ICCJ. Decizia nr. 4493/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4493/2012
Dosar nr. 1412/44/2010*
Şedinţa publică de la 1 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 173 din 3 aprilie 2012 Curtea de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 99 din 23 septembrie 2010 emisă de Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, formulată de reclamanta Consiliul Local Braila, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plaţi şi Contracte Phare, ca lipsită de interes.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că în dosarul de fond nr. 1274/44/2010 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 99 din 23 septembrie 2010 emisă de Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, s-a constatat perimată cauza prin Sentinţa civilă nr. 95 din 6 martie 2012.
Având în vedere că dosarul prin care se solicita analizarea pe fond a pretenţiei concrete, respectiv a deciziei nr. 99 din 23 septembrie 2010 emisă de Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, s-a constatat perimat, fiind lăsat în nelucrare din vina reclamantei, precum şi faptul că hotărârea este executorie, s-a apreciat de către instanţă că nu mai este actual interesul în promovarea cererii de suspendare, ca şi condiţie în promovarea acţiunii civile, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel că aceasta a respins cererea de suspendare ca lipsită de interes.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Local Municipal Brăila, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a apreciat ca fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu consecinţa modificării sentinţei recurate şi a admiterii cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 99/2010 a Oficiului de Plăţi şi Contractare Phare, argumentând că instanţa de rejudecare nu a depus diligenţe în suplimentarea probatoriului privind dosarul în care s-a cerut anularea actului administrativ aşa cum s-a dispus prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal nr. 1962/2011, că excepţia lipsei de interes nu este întemeiată câtă vreme împotriva sentinţei ce vizează fondul pricinii (sentinţa nr. 90F din 6 martie 2012) Consiliul Local Municipal Brăila are deschisă calea recursului, înregistrat deja pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi că subzistă paguba iminentă prin neacordarea suspendării actului administrativ, fiind vorba de o sumă importantă de natură a prejudicia semnificativ activitatea recurentului.
Examinând cauza, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, astfel că îl va respinge în consecinţă pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Suspendarea executării Deciziei nr. 99 din 23 septembrie 2010 emisă de Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare (prin care s-a soluţionat contestaţia administrativ fiscală a Consiliului Local împotriva Procesului-verbal de constatare încheiat de MFP-OPCP la data de 3 august 2010 şi înregistrat sub nr. 633950 privind un debit de 1.350.470,87 lei) a făcut obiectul acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 adresate Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, care s-a pronunţat în sensul admiterii acestei cereri prin sentinţa nr. 242 din 10 noiembrie 2010. Această sentinţă a fost supusă controlului judiciar, ca urmare a cererii MFP-OPC Phare, iar prin decizia nr. 1962 din 1 aprilie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de autoritatea pârâtă, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinându-se în principal că motivarea sentinţei nu îndeplineşte cerinţele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar insuficienta/superficiala motivare echivalează cu necercetarea fondului cererii. Totodată, instanţa de recurs a atenţionat instanţa de trimitere asupra necesităţii verificării admisibilităţii şi temeiniciei cererii de suspendare, şi nu în ultimul rând asupra stadiului dosarului în care s-a cerut anularea procesului-verbal de control şi a deciziei de respingere a contestaţiei administrative – dosar nr. 1274/44/2010.
În considerarea art. 315 alin. (1) C. proc. civ., rejudecând, Curtea de apel a observat că în dosarul de fond nr. 1274/44/2010 s-a constatat perimată cauza prin sentinţa civilă nr. 95 din 6 martie 2012 ca urmare a lăsării în nelucrare din vina reclamantei şi în aceste condiţii a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes în promovarea cererii de suspendare fundamentate pe dispoziţiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ.
În acest context judecătorul a apreciat că interesul în promovarea/susţinerea cererii de suspendare a actului administrativ nu mai este actual, ceea ce justifică admiterea excepţiei invocate de oficiu, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv.
Se reţine ca judicioasă abordarea curţii de apel în sensul soluţionării cauzei pe excepţie, fiind evident că una din cerinţele necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, aşa cum a fost conturată de doctrină şi jurisprudenţă, respectiv cea a interesului, nu este îndeplinită în cauză.
Tot doctrina a statuat că interesul trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a se justifica sesizarea instanţei de judecată: 1) să fie legitim; 2) să fie personal şi direct; 3) să fie născut şi actual, în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acţiune în momentul respectiv s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.
În speţă, recurentul-reclamant justifică doar un interes eventual, un interes care a fost depăşit, aceasta în condiţiile în care scopul în legiferarea instituţiei suspendării executării unui act administrativ (art. 14 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ) este în mod indubitabil acela ca pe cale de excepţie de la regula executării din oficiu a unui astfel de act să se permită întreruperea temporară a efectelor sale „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente” .
Or, acţiunea în anulare a Deciziei nr. 99/2010 emisă de Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare – ce face şi obiectul cererii de suspendare – s-a perimat în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., acest lucru fiind constatat prin sentinţa nr. 95 din 6 martie 2012 pronunţată de aceeaşi curte de apel.
Criticile recurentului apar ca neconsistente câtă vreme interesul său nu mai este unul actual, iar sancţiunea care decurge din neîndeplinirea acestei condiţii este aceea a respingerii acţiunii pentru lipsă de interes, excepţia invocată din oficiu fiind o excepţie de fond, peremptorie, absolută.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 15 alin. (2) raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Municipal Brăila împotriva sentinţei nr. 173 din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4489/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4494/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
