ICCJ. Decizia nr. 4532/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs

Decizii ICCJ 2012 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4532/2012

Dosar nr. 12474/2/2010

Şedinţa publică de la 2 noiembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20 decembrie 2010, reclamanta S.E.L. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Clubul Sportiv D. Bucureşti, solicitând anularea adresei Ministerul Administraţiei şi Internelor din 28 octombrie 2010 şi obligarea pârâţilor să îi acorde gradul profesional de ofiţer de poliţie şi să o încadreze corespunzător pregătirii sale profesionale.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este absolventă a Facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C.”, promoţie iulie 2005, în prezent încadrată în funcţia de agent principal de politie la Clubul Sportiv D. Bucureşti.

La data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C.” a Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, trebuia sa i se acorde gradul profesional de subinspector de poliţie, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Politie „A.I.C.” din Ministerul Administraţiei şi Internelor;

- „la absolvirea academiei, studenţii care promovează examenul de licenţă primesc primul grad de ofiţer odată cu promoţia care finalizează studiile la forma de învăţământ la zi”

A mai arătat reclamanta că, deşi a solicitat în mai multe rânduri acordarea gradului profesional de subinspector de poliţie, ca urmare a absolvirii instituţiei de învăţământ superior şi a îndeplinirii condiţiilor cerute de lege, Ministerul Administraţiei şi Internelor a refuzat sistematic şi fără temei să soluţioneze favorabil cererea sa.

La 4 aprilie 2011, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a depus întâmpinare, invocând:

1. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în ceea ce priveşte anularea adresei din 28 octombrie 2010, susţinând că prin emiterea unei adrese, emitentul nu face un act de putere publică din care să poată decurge efecte juridice în mod direct, ci doar confirmă o stare de drept preexistentă, născută în temeiul unor acte normative în vigoare.

Aşadar, adresa a cărei nelegalitate este invocată de către reclamantă, nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor arătate mai sus, deoarece nu dă naştere şi nici nu modifică sau stinge raporturi juridice.

2. Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, care a urmat cursurile Academiei de Poliţie la forma de învăţământ cu frecvenţă redusă, se consideră îndreptăţită la încadrarea sa în categoria „A” a Corpului Ofiţerilor de Poliţie cu studii superioare de la data absolvirii academiei, respectiv din 2005.

În opinia pârâtului, aceasta este data de la care începe să curgă termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în care persoana în discuţie avea posibilitatea de a învesti instanţa de judecata competentă cu soluţionarea unei cereri de chemare în judecată.

Poziţia pârâtului cu privire la trecerea în corpul ofiţerilor şi acordarea gradului de subinspector absolvenţilor Academiei de Poliţie care au urmat forma de învăţământ cu frecvenţă redusă îi era cunoscută reclamantei, în sensul că această trecere nu se făcea odată cu promovarea examenului de licenţă, ca în cazul absolvenţilor la zi, ci era condiţionată de existenţa unei funcţii vacante de ofiţer şi promovarea de către solicitant a examenului în vederea ocupării acelei funcţii.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată, invocând dispoziţiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, după modificările aduse prin O.U.G. nr. 89/2003, care prevăd că „agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţer vacante”. Practic, trecerea în corpul ofiţerilor de poliţie se face prin concurs şi nu din oficiu.

Prin urmare, existenţa studiilor superioare reprezintă o condiţie obligatorie pentru participarea agenţilor de poliţie la concursul respectiv şi nicidecum pentru promovarea directă a acestora în corpul ofiţerilor de poliţie.

La 10 iunie 2011, reclamanta şi-a modificat cererea invocând excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 49 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 300/2004 şi ale art. 9 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008, în măsura în care aceste ordine impun agenţilor de poliţie absolvenţi ai Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C.” condiţia promovării unui concurs în vederea acordării primului grad profesional de ofiţer de poliţie.

A solicitat, de asemenea, să fie obligaţi pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Clubul Sportiv D. să-i acorde, fără concurs, gradul profesional de subinspector de poliţie, respectiv să o încadreze pe un post corespunzător acestui grad şi potrivit pregătirii sale profesionale, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivare, reclamanta a arătat că în prezent este încadrată pe funcţia de agent principal de poliţie la Clubul Sportiv D. Bucureşti, din luna iulie 2005 fiind absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C.”, forma cursuri cu frecvenţă redusă.

A susţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului ["la data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor poliţistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie (...)”], la data absolvirii Academiei de Poliţie trebuia să i se acorde gradul profesional de subinspector de poliţie.

Până în prezent acest grad nu i s-a acordat, pârâtele întemeindu-şi acest refuz pe dispoziţiile art. 49 din Ordinul ministrului administraţilor şi internelor nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor [„agenţii de poliţie (...) care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea funcţiilor de ofiţeri vacante, în condiţiile legii.”], respectiv pe dispoziţiile art. 9 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi specifice domeniului resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor („trecerea agenţilor de poliţie în corpul ofiţerilor se face prin concurs de ocupare a posturilor vacante prevăzute cu funcţii de ofiţer”).

Aşadar, atâta timp cât legiuitorul nu face distincţie între forma de învăţământ curs de zi şi curs cu frecvenţă redusă, folosind în mod generic termenul de „absolvenţi”, textul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 trebuie să fie interpretat conform principiului de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distiguere debemus”.

A mai arătat reclamanta că, în vederea interpretării şi aplicării unitare a legislaţiei în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în raport cu dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Constituţia României, republicată şi ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, la data de 9 februarie 2009, în şedinţa plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost adoptată următoarea soluţie de principiu pentru unificarea practicii:

„Poliţiştii, respectiv agenţii de poliţie/subofiţerii, care au absolvit Facultatea de Drept (în prezent reorganizată ca Facultatea de Poliţie) din cadrul Academiei de Politie „A.I.C.” Bucureşti, sunt încadraţi în corpul ofiţerilor, respectiv li se acordă gradul de ofiţer fără îndeplinirea oricărei alte formalităţi (cum ar fi spre exemplu, participarea la concurs).

La 10 iunie 2011, pârâta Clubul Sportiv D. Bucureşti a depus întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că faţă de obiectul acţiunii formulate de reclamantă, Direcţia Medicală a Ministerului de Interne era unitatea angajatoare ce trebuia să facă propunerile, după luna iulie 2005, în condiţiile legii, la cererea reclamantei.

De asemenea, s-a menţionat că trecerea în corpul ofiţerilor şi acordarea gradului de subinspector de poliţie se face numai în cazul absolvenţilor Academiei de poliţie care au urmat forma de învăţământ la zi, după promovarea examenului de licenţă.

La 14 septembrie 2011, în proces a intervenit în interesul reclamantei Corpul Naţional al Poliţiştilor.

În şedinţa publică de la 16 septembrie 2011, Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii cererii ca rămasă fără obiect, având în vedere modificarea acţiunii făcută la termenul din 10 iunie 2011 de către reclamantă prin care nu s-a mai cerut anularea adresei din 28 octombrie 2010.

De asemenea, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Clubului Sportiv D., dat fiind faptul că la data formulării acţiunii reclamanta este angajată a pârâtului C.S.D., astfel încât dacă s-ar admite cererea reclamantei hotărârea trebuie să producă efecte şi faţă de angajatorul actual al reclamantei, respectiv Clubul Sportiv D.

Prin sentinţa nr. 5137 din 16 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta S.E.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Clubul Sportiv D. Bucureşti.

A admis excepţia de nelegalitate a art. 49 din ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 şi art. 9 din ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008.

A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Corpului Naţional al Poliţiştilor.

A anulat art. 49 din ordinul ministrului administaţiei şi internelor nr. 300/2004 şi art. 9 din ordinul ministrului administaţiei şi internelor nr. 665/2008 în privinţa impunerii agenţilor de poliţie a condiţiei examenului.

A obligat pe pârâte să acorde reclamantei, fără concurs, gradul de subinspector de poliţie şi să o încadreze pe un post corespunzător acestui grad.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

- în prezent reclamanta este încadrată pe funcţia de agent principal de poliţie la Clubul Sportiv D. Bucureşti, din luna iulie 2005 fiind absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C., forma cursuri cu frecvenţă redusă.

- potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului („la data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor poliţistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie”), la data absolvirii Academiei de Poliţie trebuia să i se acorde gradul profesional de subinspector de poliţie.

- până în prezent acest grad nu i s-a acordat, pârâtele întemeindu-şi acest refuz pe dispoziţiile art. 49 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor „agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea funcţiilor de ofiţeri vacante, în condiţiile legii”), respectiv dispoziţiile art. 9 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi specifice domeniului resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor („trecerea agenţilor de poliţie în corpul ofiţerilor se face prin concurs de ocupare a posturilor vacante prevăzute cu funcţii de ofiţer”).

