ICCJ. Decizia nr. 5032/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5032/2012
Dosar nr. 3767/1/2012
Şedinţa publică de la 28 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Hotărârea nr. 447 din 17 mai 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca nefondată contestaţia formulată de M.M., judecător la Tribunalul Bacău, împotriva Hotărârii nr. 294 din 7 mai 2012 a Secţiei pentru judecători, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva Hotărârii nr. 10 din 3 mai 2012 a Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor organizat în perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere că, atât hotărârea Secţiei pentru judecători, cât şi hotărârea Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor organizat în perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012 s-au întemeiat pe neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată, privind gradul profesional corespunzător instanţei pentru care se candidează.
Astfel, s-a reţinut că, M.M., în calitate de judecător la Tribunalul Bacău, s-a înscris la concursul organizat în perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012 pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Curţii de Apel Bacău, fără a avea dreptul de a funcţiona la instanţa la care a candidat pentru funcţia de conducere.
Din evidenţele Consiliului Superior al Magistraturii s-a reţinut că judecătorul M.M. are gradul profesional de judecător de tribunal şi nu a dobândit gradul profesional corespunzător curţii de apel în urma promovării examenului/concursului prevăzut de dispoziţiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004, republicată.
Argumentul din contestaţie privind recunoaşterea gradului profesional de judecător de curte de apel prin Sentinţa civilă nr. 188/D din 21 martie 2008 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin Decizia nr. 495/R/9 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, a fost respins, cu motivarea că această sentinţă a produs efecte numai în privinţa nivelului de salarizare, iar nu în ceea ce priveşte gradul profesional. Din acest motiv, s-a învederat că a şi fost respinsă cererea formulată de M.M. de recunoaştere a gradului profesional de judecător de curte de apel prin Hotărârea nr. 624 din 2 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Împotriva Hotărârii nr. 447 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi în baza dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, M.M. a formulat recurs, solicitând anularea hotărârii atacate, precum şi anularea Hotărârii nr. 294/7 mai 2012 a Secţiei pentru judecători, în sensul admiterii candidaturii sale la concursul de promovare în funcţii de conducere pentru ocuparea funcţiei de conducere de preşedinte al Curţii de Apel Bacău.
Recurenta a învederat că, în perioada 20 decembrie 1993 - 1 decembrie 2003, a îndeplinit funcţia de judecător financiar la Curtea de Conturi a României - Colegiul jurisdicţional de pe lângă Camera de Conturi Bacău şi în baza O.U.G. nr. 117/2003 a fost preluată de la data de 1 decembrie 2003 la Tribunalul Bacău, având grad de judecător de tribunal.
Recurenta a precizat că, prin Sentinţa civilă nr. 188/D din 21 martie 2008 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin Decizia nr. 495/R din 9 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău s-a dispus modificarea indemnizaţiei sale de încadrare conform coeficienţilor de multiplicare pentru judecătorii cu grad de curte de apel, de la data preluării şi în continuare.
Ţinând cont de gradul de salarizare de judecător de curte de apel pe care l-a dobândit de la data preluării de la Colegiul jurisdicţional de pe lângă Camera de Conturi Bacău şi de recunoaşterea vechimii în magistratură pentru perioada în care a îndeplinit funcţia de judecător financiar, recurenta a susţinut că în mod nelegal a fost respinsă prin hotărârea atacată candidatura sa la concursul de promovare în funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Bacău. Prin această hotărâre, s-a susţinut că, intimatul a constatat în mod greşit neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, deşi nu este posibil ca un judecător să fie salarizat cu un coeficient de ierarhizare superior gradului profesional pe care-l are.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei de interes a recursului, motivând că recurenta nu justifică un interes legitim, personal, născut şi actual pentru anularea hotărârii atacate, întrucât a participat la concursul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor organizat în perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012 numai la proba de susţinere a proiectului referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere, la care a obţinut nota 5,50, fără a se mai prezenta la proba de verificare a cunoştinţelor teoretice, astfel că şi în ipoteza anulării hotărârii, nu poate fi numită preşedinte al Curţii de Apel Bacău.
Excepţia lipsei de interes va fi respinsă, constatându-se că recurenta a dovedit îndeplinirea acestei condiţii necesare pentru dobândirea calităţii de parte în procesul civil.
Astfel, se reţine că, interesul recurentei, ca folos material sau moral pe care l-ar putea obţine din prezentul litigiu, se concretizează în recunoaşterea gradului profesional de judecător de curte de apel şi pe cale de consecinţă, dreptul de a participa la concursurile viitoare care se vor organiza pentru ocuparea unor funcţii de conducere la Curtea de Apel Bacău.
