ICCJ. Decizia nr. 4924/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4924/2012
Dosar nr. 757/33/2011
Şedinţa de la 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în primă instanţă
Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul B.D.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea pârâtei să emită pe numele reclamantului un titlu de conversie în cuantum de 947.920 RON şi să efectueze în favoarea reclamantului conversia efectivă a sumei de 947.920 RON în acţiuni la Fondul Proprietatea (FP), la valoarea de piaţă a acestora.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că deşi potrivit Deciziei nr. 2539 din 8 iulie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este îndreptăţit să primească despăgubiri în valoare exactă de 2.293.486 RON, pârâta ANRP a emis Titlul de conversie nr. 1990 din 14 noiembrie 2008, în cuantum de 1.793.486 RON, reprezentând 1.793.486 acţiuni FP, la valoarea nominală de 1 RON 1 acţiune.
Reclamantul a mai arătat că a reoptat pentru acţiuni la Fondul Proprietatea în locul celor 500.000 RON rămaşi neconvertiţi şi pentru care aştepta în zadar emiterea titlului de plată, iar pârâta a emis pe numele său Titlul de conversie nr. 1148 din 23 august 2010 în cuantum de 500.000 RON, reprezentând 500.000 acţiuni FP, la valoarea nominală de 1 RON 1 acţiune.
În urma listării Fondului proprietatea pe Bursa de Valori Bucureşti, în perioada 16 - 18 februarie 2011, a vândut în mod transparent, pe bursă, toate cele 2.293.486 de acţiuni FP pe care le-a primit prin titlurile de conversie sus-menţionate şi nu a obţinut decât suma de 1.345.566 RON (respectiv 1.341.529 RON după aplicarea comisionului), respective cu 947.920 RON sub valoarea de 2.293.486 RON, valoare la care avea dreptul să fiu despăgubit conform Deciziei CCSD (Titlu de despăgubire) nr. 2539 din 8 iulie 2008.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 517 din 30 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea formulată de reclamantul B.D.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în lumina jurisprudenţei CEDO, privarea de proprietate va fi socotită proporţională şi conformă Convenţiei, chiar dacă despăgubirea este inferioară valorii actuale a bunului.
În cauză, prima instanţă a constatat că se pune în discuţie valorificarea la un nivel inferior decât cel nominal al despăgubirii deja obţinute, respectiv împrejurarea că în realitate prin mecanismele impuse de stat se obţine o despăgubire inferioară celei stabilite de autoritatea administrativă, executarea parţială a creanţei fiind cea care ar încălca art. 1 din Protocolul 1.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că nu poate fi imputată statului pierderea suferită pe bursă de către reclamant, cu ocazia tranzacţionării acţiunilor deţinute la Fondul Proprietate, mecanismul bursei fiind unul speculativ, în care evoluţiile valorilor titlurilor de conversie se pot modifica, fie în sensul creşterii fie în cel al reducerii acestora.
Conchizând, judecătorul fondului a constatat că nu poate fi obligat statul la plata diferenţei dintre valoarea nominală şi valoarea la care acţiunile au fost valorificate, după cum nici în cazul depăşirii valorii nominale reclamantul nu putea fi obligat la restituire.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul B.D.A., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac, reclamantul a reiterat susţinerile din faţa instanţei fond, arătând în esenţă că, în cauză, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, cauza Velikovi şi alţii c. Bulgariei (parag. 59, 61, 82,84, 191,220 - ultima frază, 222, 245 - ultima frază, 248 - ultima frază, 249, 265) datorită similarităţii cu cazul în speţă. Astfel, Statul Bulgar a conceput un sistem de compensare tot prin acţiuni, pentru persoane care suferiseră ingerinţe în dreptul de proprietate. În cadrul acestei cauze, CEDO a analizat mai multe cazuri - similare cu speţa de faţă fiind cazul Bogdanovi şi cazul Eneva şi Dobrev - şi a statuat că, pentru a nu se ajunge la încălcarea art1 din Protocol, valoarea de piaţă a acţiunilor primite în compensaţie trebuie să fie cel puţin egală cu valoarea de piaţă a bunului care a făcut obiectul ingerinţei. CEDO a constatat încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 acolo unde persoanele nu şi-au putut valorifica acţiunile cel puţin la valoarea nominală la care le-au fost acordate drept despăgubiri şi a obligat Statul bulgar să plătească despăgubiri echivalente cu diferenţa dintre valoarea bunului şi valoarea la care reclamanţii au vândut acţiunile (parag. 265, lit. b &. f).