A mai reţinut prima instanţă că dispoziţiile art. 49 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 şi ale art. 9 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008 sunt nelegale întrucât contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, fiindcă instituie, pentru avansarea agenţilor de poliţie, absolvenţi ai Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie, două condiţii ce nu se regăsesc în textul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, respectiv existenţa unor funcţii vacante de ofiţeri şi cea a participării la un concurs.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 2 din H.G. nr. 137/1991 privind înfiinţarea Academiei de Poliţie a Ministerului de Interne (în vigoare la momentul absolvirii de către reclamantă a studiilor menţionate) „În cadrul academiei se pregătesc ofiţeri activi necesari acestui minister”, iar conform art. 8, la terminarea facultăţii, absolventului i se acordă gradul de subinspector de poliţie.

A constatat instanţa de fond că dispoziţiile mai sus enunţate relevă faptul că Academia de Poliţie pregăteşte doar ofiţeri de poliţie, nicidecum agenţi de poliţie cu studii superioare, astfel că, odată cu promovarea examenului de licenţă, fiecare absolvent (indiferent de forma de învăţământ urmată) este avansat, în temeiul legii, în corpul ofiţerilor.

În final, a apreciat prima instanţă că dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 „ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare politiei stabilite prin ordin al ministrului” coroborat cu dispoziţiile art. 73 alin. (7) din aceeaşi lege „agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile prezentei legi”, dovedesc faptul că numai agenţii de poliţie „absolvenţi ai altor instituţii de învăţământ superior” pot accede în corpul ofiţerilor doar prin promovarea unui concurs.

Datorită legăturii dintre cererea principală şi cererea de intervenţie în interesul reclamantei, în baza art. 49-art. 56 C. proc. civ., curtea de apel a admis şi cererea de intervenţie accesorie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Clubul Sportiv D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

I. Recurentul-pârât Clubul Sportiv D. critică sentinţa atacată sub următoarele aspecte:

1. În mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi, interpretând greşit dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordinul Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 600/2005, potrivit cărora Ministerul Administraţiei şi Internelor aprobă acordarea gradului de subinspector de poliţie absolvenţilor cu diplomă de licenţă ai Academiei de Poliţie „A.I.C.”. Se invocă şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, potrivit cărora obţinerea gradelor militare se face prin avansare de către ministrul de interne, iar prevederile art. 19 alin. (1) din aceeaşi lege stabilesc faptul că acordarea gradelor profesionale în cadrul aceleiaşi categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul administraţiei şi internelor.

2. Pe fondul cauzei recurentul-pârât susţine că prima instanţă a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, fără a ţine cont de faptul că intimata-reclamantă, la data absolvirii instituţiei de învăţământ superior nu avea calitatea de agent de poliţie, fiind încadrată ca personal contractual la Direcţia Medicală, Centrul Medical nr. X Poliţie Bucureşti.

Mai arată că din interpretarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 rezultă că reclamanta poate avansa în funcţia de subinspector numai prin promovarea unui concurs, potrivit dispoziţiilor art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002.

II. Recurentul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor critică sentinţa atacată sub următoarele aspecte:

1. În ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune, se susţine că instanţa de fond a făcut o greşită apreciere a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, respingând excepţia invocată în acest sens.

2. O altă critică adusă sentinţei atacate priveşte modul eronat în care instanţa a aplicat dispoziţiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, obligând instituţia pârâtă să acorde reclamantei, fără concurs, gradul de subinspector de poliţie şi să o încadreze pe un post corespunzător acestui grad.

Se susţine că din coroborarea dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 rezultă că existenţa studiilor superioare este condiţie necesară, însă nu şi suficientă, pentru ca un agent de poliţie să fie încadrat în corpul ofiţerilor.

Se afirmă că susţinerile instanţei de fond potrivit cărora „numai agenţii de poliţie, absolvenţi ai altor instituţii de învăţământ superior pot accede în corpul ofiţerilor doar prin promovarea unui concurs” sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora, ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie, absolvenţi cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor”.

