ICCJ. Decizia nr. 5095/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5095/2012
Dosar nr. 663/54/2011
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 24 martie 2011, reclamanta V.A. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligate să emită dispoziţia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilului imposibil de restituit în natură situat în Craiova str. O. nr. X.
În fapt, reclamanta a arătat că prin Dispoziţia nr. 8664 din 1 noiembrie 2002, emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a dispus înaintarea către Prefectura Judeţului Dolj cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti la valoarea estimată de autorul său V.I.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 113 din 9 decembrie 2004, DGFP Dolj a acordat aviz favorabil pentru emiterea de către Primarul Municipiului Craiova a unei decizii în care măsurile reparatorii prin echivalent erau stabilite sub forma de titluri de valoare nominale, prin Dispoziţia 7785 din 7 aprilie 2005, Primarul Municipiului Craiova dispunând în sensul celor arătate. Concret s-a dispus să se acorde măsuri reparatorii.
A mai arătat că de la acea dată şi până în prezent nu s-a emis de către prima pârâtă dispoziţia reprezentând titlu de despăgubiri deşi dosarul cu toate actele inclusiv notificarea înregistrată sub nr. 764/2001, au fost predate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor.
Reclamanta a solicitat să se constate că în mod nejustificat s-a tergiversat emiterea dispoziţiei reprezentând titlul de despăgubire cu încălcarea dispoziţiilor din titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi dispoziţiilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană.
De asemenea, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize având ca obiectiv evaluarea imobilului notificat deoarece obligaţia pârâtelor de a trece la evaluarea bunului este intuitu personae iar pasivitatea acestora timp de 5 ani în sensul că nu au trecut la evaluare, echivalează cu un refuz nejustificat raportat la obligaţia legală privitoare la evaluare.
Pârâta C.C.S.D. a formulat întâmpinare invocând excepţia inadmisibilităţii solicitării de stabilire a cuantumului despăgubirilor care este atributul evaluatorilor autorizaţi, desemnaţi în mod aleatoriu, potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005. A arătat că după intrarea în vigoare a actului normativ menţionat, contravaloarea pretenţiilor de restituire în echivalent nu va mai fi stabilită în cursul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, ci după parcurgerea procedurii reglementate în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În consecinţă, a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii acestui capăt de cerere.
Pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor, la rândul său, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. A susţinut că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a fost învestită cu emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pe cale de consecinţă a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 468 din 13 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta V.A. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor; a obligat pârâta Comisia Centrală să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. O. nr. X conform Dispoziţiei nr. 7785 din 7 aprilie 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova şi a respins acţiunea faţă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANRP invocată prin întâmpinare, este întemeiată, în considerarea faptului că obligaţia de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri şi cea anterioară, privind întocmirea raportului de evaluare, revin Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind stabilirea cuantumului despăgubirii, prima instanţă a constatat că, în fapt, reclamanta nu a formulat un astfel de petit în condiţiile art. 112 - 114 C. proc. civ. ci a solicitat ca probatoriu, efectuarea unei expertize având ca obiectiv evaluarea imobilului, probă în care de altfel nu a mai insistat, motiv pentru care excepţia a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că acţiunea formulată de reclamantă este întemeiată însă numai în parte, respectiv în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire cu privire la imobilul preluat abuziv.
Sub acest aspect, a reţinut în esenţă că, dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor la care se stabilise îndreptăţirea reclamantei, a fost transmis şi înregistrat sub nr. 12239/CC din 7 aprilie 2006 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, potrivit dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 554/2004, obligaţie ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta Comisia Centrală.
Prima instanţă a constatat că nu poate fi primită apărarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că acţiunea ar fi neîntemeiată, deoarece de la data primirii dosarului de despăgubiri şi până la data sesizării instanţei a curs o perioadă de timp suficientă pentru realizarea întregii proceduri reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
De altminteri, prima instanţă a observat că pârâta nu a făcut dovada efectuării vreunei operaţiuni administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 de la data înaintării de către Primăria Municipiului Craiova a dosarului şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Faţă de această situaţie de fapt, prima instanţă a a făcut aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, apreciind că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident dreptul la un proces rezonabil.
În egală măsură a reţinut că autorităţile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea CEDO.
3. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva hotărârii primei instanţe a formulat recurs în termen legal pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a solicitat modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei, pentru următoarele motive:
Recurenta a susţinut că prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 autoritatea pârâtă a adoptat o nouă modalitate de soluţionare a dosarelor, cu respectarea principiului egalităţii de tratament a persoanelor îndreptăţite, făcând distincţie între dosarele înregistrate înainte şi după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, instituind drept criteriu principal ordinea înregistrării dosarelor.
Potrivit acestei decizii, dosarele complete vor fi trimise spre evaluare, în principiu, în ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale.
