ICCJ. Decizia nr. 4680/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4680/2012
Dosar nr. 920/2/2012
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2815 din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă cererea formulată de reclamanţii C.V. şi C.A., ambii prin procurator A.V.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, ca neîntemeiată.
Pentru a motiva această soluţie, s-a reţinut că prin Hotărârea nr. 283 din 16 septembrie 2008, Comisia Judeţeană Ialomiţa pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a aprobat cererea din 2003, formulată de C.V., prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru bunurile avute în proprietate de părinţii săi, C.P. şi C.N., în localitatea Nelipivţi, Raionul Kelimente, Regiunea Cernăuţi.
În temeiul art. 8 din Legea nr. 290/2003, Comisia Judeţeană Ialomiţa, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a adoptat următoarea Hotărâre, „Art. 1 - Se acordă compensaţii băneşti în suma totală de 308.581 lei domnului C.V. domiciliat în municipiul Slobizia, judeţul Ialomiţa pentru bunurile deţinute şi abandonate în localitatea Nelipivţi, Raionul Kelimente, regiunea Cernăuţi de părinţii C.P. şi C.N. în anul 1944, după cum urmează:
- casa + anexele gospodăreşti + magazin = 26.610 lei;
- teren aferent construcţiilor (1000 mp) = 183.337 lei; Total - 209. 947 lei;
- teren agricol 10,2 ha - 98.634 lei; Total = 308.581 lei”.
Hotărârea a fost comunicată domnului C.V. la data de 02 decembrie 2008 şi A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, fiind înregistrată la A.N.R.P sub nr. 785480 din 12 februarie 2009.
Prin comunicarea făcută lui C.V., de Comisia Judeţeană Ialomiţa, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, s-au făcut cunoscute prevederile H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Până la data decesului lui C.V., A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, nu a procedat la plata sumei de 308.581 lei.
La dosarul cauzei aflat la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a fost comunicat faptul că reclamantul C.V. a decedat.
A fost dezbătută succesiunea de pe urma defunctului Cutei Vasile, decedat la 07 ianuarie 2010, prin Certificatul de moştenitor din 11 noiembrie 2010, emis de B.N.P. „S.D.", cu sediul în Slobozia, jud. Ialomiţa, a fost stabilită calitatea de moştenitori legali ai defunctului: fiul C.A., cu o cotă de ½ şi fiica C.V., cu o cotă de ½.
După emiterea Certificatului de moştenitor, reclamanţii au depus la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003: Certificatul de deces al defunctului C.V., cu ultimul domiciliu în Slobozia, jud. Ialomiţa, înregistrat sub nr. 8 din 08 ianuarie 2010, la Primăria Munc. Slobozia, Certicatul de moştenitor din 11 noiembrie 2010, emis de B.N.P. „S.D.", cu sediul în Slobozia, jud. Ialomiţa, procură Specială din 02 septembrie 2011, emisă de B.N.P. „S.D.", cu sediul în Slobozia, jud. Ialomiţa, Procură Specială din 08 martie 2011, emisă de B.N.P. „S.D.", cu sediul în Slobozia, jud. Ialomiţa, copii xerox de pe CI. C.V., C.A. şi A.V.G., dovada deschiderii unui cont pentru efectuarea plăţii.
Defunctul C.V., după comunicarea Hotărârii din 16 septembrie 2008, emisă de Comisia Judeţeană Ialomiţa, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, s-a adresat pârâtei, A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a depus cerere prin care a solicitat efectuarea plătii conform Hotărârii din 16 septembrie 2008, emisă de Comisia Judeţeană Ialomiţa, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a depus hotărârea comisiei judeţene, a depus o copie a actului de identitate şi a făcut dovada deschiderii unui cont bancar, pentru efectuarea plăţii.
După decesul autorului C.V., reclamanţii, în calitate de moştenitori ai defunctului C.V., au formulat mai multe cereri, prin care au solicitat pârâtei să procedeze la plata despăgubirilor acordate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 290/2003.
Până la formularea prezentei cereri de chemare în judecată, pârâta A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, nu a procedat la plata sumei de 308.581 lei, termenul prevăzut de art. 18 din H.G. nr. 1120/2006 şi de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, nu a fost respectat.
La 19 aprilie 2012, parata A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
Conform art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, „compensaţiile băneşti stabilite prin hotărârea comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat (...)".
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiţionată de existenţa în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinaţie.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de A.N.R.P. ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-au fost alocate:
- 52.911.909,15 lei în anul 2007;
- 17.567.560,94 lei în anul 2008;
- 20.389.425,80 lei în anul 2009;
- 38.849.328,80 lei în anul 2010;
- 39.635.644 lei în anul 2011.
