ICCJ. Decizia nr. 4761/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4761/2012
Dosar nr. 1533/2/2011
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1.Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 februarie 2011, reclamanta SC U.C. SRL Mangalia a solicitat anularea Deciziei de impunere fiscală nr. 724 din 4 iunie 2010 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 5 din 3 iunie 2010 emise de pârâta D.G.F.P. a Jud. Constanţa pentru suma de 593.433 lei, reprezentând T.V.A. neadmisă la deducere pentru perioada 1 iulie 2008 – 31 martie 2010, recunoaşterea dreptului său la deducerea T.V.A. în sumă de 593.433 lei şi obligarea pârâtelor A.N.A.F. şi D.G.F.P. Jud. Constanţa să-i ramburseze această sumă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin actele întocmite de pârâta D.G.F.P. a Jud. Constanţa, precum şi prin Decizia nr. 354 din 9 decembrie 2010 emisă de pârâta A.N.A.F., a fost respinsă în mod nelegal cererea sa de rambursare a T.V.A. în sumă de 593.433 lei, dat fiind că beneficiază de dreptul de deducere a acestei sume în condiţiile prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a) din C. fisc., pentru că a realizat operaţiuni taxabile.
Prin cererea depusă la 16 septembrie 2011, reclamanta a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând să fie anulată şi Decizia nr. 354 din 9 decembrie 2010 emisă de pârâta A.N.A.F. – D.G.S.C.
Pârâta D.G.F.P. Constanţa a invocat prin întâmpinare excepţia inadmisibilităţii acţiunii, prin care se solicită direct instanţei de contencios administrativ să anuleze decizia de impunere, deşi normele de procedură fiscală reglementează cu caracter obligatoriu procedura administrativă prealabilă, astfel că actul care poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ este decizia prin care se soluţionează contestaţia pe cale administrativă.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 6458 din 4 noiembrie 2011, prin care a respins ca prescrisă cererea de anulare a Deciziei nr. 354 din 9 decembrie 2010 emisă de A.N.A.F., reţinând că deşi această decizie a fost comunicată reclamantei la data de 15 decembrie 2010, anularea s-a solicitat la data de 16 septembrie 2011, cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. 724 din 4 iunie 2010, cu motivarea că, potrivit dispoziţiilor art. 205 C. proc. civ., se poate contesta numai decizia de soluţionare a contestaţiilor, iar Decizia nr. 354 din 9 decembrie 2010 care a fost emisă pentru soluţionarea contestaţiei formulate de intimată nu poate fi examinată în cauză, datorită respingerii cererii de anulare a actului respectiv ca prescrisă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta SC U.C. SRL Mangalia, solicitând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 304 alin. (1) C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul anulării actelor administrativ fiscale întocmite de autorităţile pârâte, să fie recunoscut dreptul de deducere pentru T.V.A. în sumă de 593.433 lei, cu obligarea pârâtelor la rambursarea acestei sume.
În primul motiv de recurs, s-a susţinut că instanţa de fond a admis în mod greşit excepţiile prescripţiei şi inadmisibilităţii cererilor formulate, dat fiind că a fost îndeplinită procedura prealabilă sesizării instanţei, prin depunerea contestaţiei administrative în condiţiile prevăzute de art. 205 C. proc. fisc.
Recurenta a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, fără să aibă în vedere că, la data introducerii iniţiale - 18 februarie 2011, s-a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 724/4. - 06.2010, dar şi a Deciziei nr. 354 din 9 decembrie 2010 emisă în soluţionarea contestaţiei administrative.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, formulat pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că se impunea anularea actelor administrativ fiscale prin care intimatele au respins în mod nejustificat cererea de deducere a T.V.A. în sumă de 593.435 lei.
