ICCJ. Decizia nr. 4673/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4673/2012
Dosar nr. 160/44/2012
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 275 din 12 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul D.G. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. şi obligată pârâta să emită decizie privitoare la Hotărârea din 26 octombrie 2010 a Comisiei Judeţene Galaţi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege şi se impune admiterea acţiunii chiar dacă termenul de 60 zile prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998 nu este unul imperativ ci unul de recomandare, dar aceasta nu o exonerează pe pârâtă de obligaţia de a efectua verificările într-un termen cât de cât rezonabil.
Având în vedere împrejurarea că reclamantul a iniţiat procedura la data de 16 martie 2006 şi că după 6 ani aceasta nu este finalizată s-a considerat justificată cererea reclamantului de a i se soluţiona dosarul într-un termen rezonabil, pe care autoritatea pârâtă l-a ignorat, fără a soluţiona cererile acestuia şi fără a fixa un termen rezonabil în acest scop.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a apreciat că soluţia este nelegală şi netemeinică, în motivele de recurs fiind invocate prevederile art. 3041 Cod procedura civilă şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivele de recurs s-a arătat că în evidenţele recurentei-pârâte se află Hotărârea din 26 octombrie 2010 a Instituţiei Prefectului Judeţului Galaţi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi care este însoţită de acte doveditoare.
Au fost invocate prevederile art. 351 alin. (2), (3) şi (4) din H.G. nr. 1277/2007 şi art. 352 din acelaşi act normativ şi s-a apreciat că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998 este unul de recomandare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Intimatul D.G. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Instanţa de recurs, din oficiu, a pus în discuţie motivul de recurs, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. ce vizează necompetenţa Curţii de Apel Galaţi de a soluţiona, în primă instanţă, litigiul ivit între părţi.
3. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea ecepţiei invocate din oficiu de instanţă, Înalta Curte va admite recursul declarat de A.N.R.P. dar pentru următoarele considerente:
Obiectul acţiunii ce s-a aflat pe rolul primei instanţe îl constituie obligarea A.N.R.P. la emiterea deciziei privind validarea sau invalidarea Hotărârii din 26 octombrie 2010 a Comisiei Judeţene Galaţi de aplicare a Legii nr. 9/1998.
Conform prevederilor art. 35 alin. (4) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998, astfel cum au fost modificate prin H.G. nr. 1277/2007, vicepreşedintele A.N.R.P. ce coordonează Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 are ca atribuţie emiterea de decizii pentru plata despăgubirilor sau de decizii motivate pentru invalidarea hotărârilor de acordare a despăgubirilor sau rectificarea acestora.
Art. 352 alin. (5) din aceeaşi Normă prevede că pe baza propunerii Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, se emite decizia de către vicepreşedintele A.N.R.P., iar potrivit art. 352 alin. (6), aceste decizii pot fi „atacate în timp de 30 de zile la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază petentul”.
Chiar dacă litigiul prezent nu vizează anularea unei decizii emise potrivit Legii nr. 9/1998, nu se justifică faptul că în cauzele ce au ca obiect obligarea autorităţii publice la emiterea deciziei competenţa de soluţionare să revină altei instanţe, în raport de rangul autorităţii publice.
Legiuitorul a urmărit prin Legea nr. 9/1998 că în materia despăgubirilor acordate pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în baza Tratatului dintre România şi Bulgaria, competenţa de soluţionare a litigiilor, în primă instanţă, să revină tribunalului, indiferent de categoria din care face parte organul emitent al actului administrativ sau a actului administrativ asimilat, sub forma refuzului nejustificat de soluţionare unei cereri.
Fiind în discuţie competenţa exclusivă prevăzută expres într-o lege, se constată că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit în primă instanţă litigiul, cu încălcarea competenţei exclusive a tribunalului, secţia contencios administrativ şi fiscal, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
De aceea, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 împotriva sentinţei nr. 275 din 12 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4668/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4679/2012. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