Recurentul a criticat sentinţa primei instanţe, apreciind că, prin ignorarea cazurilor invocate, în mod greşit Curtea de apel nu a ţinut cont că reclamantul a primit o compensaţie bănească cu 40% mai mică decât cea stabilită prin Decizia CCSD nr. 2539/2008.
În opinia recurentului, faptul că a primit un număr de acţiuni care valorează mai puţin decât creanţa, înseamnă că aceasta nu a fost executată în întregime şi coroborat cu faptul că ANRP refuză să-i dea acţiuni în completare pentru a se stinge creanţa, constituie o lipsire de bun.
Jurisprudenţa CEDO (Velikovi şi alţii c. Bulgaria parag. 162 - 192) a arătat că lipsirea de bun se justifică doar dacă îndeplineşte concomitent trei criterii: să fie în interes general, să fie legală şi să păstreze un just echilibru între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor omului, justul echilibru fiind rupt atunci când persoana este supusă unei sarcini disproporţionate. CEDO a statuat că lipsirea de bun fără plata unei sume rezonabile raportată la valoarea acestuia constituie o intervenţie disproporţionată. (cauza Broniowski c. Polonia, parag. 176; cauza Velikovi şi alţii c. Bulgaria parag. 191, 220, 224 şi 248)
Recurentul reclamă şi încălcarea art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, apreciind că refuzul pârâtei creează discriminare întrucât reclamantului i s-a convertit titlul la valoarea supraevaluată de 1 RON/acţiune, în timp ce după data de 2 mai 2011, conform art. 181 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, au fost convertite titlurile la preţul de piaţă al acţiunilor (aprox. 0,55 RON/acţiune - preţul mediu ponderat pentru ultimele 60 de şedinţe de tranzacţionare calculat de Bursa de Valori Bucureşti). Este evident, că avem de a face cu un tratament diferenţiat, că reclamantul a fost discriminat, pârâta încălcând astfel art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În cauză, este evident că nu a fost contestat titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Decizia reprezentând Titlu de despăgubire nr. 2539 din 8 iulie 2008 prin care s-a stabilit că reclamantul este îndreptăţit să primească despăgubiri în valoare exactă de 2.293.486 RON.
De asemenea, este necontestat că, pentru suma de 1.793.486 RON a fost emis titlul de plată în favoarea recurentului-reclamant (Decizia nr. 1990 din 14 noiembrie 2008), iar potrivit opţiunii manifestate, pentru diferenţa de 500.000 RON a fost emis titlul de conversie - Decizia nr. 1148 din 23 august 2010 pentru 500.000 acţiuni la valoarea nominală de 1 RON/acţiune.
Analizând susţinerile recurentului prin prisma jurisprudenţei Curţii pentru Apărarea Drepturilor Omului invocate, instanţa de control judiciar constată, în acord cu judecătorul fondului că grupa de cauze şi statuările Curţii sunt deosebit de relevante, în situaţia în care au existat încălcări esenţiale ale legii, privarea de proprietate va fi socotită proporţională şi conformă Convenţiei, chiar dacă despăgubirea este net inferioară valorii actuale a imobilului, aceste statuări fiind incidente şi pentru valorificarea la un nivel inferior celui nominal a despăgubirii deja obţinute.
Prin urmare, prima instanţă a constatat corect că nu poate fi imputată statului pierderea suferită pe bursă de către reclamant, cu ocazia tranzacţionării acţiunilor deţinute la Fondul Proprietatea, mecanismul bursei fiind într-adevăr unul speculativ, astfel că nu poate fi obligat statul la plata diferenţei dintre valoarea nominală şi valoarea la care acţiunile au fost valorificate.
Pe cale de consecinţă, cererea reclamantului de emitere unui titlu de conversie suplimentar pentru suma de 947.920 RON, a fost soluţionată legal de către instanţa de fond care a respins acţiunea, neexistând nici un temei de fapt sau legal pentru emiterea unui titlu de conversie suplimentar.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.D.A. împotriva Sentinţei nr. 517 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4920/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4925/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
