ICCJ. Decizia nr. 4934/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4934/2012
Dosar nr. 269/54/2012/a1
Şedinţa de la 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în primă instanţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul N.Ş. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, constatarea nulităţii Ordinului nr. 27 din 6 ianuarie 2012 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică pe care o deţinea, obligarea pârâtelor la reîncadrarea sa în funcţia deţinută anterior eliberării fin funcţie, obligarea pârâtelor la plata daunelor morale, precum şi suspendarea ordinului atacat, în temeiul art. 15 prin raportare la art. 14 din Legea nr. 55472004.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pe fond solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 345 din 6 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 27/2012 formulată de reclamantul N.Ş., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în cadrul cererii de suspendare, reclamantul a invocat, în susţinerea cazului bine justificat, argumente ce vizează fondul cauzei, prin urmare susţinerile acestuia referitoare la nepublicarea ordinelor în M. Of. exced analizei în cadrul procesual de faţă.
Prin urmare, prima instanţă a apreciat că, în limitele permise de natura specifică a procedurii, nu există împrejurări legate de starea de fapt şi de drept din care să rezulte o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ.
În fine, judecătorul fondului a constatat că în cauză nu este îndeplinită nici condiţia pagubei iminente, susţinerile reclamantului referitoare la pierderea salariului şi situaţia economică, nefiind concludente pentru a se aprecia că sunt întrunite condiţiile legale ale suspendării executării actului administrativ.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei Curţii de apel a declarat recurs reclamantul N.Ş., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:
Se arată în esenţă că, în mod greşit, instanţa de fond apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care Ordinele nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011, în baza cărora a fost emis actul administrativ atacat, nu au fost publicate în M. Of., motiv pentru care nu puteau produce efecte juridice.
De asemenea, recurentul a susţinut că ordinul atacat este rezultatul încălcării de către instituţia emitentă a dispoziţiilor din Legea nr. 188/1999 şi H.G. nr. 611/2008
În fine, recurentul arată că este îndeplinită şi condiţia prevenirii unei pagube iminente, întrucât actul atacat îi provoacă pagube de ordin material prin pierderea drepturilor salariale, lipsa veniturilor afectând situaţia sa financiară, grevate pe actuală stare economică pe care o traversează întreaga societate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum şi în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevate
Cauza dedusă judecăţii care are ca obiect cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 27 din 6 ianuarie 2012 prin care intimata Autoritatea Naţională a Vămilor a dispus încetarea raportului de serviciu al recurentului, începând cu data de 1 ianuarie 2012, prin eliberare din funcţia publică teritorială de execuţie - inspector vamal grad profesional principal gradaţia 5, clasa de salarizare 48, la Biroul Vamal Porţile de Fier din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara.
Ordinul nr. 27/2012 a fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Ordinului nr. 2406/2011 şi Ordinului nr. 2407/2011 emise de preşedintele A.N.A.F.
La emiterea ordinului au fost avute în vedere:
Dispoziţiile Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 4 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale; prevederile Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 4 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcţii al Autorităţii Naţionale a Vămilor - aparat central şi structuri subordonate; avizele Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici nr. 896.341 din 29 iunie 2011 şi nr. 896.404 din 4 iulie 2011 înregistrate la Autoritatea Naţională a Vămilor cu nr. 37.601 din 29 iunie 2011 şi nr. 37.516 din 4 iulie 2011; Preavizul nr. 37601/2011; lista funcţiilor publice vacante corespunzătoare puse la dispoziţie pentru a opta în vederea numirii în una din funcţiile publice; opţiunea persoanei în cauză pentru ocuparea funcţiei publice teritoriale de execuţie de inspector vamal grad profesional principal în cadrul Biroului Vamal Porţile de Fier 1.
Luând în considerare înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinând neîndeplinirea, în speţă, a condiţiei cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeaşi lege.
Conform acestei norme juridice, există un caz bine justificat dacă din datele speţei pot fi identificate anumite împrejurări de fapt sau de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, împrejurări care pot fi lesne decelate la nivelul aparenţei dreptului, fără a se prejudeca fondul cauzei.
Cu referire concretă criticile formulate de recurent împotriva sentinţei adoptate de judecătorul fondului, fără a păşi la efectuarea unei analize care ar depăşi limitele sumare ale procedurii suspendării executării actului administrativ, Înalta Curte reţine că cele două categorii de acte administrative trebuie diferenţiate atât în funcţie de obiectul lor cât şi în raport de criteriul determinabilităţii persoanelor cărora li se aplică.
Înalta Curte constată că, atât Ordinul nr. 2406/2011 privind structura organizatorică a A.N.V. şi a unităţilor subordonate acesteia, precum şi Ordinul nr. 2407/2011 prin care au fost aprobate statele de funcţii pentru A.N.V. - aparat central şi structuri subordonate precum şi Regulamentele pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a funcţionarilor publici şi personalului contractual sunt acte administrative individuale, întrucât acestea nu prevăd reglementări de principiu şi nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează şi nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situaţii juridice precise în favoarea unui număr restrâns şi bine definit de subiecte de drept, respectiv funcţionarilor publici şi personalul contractual din cadrul A.N.V.
Astfel, Ordinele Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi respectiv nr. 2407/2011, ce au stat la baza emiterii Ordinului nr. 27/2012, sunt acte administrative cu caracter individual, producând efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii A.N.V., respectiv ale căror funcţii au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi, ca atare el se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reţine aplicabilitatea erga omnes a acestuia, rolul acestora fiind acela de a organiza în temeiul H.G. nr. 110/2009, structura concretă a A.N.V.
Odată stabilit faptul că cele două ordine mai sus indicate sunt acte individuale, devin aplicabile, în cauză, dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate.", precum şi dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual”.
Prin urmare, sunt nefondate susţinerile recurentului privind încălcarea dispoziţiile Legii nr. 24/2000, cerinţa publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinelor invocate în speţă, emise în condiţiile art. 5 alin. (3) şi art. 7, art. 8 şi art. 9 din H.G. nr. 110/2009.
Celelalte argumente, privind nelegalitatea derulării procedurilor de reorganizare a autorităţii şi de recrutare a funcţionarilor publici în raport cu prevederile corespunzătoare ale Legii nr. 188/1999 şi cu legislaţia secundară, nu ar putea constitui temei al identificării, în speţă, a unui caz bine justificat, pentru că verificarea lor ar necesita un probatoriu complex, care ar prejudeca fondul cauzei, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii suspendării executării actului administrativ.
Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că argumentele prezentate de către partea aflată în discuţie nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, Înalta Curte, fără a înlătura, de plano, consistenţa acestui argument, constată că, în raport cu cele reţinute anterior în privinţa neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, nu se impune reformarea sentinţei, pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere considerentele menţionate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.Ş. împotriva Sentinţei nr. 345 din 6 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4929/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5095/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
