ICCJ. Decizia nr. 4457/2012. Contencios. Constatare aprobare tacită. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4457/2012
Dosar nr. 978/42/2011
Şedinţa publică de la 31 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa nr. 95 din 20 martie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de litispendenţă invocată de Ministerul Sănătăţii şi pe cale de consecinţă a dispus scoaterea de pe rol a cauzei formulate de reclamantul M.S.A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Direcţia Publică a Judeţului Constanţa, şi trimiterea spre soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la termenul de judecată din 4 decembrie 2012.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel, analizând excepţia de litispendenţă, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul M.S.A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Sănătăţii, prin ministrul sănătăţii, şi Direcţia de Sănătate Publica a Judeţului Constanţa, prin directorul executiv, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor să îl înregistreze ca persoană fizică autorizată pentru activităţi independente de medicină complementară/alternativă şi să înregistreze cabinetul de terapie complementară/alternativă, să se constate existenţa aprobării tacite faţă de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresata Ministerului Sănătăţii; să fie obligaţi pârâţii să-i elibereze, necondiţionat, documentul care certifică înregistrarea sa ca persoană fizică autorizată pentru activităţi independente de medicină complementară/alternativă, precum şi documentul care certifică înregistrarea cabinetului de medicină complementară/alternativă; să se stabilească data la care a intervenit aprobarea tacita faţă de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătăţi, cu menţionarea datei respectivei aprobări pe documentele ce se va dispune a se elibera; să se stabilească un termen pentru eliberarea documentelor menţionate şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină locul documentelor respective până la eliberarea acestora.
În ceea ce priveşte Dosarul nr. 792/42/2011 al Curţii de Apel Ploieşti, se constată că reclamantul a M.S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii - prin ministrul sănătăţii şi Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Ilfov - prin directorul executiv, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea pârâţilor să-l înregistreze ca persoană fizică autorizată pentru activităţi independente de medicină complementară/alternativă; să-i fie înregistrat cabinetul de terapie complementară/alternativă; să se constate existenţa aprobării tacite faţă de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătăţii, raportat la Cererile nr. 4006 din 19 octombrie 2010 şi nr. 4453 din 16 noiembrie 2010 transmise Direcţiei de Sănătate Publica a Judeţului Ilfov; obligarea pârâţilor să-i elibereze documentul care certifică înregistrarea ca persoană fizică autorizată pentru activităţi independente de medicină complementară/alternativă, precum şi documentul care certifică înregistrarea cabinetului de medicină complementară/alternativă; stabilirea unui termen pentru eliberarea documentelor menţionate; pronunţarea unei hotărâri care să ţină locul documentelor respective până la eliberarea acestora.
În acest context, comparând cele două cereri de chemare în judecată, judecătorul fondului a constatat că reclamantul a învestit instanţa cu judecarea aceleiaşi acţiuni, având drept capăt principal: obligarea pârâţilor să-l înregistreze ca persoană fizică autorizată pentru activităţi independente de medicină complementară/alternativă; să-i fie înregistrat cabinetul de terapie complementară/alternativă; să se constate existenţa aprobării tacite faţă de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătăţii; obligarea pârâţilor să-i elibereze documentul care certifică înregistrarea ca persoană fizică autorizată pentru activităţi independente de medicină complementară/alternativă, precum şi documentul care certifică înregistrarea cabinetului de medicină complementară/alternativă; stabilirea unui termen pentru eliberarea documentelor menţionate; pronunţarea unei hotărâri care să ţină locul documentelor respective până la eliberarea acestora.
Singura diferenţă dintre cele două dosare priveşte un capăt accesoriu, respectiv chemarea în judecată a diferitelor Direcţii de Sănătate Publice Ilfov în Dosarul nr. 792/42/2011 şi Constanţa în prezenta cauză, faţă de capătul principal, respectiv „constatarea existenţei aprobării tacite faţă de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătăţii”.