Pe de alta parte, prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a dispus suspendarea plaţii despăgubirilor stabilite, pe o perioada de 6 luni.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii C.V. şi C.A., prin procurator A.V.G., pentru că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu aplicarea art. 3041C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei nr. 2815/2012 a Curţii de Apel Bucureşti şi pe fondul cauzei, s-a solicitat admiterea acţiunii, obligarea A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, la plata sumei de 308.581 lei actualizată cu rata inflaţiei, comunicată de I.N.S., respectiv de la data de 2 decembrie 2009 şi până la achitare.
O primă critică a fost aceea că, în mod greşit, s-a reţinut că în cauză ar fi aplicabile prevederile O.U.G. nr. 4/2012, deoarece prin acest act normativ nu a fost suspendată activitatea A.N.R.P.- Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 privind efectuarea plăţilor pentru hotărârile adoptate şi validate de comisiile speciale constituite în baza Legii nr. 290/2003.
O a doua critică s-a referit la aplicarea eronată a prevederilor at.18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, întrucât chiar din aceste prevederi rezultă că plata despăgubirilor se face eşalonat în două tranşe, pe parcursul a 2 ani consecutivi: 40% în primul an şi 60% în anul următor, dacă valoarea compensaţiilor depăşeşte suma de 100.000 lei.
Intimata A.N.R.P. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului.
La termenul din 9 noiembrie 2012, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor, din oficiu, în baza art. 306 alin. (2) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a Curţii de apel în soluţionarea cauzei în primă instanţă.
3. Soluţia instanţei de recurs.
În baza art. 137 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocate, iar excepţia va fi admisă pentru următoarele considerente:Prima instanţă a fost investită cu soluţionarea unui litigiu ce are ca obiect obligarea A.N.R.P. la plata despăgubirilor, potrivit Legii nr. 290/2003, respectiv la plata sumei de 308.581 lei, actualizată.
În stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în primă instanţă prezintă relevanţă prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.
Conform alin. (3) din art. anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestaţie la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/ 2003.
În plus, alin. (4) al aceluiaşi art. prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestaţiile şi le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreşedintelui A.N.R.P. care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Alin. (5) din art. în discuţie precizează că hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menţionează faptul că deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de A.N.R.P. în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ, fiind vorba de o competenţă exclusivă a tribunalului.
Nu există nici o îndoială că, întotdeauna, competenţa materială a instanţei de judecată este reglementată de norme imperative.
În litigiul de faţă suntem în prezenţa unei acţiuni privind acordarea unor despăgubiri reactualizate, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.
Chiar dacă litigiul în prezenta cauză nu vizează anularea unei decizii emise potrivit Legii nr. 290/2003, nu se justifică în cazul acţiunilor ce au ca obiect obligarea autorităţii publice la emiterea deciziei pentru plata despăgubirilor competente de soluţionare să revină altei instanţe, în raport de rangul autorităţii publice.
Legiuitorul a urmărit prin Legea nr. 290/2003 ca în materia despăgubirilor acordate potrivit acestei legi, competenţa de soluţionare în primă instanţă să revină tribunalului, indiferent de categoria din care face parte organul emitent al actului administrativ sau actului administrativ asimilat, sub forma refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri, aşa cum este cazul în speţă.
Un argument în plus, în sensul celor reţinute îl reprezintă şi faptul că la data de 23 noiembrie 2009, în şedinţa plenului judecătorilor Secţiei contencios administrativ şi fiscal a fost adoptată următoarea soluţie de principiu pentru unificarea practicii: „acţiunile având ca obiect obligarea A.N.R.P. la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competenţa Tribunalului, secţia contencios administrativ şi fiscal”.
Soluţia adoptată a fost luată în vederea interpretării şi aplicării unitare a legislaţiei în materia contenciosului administrativ, de care instanţa este datoare să ţină seamă, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securităţii raporturilor juridice şi a jurisprudenţei C.E.D.O. care a statuat în mod constant că rolul jurisdicţiei supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispoziţiilor legale, prin înlăturarea divergenţelor de jurisprudenţă (C.E.D.O., Hotărârea din 6 decembrie 2007 - cazul Beian împotriva României nr. 1, § 39-40).
Fiind în discuţie competenţa exclusivă prevăzută expres într-o lege, se constată că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit, în primă instanţă prezentul litigiu, cu încălcarea competenţei exclusive a tribunalului, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Prin urmare, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa atacată şi, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va fi trimisă cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Ialomiţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii C.A. şi C.V. prin procurator A.V.G. împotriva sentinţei civile nr. 2815 din 27 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Ialomiţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4679/2012. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 4692/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
