.S.B.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Ş.S.B., arătând în motivarea recursului că încheierea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii în raport de prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că încheierea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Recurentul-reclamant arată că instanţa de fond şi-a însuşit apărările pârâtului fără a avea în vedere înscrisurile depuse la dosar, precum şi faptul că, deşi dreptul la o hotărâre motivată nu este expres prevăzută în Convenţie, instanţa de fond trebuia să indice cu suficientă claritate temeiurile pe care şi-a fundamentat hotărârea, în scopul de a face posibilă exercitarea în mod eficient a dreptului la o cale de atac.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că motivele de recurs nu cuprind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., acestea cuprinzând consideraţii ce privesc fondul pricinii şi nu soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la tardivitate.
Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele invocate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c): „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică”.
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, în raport cu sentinţa recurată, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de Ş.S.B. împotriva Sentinţei nr. 106 din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4493/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4681/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