Se mai arată că regimul juridic diferenţiat, pentru acordarea gradului de ofiţer fiecăreia dintre categoriile de absolvenţi, este dat atât de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi alin. (2) dar şi de cele ale art. 21 şi ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, a căror interpretare corectă trebuie făcută în sensul că numai absolvenţii Academiei de Poliţie „A.I.C.” care vor fi încadraţi prima dată ca lucrători de poliţie vor primi gradul profesional de subinspector de poliţie şi vor fi încadraţi ca debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni, iar categoria agenţilor de poliţie absolvenţi ai Academiei de Poliţie au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţer vacante, în condiţiile legii.

3. În ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 49 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 şi a dispoziţiilor art. 9 din H.G. nr. 665/2008 se arată că aceasta este netemeinică având în vedere că articolul 49 a fost abrogat expres prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 680/2008, iar H.G. nr. 665/2008 este dată în aplicarea Legii nr. 360/2002, precum şi a altor acte normative, art. 9 nefăcând referire la situaţia prevăzută de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 cum greşit a reţinut prima instanţă.

Intimata-reclamantă S.E.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurenţii-pârâţi, în susţinerea recursurilor au depus la dosar înscrisuri care atestă faptul că în momentul absolvirii Academiei de Poliţie „A.I.C.” cu diplomă de licenţă, intimata-reclamantă era angajată la Clubul Sportiv D. ca personal contractual, pe postul de asistent medical la Direcţia Medicală, Centrul Medical Bucureşti nr. X Poliţie.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi şi a prevederilor art. 304¹ C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate, sub aspectele ce vor fi prezentate în continuare.

Pentru logica redactării deciziei, Înalta Curte va analiza mai întâi motivele de recurs formulate de fiecare pârât, în legătură cu excepţiile invocate în faţa instanţei de fond, iar motivele de recurs formulate de pârâţi pe fondul cauzei vor fi analizate împreună, prin acestea fiind dezvoltate, în esenţă, aceleaşi critici.

I. Criticile aduse sentinţei pronunţate de instanţa de fond în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor invocate de pârâţi

1. În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de pârâtul Clubul Sportiv D. referitor la greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, se constată că acesta nu este fondat, având în vedere că, în calitate de angajator al intimatei-reclamante are competenţa legală de a face propuneri pentru avansarea în grad a agenţilor de poliţie, precum şi de a face încadrarea pe postul corespunzător gradului, astfel încât hotărârea ce se va pronunţa în cauză trebuie să îi fie opozabilă.

2. Motivul de recurs dezvoltat de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor în legătură cu excepţia prescripţiei dreptului la acţiune nu este întemeiat, având în vedere că reclamanta invocă refuzul nejustificat al autorităţilor pârâte de a-i acorda gradul profesional de subinspector de poliţie, refuz care a fost exprimat explicit prin adresa Ministerului Administraţiei şi Internelor din 28 octombrie 2010. Faţă de această dată, se constată că acţiunea a fost introdusă la data de 20 decembrie 2010, cu respectarea termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

3. În ceea ce priveşte critica adusă sentinţei atacate în legătură cu admiterea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 49 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 şi a dispoziţiilor art. 9 din H.G. nr. 665/2008, aceasta este întemeiată.

Din analiza cererii modificatoare a cererii de chemare în judecată, formulată în faţa instanţei de fond şi depusă la termenul din 10 iunie 2011, rezultă că reclamanta a înţeles să invoce nelegalitatea reglementărilor menţionate, ca argument în susţinerea fondului pretenţiilor deduse judecăţii, fără a întemeia argumentele prezentate pe dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, chiar judecătorul fondului a analizat nelegalitatea celor două articole menţionate doar prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, fără a se raporta la cerinţele art. 4 din Legea nr. 554/2004 care reglementează regimul juridic al excepţiei de nelegalitate, iar soluţia a fost de „anulare” a celor două norme, şi nu de constatare a nelegalităţii acestora.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a cerceta acest motiv de recurs în cadrul analizării celor formulate pe fondul cauzei.

II. Criticile aduse sentinţei pronunţate de prima instanţă în ceea ce priveşte soluţionarea fondului pretenţiilor deduse judecăţii.

