ICCJ. Decizia nr. 4929/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4929/2012
Dosar nr. 392/45/2012
Şedinţa de la 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în primă instanţă
Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamanţii M.M., P.M., P.T., I.M., T.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Universitatea ”SH” Bucureşti, au solicitat obligarea pârâtei Universitatea ”SH” Bucureşti la emiterea diplomelor de licenţă şi suplimentelor la diplomă, prin care să li se recunoască calitatea de licenţiat al formei de învăţământ superior absolvită, iar pârâtul Ministerul Educaţiei Cercetării, Tineretului şi Sportului să fie obligat la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în Diploma de Licenţă şi Suplimentul la diplomă, în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii, ambii sub sancţiunea unei penalităţi de 100 de RON pe zi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că deşi sunt absolvenţi ai Facultăţii de Sociologie- Psihologie, respectiv Psihologie din cadrul Universităţii ”SH” Bucureşti, promoţia 2009, fiecare promovând examenul de licenţă în sesiunea din iulie 2009, în mod nejustificat pârâta refuză să le elibereze diplomele de licenţă şi suplimentele la diplomă, prin care să li se recunoască calitatea de licenţiat al formei de învăţământ superior absolvită, deşi li s-au eliberat adeverinţele de absolvire care atestă această calitate.
Prin întâmpinare, pârâta Universitatea ”SH” a arătat că potrivit Legii nr. 84/1995 privind învăţământul superior, toate instituţiile din învăţământul superior au autonomie, însă neeliberarea diplomelor se datorează exclusiv pârâtului MECTS.
De asemenea, pârâta Universitatea ”SH” a formulat, în temeiul art. 60 C. proc. civ., o cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând ca acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în Diploma de Licenţă şi Suplimentul la diplomă.
Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, având în vedere că procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate este o procedură ce implică numai instituţiile de învăţământ superior particulare acreditate şi MECTS şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii întrucât şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau în ceea ce priveşte emiterea avizului în vederea achiziţionării tipizatelor de către USH pentru absolvenţii programelor de studii şi formelor de învăţământ acreditate, nefiind în culpă dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie şi fondul acţiunii a arătat că nu poate fi obligat ministerul de a recunoaşte absolvirea acestor cursuri sau obligat la emiterea unei diplome de licenţă în orice condiţii, ci doar celor care au urmat o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu la momentul înscrierii în anul I de facultate, ceea ce nu este cazul reclamanţilor.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 167 din 14 mai 2012, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor şi a lipsei de obiect invocate de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a admis în parte acţiunea introdusă de reclamantele M.M., P.M., P.T., I.M., T.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cu pârâta Universitatea „SH”, având sediul în Bucureşti.
Totodată, Curtea de apel a admis în parte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta-reclamantă Universitatea „SH” din Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul-chemat în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a obligat pârâta Universitatea „SH” din Bucureşti să elibereze reclamantelor actul de studii cu regim special, denumit „Diplomă de licenţă”, însoţit de Suplimentul de Diplomă, prin care să se ateste că reclamantele au susţinut şi promovat examenul de licenţă, în specialitatea Psihologie, obţinând Titlul de Licenţiat.
De asemenea, Curtea de apel a obligate pârâtul-chemat în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la data pronunţării prezentei hotărâri, a formularelor tipizate, constând în Diploma de Licenţă şi Suplimentul de Diplomă, într-un număr care să asigure realizarea dreptului reclamantelor de a li se elibera documentul oficial de stat cu regim special prin care se confirmă studiile de învăţământ superior efectuate în cadrul Universităţii „SH” din Bucureşti, respingând restul pretenţiilor reclamantelor, respectiv a pârâtei Universitatea „SH”.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor este neîntemeiată, întrucât nefinalizarea procedurii de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate este de natură afecta finalitatea demersului acestora în obţinerea diplomei de studiu şi vătăma dreptul acestora e a obţine diploma în condiţiile prevăzute de lege.
Cu privire la excepţia lipsei de obiect a acţiunii, prima instanţă a apreciat că şi aceasta este nefondată, având în vedere că pârâtul recunoaşte că în ceea ce priveşte pe reclamanţi nu a aprobat achiziţionarea tipizatelor de către USH întrucât a apreciat că aceştia sunt absolvenţii programelor de studii şi formelor de învăţământ neacreditate.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a constatat că reclamanţii au încheiat, în cursul anului 2006, contracte de studii cu Universitatea ”SH” Bucureşti, având ca obiect pregătirea acestora în cadrul formei denumită ”învăţământ la distanţă”, la Facultatea de Sociologie-Psihologie, respectiv Psihologie, şi că, în urma promovării examenului de licenţă, în sesiunea iulie 2009, celor în cauză li s-au eliberat adeverinţe individuale, prin care se atestă că respectivii studenţi au ”susţinut şi promovat examenul de licenţă".
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că, în raport de Legea nr. 84/1995 şi de Ordinul nr. 3404 din 7 martie 2006, şi având în vedere că Facultatea de Sociologie-Psihologie, respectiv Psihologie, figurează, în cuprinsul Anexei nr. 3 la H.G. nr. 676/2007, ca fiind abilitate să organizeze forma de învăţământ de zi pe aceste domenii de studiu de licenţă, s-a constatat că nici după încheierea perioadei de monitorizare, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 şi a H.G. nr. 635/2008, şi nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 nu au fost sesizate nereguli semnificative în procesul de organizare şi desfăşurare a procesului educaţional la nivelul Universităţii ”SH”, şi că Ministerul Educaţiei nu contestă faptul că a autorizat eliberarea de diplome de licenţă pentru absolvenţii formei de învăţământ la distanţă, organizată de instituţia de învăţământ superior menţionată, anterior momentului în care reclamanţii din prezenta cauză au încheiat contracte de studii de licenţă cu pârâta.