Curtea de apel a constat astfel, referitor la Dosarele nr. 978/42/2011 şi 792/42/2011, că între litigiile deduse judecăţii există identitate, ele aflându-se spre soluţionare unul în faţa instanţei de fond şi celălalt în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
În acest context, consideră judecătorul cauzei, trebuie dată eficienţă juridică dispoziţiilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 95 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul M.S.A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Prin ansamblul criticilor formulate recurentul susţine că hotărârea instanţei de fond este neîntemeiată faţă de împrejurarea că a reţinut în mod greşit că există identitate de cauză, obiect şi părţi între cele două acţiuni, şi implicit că sunt întrunite condiţiile art. 163 C. proc. civ.
Astfel, susţine recurentul că între cele două acţiuni nu există identitate de părţi, deoarece în Dosarul nr. 792/42/2011 Ministerul Sănătăţii este chemat alături de D.S.P. Ilfov, scopul acţiunii fiind înregistrarea practicii în jurisdicţia respectivă, pe când în dosarul de faţă Ministerul Sănătăţii a fost chemat împreună cu D.S.P. Constanţa, atât scopul celor două acţiuni, cât şi demersurile administrative iniţiale, fiind diferite.
În opinia recurentului, nu există identitate de obiect, prin faptul că în dosarul de faţă cel de-al treilea petit al acţiunii, care priveşte constatarea aprobării tacite faţă de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătăţii este mult mai extins faţă de cel de-al treilea petit al acţiunii în Dosarul nr. 792/42/2011, unde cererea de constatare se raportează strict la Solicitările nr. 4006 din 19 octombrie 2010 şi nr. 4453 din 16 noiembrie 2010 transmise D.S.P. Ilfov.
Consideră recurentul că între cele două acţiuni nu există nici identitate de cauză întrucât toate pretenţiile formulate în acţiunea de faţă privesc înregistrarea practicii în jurisdicţia D.S.P. Constanţa, în timp ce în Dosarul nr. 792/42/2011 pretenţiile echivalente privesc înregistrarea practicii în jurisdicţia D.S.P. Ilfov.
Mai susţine recurentul că pretenţiile formulate în cele două acţiuni în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii, chiar dacă sunt formulate asemănător, sunt similare, dar nu identice, deoarece prin coexistenţa ca intimaţi a direcţiilor de sănătate publică implica înregistrarea în jurisdicţii distincte, iar judecarea pe fond a celor două acţiuni presupune analiza unei documentaţii diferite, rezultat al corespondenţei preliminare cu autorităţile sanitare locale.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând hotărârea primei instanţe prin prisma criticilor înfăţişate de recurent, faţă de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, incluzând art. 3041 C. proc. civ. şi raportat la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate, în considerarea celor în continuare arătate.
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de fond cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi D.S.P. Constanţa, obligarea pârâţilor să-l înregistreze ca persoana fizică autorizată pentru activităţi independente de medicină complementară/alternativă; să-i fie înregistrat cabinetul de terapie complementară/alternativă; să se constate existenţa aprobării tacite faţă de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresata Ministerului Sănătăţii; obligarea pârâţilor să-i elibereze documentul care certifică înregistrarea ca persoană fizică autorizată pentru activităţi independente de medicină complementară/alternativă, precum şi documentul care certifică înregistrarea cabinetului de medicină complementară/alternativă; stabilirea unui termen pentru eliberarea documentelor menţionate; pronunţarea unei hotărâri care să ţină locul documentelor respective până la eliberarea acestora.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu nr. 792/42/2011 şi soluţionată în primă instanţă prin Sentinţa nr. 329 din 24 noiembrie 2011, recurentul-intimat a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi D.S.P. Ilfov pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea pârâţilor să-l înregistreze ca persoana fizică autorizată pentru activităţi independente de medicină complementară/alternativă; să-i fie înregistrat cabinetul de terapie complementară/alternativă; să se constate existenţa aprobării tacite faţă de Cererea nr. 407 din 4 ianuarie 2011 adresată Ministerului Sănătăţii, raportat la Cererile nr. 4006 din 19 octombrie 2010 şi nr. 4453 din 16 noiembrie 2010 transmise Direcţiei de Sănătate Publica a Judeţului Ilfov; obligarea pârâţilor să-i elibereze documentul care certifică înregistrarea ca persoană fizică autorizată pentru activităţi independente de medicină complementară/alternativă, precum şi documentul care certifică înregistrarea cabinetului de medicină complementară/alternativă; stabilirea unui termen pentru eliberarea documentelor menţionate; pronunţarea unei hotărâri care să ţină locul documentelor respective până la eliberarea acestora.