Or, în cauza de faţă, prin trimiterea dosarului reclamantei la evaluare s-ar încălca drepturile celorlalte persoane îndreptăţite care au dosare cu număr mai mic decât cel în cauză.
În acest context nu se poate reţine culpa autorităţii recurente privind durata de soluţionare a cererii de despăgubiri a reclamantei.
Recurenta a mai arătat că obligarea direct la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, trecând peste etapele administrative prealabile, este nejudicioasă şi poate duce la conjuncturi juridice „anormale”, autoritatea publică fiind pasibilă de sancţiunile prevăzute în art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu toate că emiterea deciziei depinde de efectuarea raportului de evaluare.
4. Apărările intimatei
Intimata V.A. a formulat note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în notele scrise, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă V.A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a derula procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu finalitatea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, corelativ constatării că a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare a Dosarului nr. 12239/CC din 7 aprilie 2006.
Necontestat, intimata este titulara unui drept la despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, strada O. nr. X, imposibil de restituit în natură. Acest drept i-a fost recunoscut prin Dispoziţia nr. 7785 din 7 aprilie 2005 a Primarul Municipiului Craiova prin care s-a soluţionat Notificarea intimatei înregistrată sub nr. 764/N/2001.
Dosarul aferent notificării menţionate s-a predat Secretariatului Comisiei Centrale şi a fost înregistrat sub nr. 12239/CC din 7 aprilie 2006.
Până la data soluţionării recursului de faţă, 29 noiembrie 2012, recurenta nu a emis decizia reprezentând titlu de despăgubire şi, de altfel, nu a făcut nici dovada parcurgerii etapei anterioare, a transmiterii dosarului în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În acest condiţii, Înalta Curte reţine, la fel ca judecătorul fondului, că s-a depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cererii de acordare a despăgubirilor.
Indiferent de natura dificultăţilor întâmpinate, recurenta nu poate justifica o pasivitate de peste 5 ani, ci, în calitate de autoritate administrativă învestită cu competenţe speciale în materia acordării despăgubirilor stabilite prin legi cu caracter reparatoriu, era datoare să întreprindă toate demersurile necesare pentru ca procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 să se deruleze, în ansamblul său, într-un termen rezonabil, nefiind admisibil ca intimata să nu poată întrezări finalul procedurii ce a debutat în anul 2001.
Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte reţine următoarele:
1.1. Referitor la norma administrativă ce reglementează ordinea soluţionării dosarelor înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta susţine că prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a adoptat o nouă modalitate de soluţionare a dosarelor, făcând distincţie între dosarele înregistrate înaintate şi după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, instituind drept criteriu principal ordinea înregistrării dosarelor.
Fără a nega dreptul autorităţii recurente de a adopta norme în vederea organizării activităţii sale, totuşi Înalta Curte nu poate face abstracţie de faptul că dosarul intimatei, înregistrat în cursul anului 2009 nu a fost soluţionat nici până în prezent.
Or, complexitatea etapelor procedurii administrative şi faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluţionarea dosarelor, nu pot constitui argumente care să justifice prelungirea sine die a momentului emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru intimata-reclamantă.
Aşa fiind, în mod legal a reţinut prima instanţă, pe baza jurisprudenţei consecvente a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că autorităţile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil, pentru că aceasta înseamnă să-şi invoce propria culpă în privinţa încălcării drepturilor recunoscute prin Convenţie.
Or, după cum se poate observa din actele şi lucrările pricinii, nici la fond, nici în calea de atac recurenta-pârâtă nu a făcut dovada efectuării vreunei operaţiuni administrative după înregistrarea dosarului intimatei-reclamante la Secretariatul Comisiei, în anul 2006.
1.2. Cu privire la obligaţia de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire
Recurenta-pârâtă a invocat caracterul injust al obligării sale direct la emiterea deciziei, fără să se fi dispus, în prealabil, efectuarea raportului de evaluare, dar această critică este nefondată, pentru că etapele şi operaţiunile premergătoare sunt subsumate scopului emiterii actului administrativ prin care se finalizează procedura de stabilire a despăgubirilor, care, în întregul ei, este supusă imperativului termenului rezonabil.
Comisia Centrală este entitatea care, potrivit atribuţiilor prevăzute în lege, desemnează evaluatorul în vederea întocmirii raportului de evaluare, pe baza căruia urmează să procedeze apoi la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Conchizând, Înalta Curte, reţine, la fel ca judecătorul fondului, că recurenta-pârâtă, implicată în derularea procedurilor administrative instituite prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a depăşit termenul rezonabil de soluţionare a Dosarului de despăgubire nr. 12239/CC din 7 aprilie 2006, toate motivele de recurs fiind nefondate.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 468 din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4934/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5295/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