Prin motivele de recurs formulate, ambele autorităţi pârâte au invocat interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în speţă, solicitând modificarea sentinţei atacate, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 şi ale art. 304¹ C. proc. civ. şi, în urma rejudecării, respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Situaţia de fapt, necontestată de părţi şi dovedită cu actele depuse la dosar este următoarea:

- reclamanta S.E.L. a urmat cursurile Academiei de Poliţie „A.I.C.”, forma fără frecvenţă, în perioada 2000-2005, finalizate cu examen de licenţă promovat în iulie 2005;

- în momentul susţinerii concursului de admitere, precum şi la momentul susţinerii examenului de licenţă, reclamanta avea statut de personal contractual, asistentă medicală, obţinând derogare de la criteriul privind statutul de cadru militar în vederea participării la concursul de admitere la Academia de Poliţie, curs fără frecvenţă;

- la data de 1 iulie 2007, reclamanta a participat la concursul organizat la Clubul Sportiv D., în vederea ocupării funcţiei de asistent medical prevăzută cu grad de agent de poliţie, în urma căruia a fost admisă, în prezent având grad de agent principal de poliţie.

- în urma memoriului adresat ministrului administraţiei şi internelor, înregistrat din 11 octombrie 2010, prin care reclamanta a solicitat acordarea gradului profesional de ofiţer de poliţie, fără concurs şi fără îndeplinirea oricărei alte formalităţi, i s-a răspuns prin adresa din 28 octombrie 2010, în sensul că, trecerea agenţilor de poliţie, absolvenţi de studii superioare în corpul ofiţerilor nu operează de drept, ci numai în urma susţinerii unui concurs organizat în acest sens. Răspunsul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, fiind menţionate şi dispoziţiile art. 49 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 şi ale art. 9 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008.

Faţă de acest context faptic, Înalta Curte apreciază că interpretarea normelor legale incidente cauzei trebuie să pornească de la situaţia premisă, conform căreia, la momentul susţinerii examenului de admitere la Academia de Poliţie, Facultatea de Drept, forma de învăţământ fără frecvenţă, intimata-reclamanta nu avea statut de cadru militar, iar în momentul absolvirii cu examen de licenţă, era angajată tot ca personal civil contractual.

Reclamanta invocă în susţinerea acţiunii dispoziţiile art. 2 teza a II-a din H.G. nr. 137/1991 privind înfiinţarea Academiei de Poliţie a Ministerului de Interne, în vigoare la data absolvirii acestei instituţii de învăţământ superior, potrivit cărora „În cadrul academiei se pregătesc ofiţeri activi necesari acestui minister (…)”.

Acest act normativ, deşi prevede existenţa celor două forme de învăţământ respectiv, cursuri „la zi” şi cursuri la „fără frecvenţă”, are o reglementare lacunară referitoare la criteriile de selecţionare a candidaţilor, menţionându-se doar că acestea vor fi stabilite de Ministerul de Interne. Însă, din interpretarea logică a art. 8 şi art. 9 din acelaşi act normativ rezultă că legiuitorul a înţeles să reglementeze în mod expres statutul studenţilor Academiei de Poliţie de la forma de învăţământ zi, care „sunt consideraţi încorporaţi” şi „vor încheia angajamente scrise prin care se obligă ca, după terminarea cursurilor, să îndeplinească serviciul militar activ pe o durată de minimum 10 ani”. Tot pentru această categorie de studenţi ai Academiei de Poliţie se prevedea că după promovarea anului III de studii, studenţilor li se acordă gradul de locotenent activ, dispoziţie abrogată expres indirect prin Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, prin care s-a produs demilitarizarea poliţiei.

Pe de altă parte, până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 nu a mai fost adoptat niciun alt act cu caracter normativ care să reglementeze detaliat modul de selectare a candidaţilor pentru Academia de Poliţie, fiind emise în acest sens ordine ale Ministerului de Interne, cu caracter intern şi nepublicate în Monitorul Oficial. Edificatoare din acest punct de vedere este însă adresa Ministerului de Interne din 27 iulie 2000 către reclamantă, depusă în faţa instanţei de recurs prin care se arată că „Urmare a memoriului dumneavoastră, adresat conducerii Ministerului de Interne prin care solicitaţi derogare de la criteriul privind statutul de cadru militar, în vederea participării la concursul de admitere la Academia de Poliţie A.I.C., curs fără frecvenţă, sesiunea 2000, vă comunicăm că cele solicitate au fost soluţionate favorabil”. Prin urmare, rezultă că distincţia între forma de învăţământ „la zi” şi „fără frecvenţă” era dată de această condiţie pe care trebuia să o îndeplinească cel care candida pe forma fără frecvenţă de a avea deja statut de cadru militar, angajat în structurile Ministerului de Interne. Or, reclamanta nu avea acest statut, iar derogarea obţinută a fost dată doar în sensul de a putea absolvi cursurile Facultăţii de Drept, profilul Ştiinţe juridice forma de învăţământ fără frecvenţă, nu şi de a beneficia de gradul militar de ofiţer, pe care urmau să îl obţină absolvenţii formei de învăţământ la zi. Aceasta este interpretarea corectă, având în vedere că, în ciuda afirmaţiilor reclamantei, în sensul că a susţinut aceleaşi examene, la aceleaşi materii şi cu aceiaşi profesori, aceasta nu a îndeplinit anumite condiţii esenţiale, constând în faptul că pe parcursul anilor de studii nu a fost „încorporată” pentru a i se asigura pregătirea militară permanentă, asemenea studenţilor de la zi şi nici măcar nu era cadru militar activ al M.I., care să desfăşoare tot o activitate cu caracter militar, postul de asistent medical, personal contractual neimplicând o asemenea pregătire.