Cum acest interes este legitim, personal, născut şi actual pentru titularul acţiunii în justiţie, se constată că este nefondată excepţia lipsei de interes şi din acest motiv, urmează să fie respinsă.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Sesizată în procedura prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată şi examinând cauza sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta M.M., fost judecător financiar la Colegiul Jurisdicţional al Curţii de Conturi - Camera de Conturi a Judeţului Bacău, a fost numită, ca efect al O.U.G. nr. 117/2003, în funcţia de judecător la Tribunalul Bacău, prin Decretul Preşedintelui României nr. 12 din 13 ianuarie 2004, fiind salarizată corespunzător gradului profesional de judecător de tribunal.
Prin Sentinţa civilă nr. 188/D din 21 martie 2008 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin Decizia nr. 495/R din 9 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bacău au fost obligaţi să modifice indemnizaţia de încadrare a recurentei prin modificarea coeficientului de multiplicare de 12.5 aplicabil judecătorului de tribunal, la coeficientul 13, cuvenit judecătorului de curte de apel, în considerarea faptului că judecătorii financiari beneficiau de acest coeficient, fiind salarizaţi potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (2) din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor.
Prin Hotărârea nr. 10 din 3 mai 2012 Comisia de organizare a concursului/examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor organizat în perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012 a respins cererea recurentei de înscriere la concursul pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Curţii de Apel Bacău, reţinând că aceasta nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, neavând gradul profesional de judecător de curte de apel, dobândit în urma promovării concursului/examenului prevăzut de dispoziţiile art. 43 - 47 din aceeaşi lege.
Hotărârea nr. 10 din 3 mai 2012 a Comisiei de organizare a concursului/examenului a fost menţinută prin Hotărârea nr. 294 din 7 mai 2012 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi Hotărârea nr. 447 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care au fost respinse contestaţiile formulate de judecătorul M.M.
Nelegalitatea acestor hotărâri a fost invocată neîntemeiat în prezentul litigiu de către recurentă, dat fiind că aceasta nu a obţinut gradul de judecător de curte de apel în baza O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti, chiar dacă i s-a acordat ulterior, prin hotărâre judecătorească, salarizarea aferentă judecătorului de curte de apel.
Interpretând logic dispoziţiile O.U.G. nr. 117/2003, intimatul, atât în plen, cât şi în secţia pentru judecători, a constatat corect că salarizarea prin asimilare cu aceea corespunzătoare funcţiei de judecător de curte de apel nu produce efecte şi cu privire la gradul profesional, deoarece legiuitorul nu a echivalat funcţiile respective.
În consecinţă, asimilarea dispusă prin legea sus-menţionată a avut un caracter de excepţie, astfel că nu poate avea alte efecte decât cele prevăzute expres cu privire la salarizare, cum sunt cele pretinse nejustificat de recurentă cu privire la dobândirea gradului profesional de judecător de curte de apel.
Din acest motiv, este judicioasă concluzia intimatului că, recurenta a beneficiat prin efectul asimilării, de la data numirii în funcţia de judecător financiar la Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi - Camera de Conturi a Judeţului Bacău, doar de salarizarea aferentă, fără însă a dobândi şi gradul de judecător de curte de apel.
În condiţiile în care recurenta nu a promovat un concurs/examen de promovare în funcţia de judecător la Curtea de Apel Bacău, nu are dreptul să funcţioneze la această instanţă şi deci nu poate participa la concursul de ocupare a funcţiei de preşedinte al Curţii de Apel Bacău, neîndeplinind condiţia impusă de prevederile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată.
De altfel, anterior înscrierii la concurs, recurenta a avut cunoştinţă că nu poate depune o candidatură conformă prevederilor legale, întrucât cu privire la aceeaşi situaţie de fapt şi la acelaşi cadru legislativ, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat prin Hotărârea nr. 624 din 2 aprilie 2009 că este nefondată cererea acesteia de recunoaştere a gradului profesional de judecător de curte de apel, cu motivarea că nu se dobândeşte gradul profesional corespunzător tribunalului, curţii de apel, parchetelor de pe lângă acestea sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie decât în urma promovării examenului/concursului potrivit dispoziţiilor art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004, republicată.
Recurenta nu a contestat în justiţie această hotărâre prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii s-a pronunţat cu privire la gradul său profesional şi nici nu a dovedit elemente de fapt sau de drept ulterioare, care să justifice schimbarea statutului profesional, prin dobândirea gradului de judecător de curte de apel şi implicit, legalitatea candidaturii depuse pentru ocuparea funcţiei de conducere de preşedinte al Curţii de Apel Bacău.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de anulare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimatul CSM.
Respinge recursul declarat de M.M. împotriva Hotărârii nr. 447 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 5027/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5034/2012. Contencios → |
|---|