În acest context, judecătorul fondului a constatat că obligaţia de eliberare a actului individual de studii din sistemul naţional de învăţământ superior, revine instituţiei de învăţământ superior acreditate şi nu conducătorului sistemului naţional de educaţie,.
De asemenea, Curtea de apel a constatat că cererea de chemare în garanţie este fondată, atâta vreme cât între pârâta Universitatea ”SH” şi pârâtul-chemat în garanţie Ministerul Educaţiei, există un raport juridic direct, născut din refuzul expres al chematului în garanţie de a aproba tipărirea de către SC ”R.” SA, a formularelor tipizate şi că acest refuz constituie un exces de putere, atâta timp cât, prin intermediul lui, se neagă dreptul Universităţii de a organiza această formă de învăţământ.
În fine, referitor la capătul de cerere privind aplicare a unei penalităţi de 100 de RON pe zi pârâtelor, respectiv al cererii de chemare în garanţie, prima instanţă a apreciat că acesta este nefondat, apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 iar în cazul refuzului de executare, care poate fi constatat abia după trecerea termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii devin incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, neexistând temei pentru obligarea pârâtelor sau a chematei în garanţie la plata sumei de 100 de RON pentru fiecare zi de întârziere la acest moment.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei Curţii de apel a declarat recurs pârâtul, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 4, 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, susţinând că instanţa a pronunţat o hotărâre cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.
S-a arătat că organizarea şi desfăşurarea sistemului naţional de învăţământ superior, precum şi organizarea mecanismelor de asigurare a calităţii în învăţământ sunt atribuţii exclusive ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Recurentul a precizat că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, obligând MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă, în condiţiile în care persoanele în cauză au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale.
În susţinerea cererii de recurs, s-a arătat că nu au fost analizate hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcţioneze provizoriu structurile şi specializările universitare cu formele de învăţământ respective, fiind luate în considerare numai contractele de studii încheiate de Universitate şi metodologia organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de aceeaşi Universitate, documente care nu sunt opozabile Ministerului şi nu pot constitui temei legal pentru acordarea diplomei de licenţă pentru cei care au urmat forme de învăţământ organizate cu încălcarea cadrului legal.
Recurentul a arătat că instanţa de fond a omis să analizeze prevederile legale care au legătură cu pricina. S-a precizat că, chemarea în garanţie a MECTS pentru a obţine formulare de studii pentru activităţi didactice organizate şi desfăşurate ilegal este inadmisibilă, deoarece o astfel de aprobare ar însemna o confirmare a fraudei organizate de instituţia de învăţământ.
Recurentul a arătat că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 88/1993, Legea nr. 84/1995 şi O.U.G. nr. 75/2005, formele de învăţământ cu frecvenţă redusă şi la distanţă trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
S-a precizat că nu trebuie confundată vocaţia pe care o au universităţile de a organiza în cadrul facultăţilor forme de învăţământ la distanţă, în specializările autorizate sau acreditate, cu dreptul de a organiza şcolarizarea la forma de învăţământ ID.
Recurentul a susţinut că în cazul Universităţii SH din Bucureşti, specializările/programele de studii de la forma de învăţământ la distanţă au fost organizate şi desfăşurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 88/1993 şi a O.U.G. nr. 75/2005.
Recurentul a precizat că nu există temei legal pentru demersul reclamanţilor de a solicita eliberarea diplomelor de licenţă în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea şi de către o entitate abilitată de lege în acest
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
În mod întemeiat, prin sentinţa atacată a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea SH Bucureşti şi a fost obligat chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă pentru reclamanţi.
Susţinerile din cererea de recurs privind neanalizarea de către prima instanţă a hotărârilor de guvern prin care Universitatea SH a fost autorizată să funcţioneze provizoriu şi a dreptului acestei universităţi de a elibera acte de studii şi forme de învăţământ neacreditate nu pot fi reţinute, judecătorul cauzei nefiind învestit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distanţă.
Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului nu a solicitat în instanţă analizarea criteriilor de obţinere a formularelor tipizate de către USH ori existenţa sau valabilitatea autorizării/acreditării programelor de studii derulate.
Obligaţia intimatei USH este corelativă obligaţiei intimatului MECTS de a aproba formularele tipizate, cum în mod corect a apreciat instanţa de primă jurisdicţie.
Odată ce instanţa de fond a apreciat că cererea reclamanţilor a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea SH Bucureşti la eliberarea în favoarea acestora a diplomelor de licenţă şi a certificatelor de studii, pentru fiecare specializare pe care au absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2284/2007, şi cererea Universităţii SH Bucureşti de obligare a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă pentru reclamanţi.
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanţie poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condiţiile în care eliberarea de către pârâta Universitatea SH Bucureşti a diplomelor de licenţă este condiţionată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în calitate de autoritate administrativă competentă.
Pe de altă parte, se reţine că în mod constant s-a statuat, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în litigii de aceeaşi natură, că Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are obligaţia legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, şi nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluţia din prezenta decizie se impune şi în considerarea respectării principiului coerenţei şi unităţii jurisprudenţei consacrat ca atare în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Beian c. României).
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva Sentinţei nr. 167 din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4925/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4934/2012. Contencios → |
|---|