Analizând elementele fiecăreia dintre aceste două acţiuni, Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit în mod corect identitatea de părţi, obiect şi cauză, şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 163 C. proc. civ.
Fiind vorba despre acţiuni în contencios administrativ, problema identităţii părţilor trebuie privită în raport cu specificul acestor litigii, în care calitatea de pârât o au autorităţile publice emitente ale actelor supuse controlului de legalitate sau care nu au soluţionat în termen legal ori au refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim.
De aceea, faptul că în cea de-a doua acţiune, recurentul-reclamant a chemat în judecată, alături de Ministerul Sănătăţii şi autoritatea locală care a refuzat să soluţioneze favorabil cererea prin care recurentul-reclamant a solicitat înregistrarea ca persoană fizică autorizată pentru activităţi independente de medicină complementară/alternativă, în raza teritorială a unei unităţi administrativ-teritoriale, respectiv D.S.P. Constanţa, nu înlătură identitatea de părţi, ca premisă a autorităţii de lucru judecat, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Cu privire la obiect, Înalta Curte constată că în ambele acţiuni a fost contestat refuzul autorităţilor publice judeţene de a da curs favorabil cererii prin care reclamantul a solicitat înregistrarea sa ca persoană fizică autorizată pentru activităţi independente de medicină complementară/alternativă şi implicit efectuarea demersurilor legale impuse de admiterea unei astfel de cereri şi implicit.
Faptul că în cauza înregistrată pe rolul instanţei de fond s-a solicitat şi constatarea aprobării tacite faţă de cererea înregistrată la Ministerul Sănătăţii sub nr. 407/2011, prin care recurentul-reclamant a adus la cunoştinţa Ministerului Sănătăţii, în calitate de autoritate sanitară centrală, refuzul exprimat de 9 direcţii de sănătate publică judeţene, printre care şi D.S.P. Constanţa şi D.S.P. Ilfov, cu privire la respingerea cererilor de înregistrare a activităţilor de medicină alternativă, nu poate fi considerată o extindere a obiectului acţiunii, în raport de acţiunea ce face obiectul Dosarului nr. 792/42/2011, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs, în condiţiile în care prin respectiva adresă recurentul-reclamant tinde la realizarea aceluiaşi drept, în legătură cu care a formulat şi Cererile nr. 4006/2010 şi nr. 4453/2010 adresate D.S.P. Ilfov, supuse analizei în Dosarul nr. 792/42/2011.
Sub aspectul identităţii de obiect nu are relevanţă faptul că recurentul-reclamant a adresat cereri de înregistrare ca persoană fizică autorizată pentru activităţi independente de medicină complementară/alternativă mai multor direcţii de sănătate publică judeţene, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Astfel, condiţia identităţii de obiect a fost corect reţinută ca fiind îndeplinită.
Între cele două pricini există şi identitate de cauză, în sens de temei juridic al dreptului pretins, pentru că recurentul-reclamant şi-a fundamentat ambele cereri pe aceleaşi motive de nelegalitate.
Este adevărat că la data pronunţării hotărârii recurate, Sentinţa nr. 329 din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă şi contencios administrativ şi fiscal, beneficia numai de o putere de lucru judecat provizorie, fiind atacată cu recurs în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., dar acest lucru nu este de natură a înlătura excepţia de litispendenţă, cum în mod greşit susţine recurentul-reclamant.
Din considerentele sentinţei recurate rezultă că instanţa de fond a făcut o analiză completă şi corectă a împrejurărilor pe care se fundamentează anticiparea autorităţii de lucru judecat, arătând motivele de fapt şi de drept pe baza cărora şi-a format convingerea, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.S.A. împotriva Sentinţei nr. 95 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4448/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4472/2012. Contencios → |
|---|
