ICCJ. Decizia nr. 4992/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4992/2012
Dosar nr. 1094/44/2011
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Galaţi a fost înregistrată contestaţia în anulare formulată de SC A.A. SRL Focşani în contradictoriu cu Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Vrancea împotriva Deciziei nr. 1641 din 05 mai 2011 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 4371/91/2010.
Contestatoarea a invocat prevederile art. 318 C. proc. civ., arătând în concret că prin decizia supusă contestaţiei a fost admis recursul formulat de A.J.O.F.M. Vrancea, dar în considerentele deciziei se precizează că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.
A precizat contestatoarea că existând această contradicţie între dispozitivul şi considerentele hotărârii, rezultă că soluţia dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Intimata A.J.O.F.M. Vrancea a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare.
Prin Decizia nr. 4055 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Galaţi a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, a admis contestaţia în anulare formulată de SC A.A. SRL, a anulat Decizia nr. 1641/2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 4371/91/2010 şi în rejudecare a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vrancea împotriva Sentinţei nr. 927/2010 a Tribunalului Vrancea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
Analizând contestaţia în anulare formulată de SC A.A. SRL Focşani, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 1641 din 05 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 4371/91/2010 a fost admis recursul formulat de A.J.O.F.M. Vrancea, fiind modificată Sentinţa civilă nr. 927/2010 a Tribunalului Vrancea în sensul că a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de SC A.A. SRL privind anularea măsurii dispuse prin procesul-verbal din 08 aprilie 2010 întocmit de A.J.O.F.M.
Astfel s-a reţinut că acea hotărâre irevocabilă nu este susceptibilă de a fi adusă la îndeplinire pe cale de executare silită, prin urmare termenul în care poate fi atacată cu contestaţie în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, potrivit art. 319 alin. (2) C. proc. civ.
În speţă, contestatoarea a făcut dovada că a primit o copie a Deciziei nr. 1641/2011 la data de 17 august 2011, conform menţiunilor efectuate de Tribunalul Vrancea pe exemplarul hotărârii eliberat contestatoarei.
Având în vedere că decizia contestată este reprezentată de o hotărâre irevocabilă, ce nu se comunică din oficiu părţilor, SC A.A. SRL nu avea posibilitatea de a lua cunoştinţă de considerentele acestei decizii decât la data eliberării copiei, adică la 17 august 2011.
Ţinând cont de aspectul că cererea a fost înaintată prin poştă la data de 25 august 2011, instanţa a constatat că SC A.A. SRL a respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei invocate de către A.J.O.F.M. prin întâmpinare.
Referitor la contestaţia pendinte, instanţa a reţinut că potrivit art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Analizând decizia contestată, instanţa a constatat o contradicţie totală între dispozitivul hotărârii şi considerentele acesteia. Astfel, deşi în dispozitiv s-a menţionat că se admite recursul declarat de A.J.O.F.M. şi se modifică sentinţa recurată în sensul respingerii ca nefondate a cererii, în considerente s-a consemnat următoarele:
"Curtea analizând actele dosarului constată:
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, întrucât a reţinut faptul că numitul C.N. a fost angajat în baza Deciziei de repartizare nr. 2647 din 23 martie 2008, care se emite numai pentru şomeri, drept pentru care s-a încheiat o convenţie cu angajatorul SC A.A. SRL Focşani, acordându-i-se subvenţia în mod corect.
De asemenea, instanţa de fond în mod corect a constatat că data reţinută prin Contractul individual de muncă nr. 594/2008 încheiat de SC B. SRL este greşită, faptul rezultând din modificările contractului respectiv, contract cu serioase lacune.
Ca atare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat."
Astfel s-a reţinut că această contradicţie vădită se încadrează în noţiunea de greşeală materială ce atrage admiterea contestaţiei în anulare în temeiul art. 318 C. proc. civ.
A mai reţinut instanţa că referitor la hotărârile supuse recursului, art. 304 pct. 7 arată că situaţia în care hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii constituie motiv ce atrage modificarea hotărârii de fond. Corelativ, în cazul hotărârilor pronunţate în recurs şi care cuprind motive contradictorii, corectarea acestei erori se poate face pe calea contestaţiei în anulare prevăzute de art. 318 C. proc. civ., sintagma de eroare materială trebuind a fi înţeleasă în sens larg. A interpreta altfel ar însemna practic lipsirea părţilor de dreptul de a cunoaşte motivele pentru care instanţa de recurs a adoptat o anumită soluţie şi pentru care au fost înlăturate apărările formulate; o hotărâre ce nu indică motivele ce au condus la pronunţarea unei soluţii sau care indică motive în totală contradicţie cu soluţia pronunţată echivalează cu o hotărârea dată în mod arbitrar, cu încălcarea drepturilor fundamentale ale părţilor de a beneficia de un proces echitabil.
În rejudecare, instanţa a constatat că SC A.A. SRL şi-a respectat toate obligaţiile asumate faţă de A.J.O.F.M. şi că nu se poate reţine în sarcina acestei societăţi încălcarea prevederilor Legii nr. 76/2002 pentru a se putea antrena răspunderea acesteia în baza art. 110 din lege, instanţa reţinând că în mod corect prin sentinţa recurată s-a dispus anularea procesului-verbal prin care A.J.O.F.M. a obligat angajatorul la restituirea subvenţiei, aşa încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vrancea criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte sesizată cu cererea de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, în prezent sunt instituţionalizate mai multe căi de atac a hotărârilor judecătoreşti, şi anume, apelul, recursul, contestaţia în anulare, revizuirea şi recursul în interesul legii.
Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V - Capitolul I, recursul (art. 299-316), cale extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului.
Conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare, irevocabilă, întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs.
Înalta Curte urmează să respingă cererea de faţă, ca o consecinţă a nesocotirii prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţia României, privind obligativitatea respectării legilor.
Văzând şi dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca inadmisibil, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vrancea împotriva Deciziei nr. 4055 din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4988/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5002/2012. Contencios → |
|---|