Recurenta a învederat că, potrivit dispoziţiilor art. 145 și 146 din C. fisc., coroborate cu prevederile H.G. nr. 44/2004, beneficiază de dreptul de deducere a sumei de 593.435 lei, reprezentând T.V.A. achitată pentru importul de utilaje şi creanţa sa pentru această sumă s-a născut în perioada 1 iulie 2008 – 31 martie 2010.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 304 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi drept relevante
Prin raportul de Inspecţie fiscală nr. 5 din 3 iunie 2010 întocmit de D.G.F.P. Constanţa – A.I.F. s-a constatat că, în perioada verificată 1 iulie 2008 – 31 martie 2010, societatea recurentă a preluat în mod eronat suma de 593.435 lei în decontul T.V.A. aferent trim.IV 2008, deşi aceasta făcuse obiectul actului de control anterior, încălcându-se prevederile art. 145 şi 146 din C. fisc.
În baza acestui raport de inspecţie fiscală, aceeaşi autoritate administrativă a emis Decizia de impunere nr. 724 din 4 iunie 2010, prin care a fost respinsă la rambursare T.V.A. în sumă de 593.435 lei, reprezentând contravaloarea O.P. nr. 30 din 25 iunie 2008, beneficiar Vama Constanţa Sud cu specificaţia „depozit obligaţii vamale”.
În condiţiile prevăzute de art. 205 şi următoarele C. proc. fisc., republicat, recurenta a formulat împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr. 5 din 3 iunie 2010 şi a Deciziei de impunere nr. 724 din 4 iunie 2010 contestaţia administrativă, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 354 din 9 decembrie 2010 emisă de A.N.A.F. – D.G.S.C.
Cererea de chemare în judecată, formulată la data de 18 februarie 2011 în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., republicat, are ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. 724 din 4 iunie 2010 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 5 din 3 iunie 2010 întocmite de D.G.F.P. Constanţa, precum şi anularea Deciziei nr. 354 din 9 decembrie 2010 emisă de A.N.A.F., cu obligarea celor două autorităţi administrative la restituirea sumei de 593.435 lei.
Obiectul acţiunii pentru soluţionarea căreia a fost legal sesizată instanţa de contencios administrativ a fost greşit interpretat prin hotărârea pronunţată în cauză, întrucât nu s-a avut în vedere că, toate actele administrativ fiscale contestate au fost emise în cadrul unei singure proceduri administrative, finalizată prin Decizia nr. 354 din 9 decembrie 2010, dedusă judecăţii prin primul act de iniţiere a procedurii judiciare la data de 18 februarie 2011, exercitat în termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În mod necontestat, Decizia nr. 354 din 9 decembrie 2010 a fost comunicată recurentei la data de 15 decembrie 2010, iar acţiunea în justiţie a fost formulată la data de 18 februarie 2011, cu respectarea termenului de 6 luni, calculat de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
Instanţa de fond a calculat în mod greşit acest termen în raport cu data de 16 septembrie 2011, la care a fost precizată acţiunea, dat fiind că anularea Deciziei nr. 354 din 9 decembrie 2010 a fost solicitată chiar prin cererea iniţială, înregistrată în termenul legal, astfel că în privinţa acestei decizii, s-a constatat în mod eronat prescrierea dreptului la acţiunea.
Instanţa de fond a admis de asemenea în mod greşit excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Raportului de inspecţie fiscală nr. 5 din 3 iunie 2011 şi a Deciziei de impunere nr. 724 din 4 iunie 2010, dat fiind că acestea au fost contestate în termenele şi în condiţiile prevăzute de art. 205 şi următoarele C. proc. fisc., republicat şi ca urmare a finalizării procedurii administrative prin Decizia nr. 354 din 9 decembrie 2010, se impunea examinarea şi soluţionarea cauzei pe fond.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatându-se că prin hotărârea atacată au fost greşit admise excepţiile de procedură privind prescrierea şi inadmisibilitatea acţiunii, fără cercetarea pe fond a cauzei, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa sentinţa supusă recursului şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Faţă de soluţia dată recursului, prin admiterea primului motiv de casare formulat, nu se mai impune să fie examinate criticile formulate pe fondul pricinii, urmând ca acestea să fie avute în vedere, sub forma unor apărări de fond, cu ocazia rejudecării cauzei.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC U.C. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 6458 din 4 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4871/2012. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 5017/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
