ICCJ. Decizia nr. 4757/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIEa
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4757/2012
Dosar nr. 7716/2/2011
Ședința publică din 14 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta G.R.A.a chemat în judecată pe pârâţii A.N.R.P. şi Statul Român, prin C.C.S.D. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate pârâtele la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, la transmiterea dosarului către evaluatorul desemnat, fixarea unui termen în care să fie obligate pârâtele să îndeplinească obligaţiile de la pct. 1 şi 2 din acţiune, respectiv 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În final a solicitat obligarea pârâtelor la plata de penalităţi de întârziere în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului şi până la îndeplinirea obligaţiilor.
Reclamanta a arătat că prin Dispoziţia nr. 73 din 31 ianuarie 2005 emisa de către Primarul Mun. Câmpina în baza Legii nr. 10/2001 a fost soluţionată notificarea nr. 106 din 21 iunie 2001 şi s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Mun. Câmpina, Jud. Prahova.
Întreg dosarul de Lege nr. 10/2001 a fost transmis pârâtelor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 unde s-a format Dosarul nr. 2863/ CC
Nici până la această dată dosarul nu a fost soluţionat de către pârâte potrivit dispoziţiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Pârâta A.N.R.P. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
C.C.S.D. prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 672 din 1 februarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. şi a respins acţiunea reclamantei G.R.A. în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calităţii procesuale pasive, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., a obligat pârâta C.C.S.D., să desemneze un evaluator şi să trimită dosarul acestuia pentru efectuarea evaluării, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe şi a respins în rest acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. pe capetele de cerere privind desemnarea unui evaluator şi transmiterea dosarului către acesta.
Curtea de Apel a reţinut că A.N.R.P. nu are atribuţii potrivit Legii nr. 247/2005 în ceea ce priveşte evaluarea imobilelor pentru care trebuie acordate despăgubiri conform Legii nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că faţă de data notificării reclamantei din 21 iunie 2001 şi data emiterii dispoziţiei Primarului Câmpina, 2005, termenul privind procedura de soluţionare a cererii de acordare de despăgubiri este excesiv de mare, fiind depăşit cu mult un termen ce poate fi considerat rezonabil în soluţionarea cererii reclamantei.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata unei penalităţi de întârziere în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere de la expirarea termenului şi până la îndeplinirea obligaţiilor stabilite s-a reţinut că acest capăt de cerere este neîntemeiat, urmând a fi respins deoarece reclamanta nu a invocat şi nici nu a dovedit că prejudiciile pe care le va suferi ca urmare a neefectuării acestor operaţiuni îi produc daune în cuantumul solicitat.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că aspectele reţinute de instanţa de fond potrivit cărora urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-ar depăşi termenul rezonabil de soluţionare a cauzei sunt neîntemeiate deoarece chiar jurisprudenţa instanţei europene a drepturilor omului prevede unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv, complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităţilor competente şi importanţa litigiului pentru reclamant.
S-au făcut referiri la etapele pe care procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi în etapa analizării legalităţii respingerii în natură a imobilului notificat s-a constatat că acesta trebuie completat.
Referitor la etapa evaluării s-a arătat că, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D., decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite care au dosare înregistrate la Secretariatul C.C.S.D, dosarul a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces - verbal de predare - primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alineatul 3 al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menţionează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alineatul 8 se arată că dispoziţiile alin. (1), (2) şi (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate /propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluţiei instanţei de fond sub acest aspect sunt nefondate.
După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.
Iniţial, Comisia Centrală a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Una dintre garanţiile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. este principiul celerităţii procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde şi durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicţii este condiţionată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, aşa cum este cazul în speţă.
Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-şi organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerinţe, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa C.E.D.O. se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinţei civile nr. 672 din 1 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2386/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4530/2012. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