În acest context, derogarea acordată reclamantei i-a conferit dreptul, ca la absolvirea Academiei de Poliţie, Facultatea de Drept să beneficieze de dispoziţiile art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 137/1991 potrivit cărora „Diplomele care atestă absolvirea facultăţilor dau dreptul titularilor la încadrarea şi în funcţii civile, pentru care normele legale prevăd studii superioare în domeniul juridic, respectiv sociologic sau tehnic, profilul construcţii, după caz”. Este evident că, de aceste dispoziţii putea beneficia reclamanta, deoarece pentru obţinerea gradului de ofiţer la momentul absolvirii ar fi trebuit să fie încorporată şi să fi semnat angajament scris ca, după terminarea cursurilor, să îndeplinească serviciul militar activ pe o durată de minim 10 ani (art. 9 din H.G. nr. 137/1991), astfel cum au făcut studenţii Academiei de Poliţie, cursuri zi, încă din primul an de studii.

La momentul absolvirii cu diplomă de licenţă de către reclamantă a Academiei de Poliţie (iulie 2005), intrase în vigoare Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, fiind invocate în susţinerea acţiunii dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002. Pe interpretarea acestor dispoziţii legale şi-au întemeiat apărările, precum şi cererile de recurs autorităţile pârâte, iar prima instanţă a analizat pretenţiile deduse judecăţii prin prisma aceloraşi prevederi.

În primul rând, trebuie precizat că Legea nr. 360/2002 reprezintă cadrul general de reglementare a statutului poliţistului, statut pe care intimata-reclamantă l-a dobândit abia în luna iulie 2007, când a promovat concursul organizat de Clubul Sportiv D. pentru ocuparea funcţiei de asistent medical, funcţie prevăzută cu gradul profesional de agent de poliţie.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 „poliţiştii provin, de regulă, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor”, iar conform art. 9 alin. (2) din acelaşi act normativ, ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor”.

Rezultă, din dispoziţiile legale citate, că Statutul poliţistului instituie, la art. 9 alin. (1), regula recrutării poliţiştilor din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Această regulă vizează ambele categorii de poliţişti, astfel cum acestea sunt definite de art. 14 alin. (1) din lege, în raport cu nivelul studiilor necesare, respectiv atât ofiţerii de poliţie cât şi agenţii de poliţie.

Dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol vizează numai modul de recrutare a ofiţerilor de poliţie, menţionându-se că se poate face şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administraţiei şi Internelor sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Această normă trebuie interpretată ca o excepţie de la regula instituită de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, potrivit căreia, grad de ofiţer, respectiv subinspector de poliţie primesc numai absolvenţii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C.” a Ministerului Administraţiei şi Internelor care sunt încadraţi ca debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni [alin. (3)].

Analiza prevederilor art. 21 alin. (1)-alin. (3) conduce la concluzia că acestea reprezintă o aplicaţie a regulii instituite prin art. 9 alin. (1), aceea a recrutării poliţiştilor, fie ei agenţi sau ofiţeri, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Dispoziţiile la care s-a raportat greşit prima instanţă, în speţă, sunt cele ale art. 21 alin. (3), din care rezultă „ad literam” că absolvenţilor Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C.” a Ministerului Administraţiei şi Internelor li se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi sunt încadraţi ca debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni.

Deşi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 nu distinge în mod expres dacă facultatea de drept absolvită trebuie să fie la cursuri de zi sau la cursuri cu frecvenţă redusă, din interpretarea acestui text coroborată cu H.G. nr. 137/1991 privind înfiinţarea Academiei de Poliţie a Ministerului de Interne (în vigoare la momentul absolvirii de către reclamantă a acestei instituţii de învăţământ superior) rezultă că se referă numai la absolvenţii de la cursurile de zi, care primesc primul grad de ofiţer fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi.

Prin urmare, intimatei-reclamante nu îi pot fi aplicate dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, care reprezintă regula pentru dobândirea primului grad de ofiţer.

Totuşi, o aplicaţie a excepţiei de la regulă, excepţie instituită prin art. 9 alin. (2) din lege, o reprezintă şi prevederile alin. (4) al art. 21 din lege, potrivit cărora „Poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2) şi alin. (3) li se acordă gradele profesionale în funcţie de pregătirea lor şi de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerinţele postului”, încadrarea acestora făcându-se pe o perioadă de probă de 6 luni sau 12 luni, în raport cu categoria din care fac parte şi cu gradul profesional acordat.

La această din urmă categorie de poliţişti, din care face parte şi reclamanta se referă, aşadar, prevederile art. 73 alin. (7) din lege, potrivit cărora „Agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile prezentei legi”.

Că aceasta este interpretarea corectă a d ispoziţiilor legale care reglementau modalitatea de recrutare a ofiţerilor de poliţie, conform Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului (în vigoare la momentul absolvirii Academiei de Poliţie de către reclamantă), rezultă cu şi mai mare evidenţă din prevederile H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie „A.I.C.” din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, care a abrogat H.G. nr. 137/1991, aducând reglementări exprese şi înlocuindu-le pe cele lacunare ale actului normativ abrogat.

Chiar dacă H.G. nr. 294/2007 a intrat în vigoare ulterior absolvirii de către reclamantă a Academiei de Poliţie (iulie 2005), dar anterior dobândirii de către reclamantă a statutului de poliţist (iulie 2007) normele prevăzute în cuprinsul acestui act normativ vin să confirme interpretarea făcută anterior de instanţă, în sensul că forma de învăţământ „fără frecvenţă” instituită prin H.G. nr. 137/1991 era destinată exclusiv cadrelor militare active ale Ministerului de Interne, cu grad de subofiţer şi care, pe bază de selecţie puteau, prin concurs, să devină studenţi şi, în final, absolvenţi de studii superioare pentru a li se acorda grad de ofiţer.

Astfel, reglementând forma de învăţământ „cursuri cu frecvenţă redusă”, dispoziţiile art. 20 din acest act normativ prevăd că „Pentru motivarea profesională a agenţilor de poliţie/subofiţerilor cu rezultate profesionale foarte bune se instituie modalitatea admiterii în Academie la ciclul studiilor universitare de licenţă prin metoda „la alegere”, în conformitate cu criteriile de selecţie stabilite de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi pe baza metodologiei prevăzute la art. 14 alin. (1) (adică prin concurs)” [alin. ( 1 ) ], iar „Candidaţii admişi se înmatriculează în anul I, cursuri cu frecvenţă redusă” [alin. (3)].

În continuare, referindu-se la situaţia absolvenţilor acestei forme de învăţământ, prevederile alin. (4) al aceluiaşi articol dispun că „La absolvirea Academiei, studenţii care promovează examenul de licenţă primesc primul grad de ofiţer odată cu promoţia care finalizează studiile la forma de învăţământ la zi”.

Susţinerea reclamantei în sensul că Legea nr. 360/2002, prin art. 21 alin. (3) nu distinge între cele două forme de învăţământ, preluată şi de instanţa de fond în motivarea soluţiei, nu poate fi primită, deoarece această distincţie nu era în sarcina Legii privind statutul poliţistului, fiind reglementată, aşa cum am menţionat, prin actul normativ de înfiinţare a Academiei de Poliţie, respectiv H.G. nr. 137/1991 şi, ulterior prin H.G. nr. 294/2007, la care trebuie raportate dispoziţiile Legii nr. 360/2002.

Pe de altă parte, raţionamentul juridic dezvoltat în cele ce preced, este confirmat de practica judecătorească constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în această materie şi unificată prin procesul-verbal din 9 februarie 2009 încheiat urmare a şedinţei plenului judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal, invocată chiar de reclamantă, dar interpretată greşit în favoarea sa.

Astfel, soluţia de principiu adoptată a fost în sensul că agenţilor de poliţie, care au absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie, forma de învăţământ fără frecvenţă li se va acorda gradul de ofiţer, fără îndeplinirea vreunei formalităţi.

Prin urmare, această soluţie de principiu, precum şi toate deciziile de practică invocate de reclamantă, reglementează situaţia celor care, având deja calitatea de agent de poliţie (grad de subofiţer în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor) au fost selectaţi pentru a putea susţine concursul de admitere la Academia de Poliţie, forma de învăţământ frecvenţă redusă, situaţie în care intimata-reclamantă S.E.L. nu se încadrează, neavând această calitate nici la momentul admiterii la facultate şi nici la momentul absolvirii acesteia cu diplomă de licenţă.

În concluzie, din întregul context legislativ analizat, rezultă că singura modalitate prin care reclamanta poate trece în corpul ofiţerilor este cea a promovării unui concurs organizat în acest sens, fiind nelegală acordarea gradului de ofiţer fără nicio altă formalitate la absolvirea Academiei de Poliţie, cursuri cu frecvenţă redusă, unei persoane care avea calitatea de angajat civil.

În ceea ce priveşte soluţia de anulare a dispoziţiilor art. 49 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 şi a dispoziţiilor art. 9 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008, Înalta Curte constată că aceasta este lipsită de temei legal.

În primul rând, refuzul Ministerului Administraţiei şi Internelor de a da curs solicitării reclamantei în sensul acordării gradului de ofiţer de poliţie, fără concurs, exprimat prin adresa din 28 octombrie 2010 s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 9 alin. (2) raportate la cele ale art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, iar prevederile a căror anulare s-a pronunţat au fost menţionate ca reglementări subsidiare.

În al doilea rând, la momentul formulării cererii de acordare a gradului de ofiţer de către reclamantă, art. 49 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300/2004 nu mai era în vigoare, fiind abrogat de Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008, iar la momentul absolvirii Academiei de Poliţie, reclamanta nu avea statut de agent de poliţie pentru a-i fi aplicabile, astfel încât anularea acestora nu produce niciun efect juridic, raportat la pretenţiile concrete ale reclamantei.

Pe de altă parte, instanţa de fond s-a pronunţat asupra legalităţii acestor dispoziţii, fără ca la dosar să fie ataşate, fie şi în extras, ordinele ministrului administraţiei şi internelor care conţineau prevederile atacate, pentru a putea fi analizate în întregul context al reglementării.

Astfel, conţinutul integral al art. 9 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008 este următorul: „Trecerea agenţilor de poliţie, subofiţerilor şi maiştrilor militari în corpul ofiţerilor se face prin concurs de ocupare a posturilor vacante prevăzute cu funcţii de ofiţer, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 63”. Mergând la dispoziţiile art. 63 se constată că excepţia îi vizează pe absolvenţii prevăzuţi la art. 62 alin. (1), respectiv „absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior pentru formarea ofiţerilor Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, poliţişti şi cadre militare”, cărora, după promovarea examenului de licenţă li se acordă primul grad de ofiţer. Prin urmare, dacă instanţa de fond a acceptat interpretarea făcută de reclamantă dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 în sensul că îi sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. (3), ar fi trebuit să constate că dispoziţiile art. 9 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008 (în forma integrală) vin să întărească cele instituite prin art. 21 alin. (3) din lege şi nu sunt contrare acestora.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că întreg raţionamentul juridic dezvoltat de instanţa de fond este bazat pe aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale invocate în speţă, pe care le-a raportat la o situaţie de fapt premisă în care reclamanta nu se încadra, astfel cum s-a menţionat în considerentele expuse.

Pentru toate cele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca nefondată, precum şi a cererii de intervenţie formulată în interesul reclamantei de Corpul Naţional al Poliţiştilor, Organizaţia Profesională a Poliţiştilor din Ministerul Administraţiei şi Internelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Clubul Sportiv D. împotriva sentinţei civile nr. 5137 din 16 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta S.E.L., ca nefondată.

Respinge cererea de intervenţie accesorie a Corpului Naţional al Poliţiştilor, Organizaţia Profesională a Poliţiştilor din Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 4526/2012. Contencios. Anulare hotărâre...		ICCJ. Decizia nr. 4544/2012. Contencios. Suspendare executare... →

ICCJ. Decizia nr. 4532/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4532/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs