ICCJ. Decizia nr. 5297/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5297/2012
Dosar nr. 808/39/2011
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta T.V., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtei să procedeze la înaintarea dosarului reclamantei în vederea evaluării bunurilor imobile pentru care s-au stabilit despăgubiri şi la emiterea unei decizii în raport de evaluările întocmite.
Reclamanta şi-a motivat acţiunea arătând că, prin Dispoziţia nr. 57/2006 a Primarului comunei Hlipiceni, s-a propus acordarea în favoarea reclamantei a despăgubirilor în echivalent pentru imobilul casă de locuit şi anexă gospodărească situate în comuna Hlipiceni judeţul Botoşani, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi cu toate că această dispoziţie a fost comunicată pârâtei, aceasta refuză, în mod nejustificat, să procedeze la înaintarea dosarului către un evaluator şi în final, la emiterea unei deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În întâmpinarea depusă la dosar, pârâta - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti a solicitat să se dispună respingerea acţiunii reclamantei - ca nefondată - sens în care a arătat că, raportat la etapele procedurale ce se impun a fi parcurse în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul aferent Dispoziţiei nr. 57/2006 a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, analiză care a evidenţiat că dosarul reclamantei este incomplet, a fost restituit cu această motivare autorităţii locale, motiv pentru care nu poate fi transmis dosarul către evaluator, aşa încât, în speţă nu este dovedit refuzul nejustificat al pârâtei în sensul celor evocate de reclamantă.
Prin Sentinţa civilă nr. 400 din 25 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta T.V., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a obligat pârâta să trimită dosarul reclamantei care conţine Dispoziţia nr. 57/2006 a Primarului comunei Hlipiceni, judeţul Botoşani pentru evaluarea bunurilor şi să emită decizie legală în baza raportului de evaluare astfel întocmit.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- prin Dispoziţia nr. 57 din 17 martie 2006, emisă de Primarul comunei Hlipiceni, judeţul Botoşani s-a propus acordarea în favoarea reclamantei de despăgubiri în echivalent pentru imobilul casă şi anexă gospodărească situate în localitatea Hlipiceni, judeţul Botoşani, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
- Capitolul 5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 - cu modificările ulterioare, cuprinde dispoziţii privind „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor" sens în care, reglementează etapele pe care trebuie să le parcurgă dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale în vederea obţinerii titlului de despăgubire precum şi a termenelor de evaluare şi emitere a titlului.
- Astfel, dispoziţia autorităţii administraţiei publice locale care conţine propunerea de acordare a despăgubirilor în echivalent, însoţită de înscrisuri care atestă situaţia juridică a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri se înaintează Secretariatului Comisiei Centrale, care, la rândul său procedează la analizarea dosarului în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură" (art. 16 alin. (4) din lege), după care, va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat, cererea de restituie în natură a fost respinsă şi la transmiterea dosarului evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare.
- După primirea dosarului, evaluatorul/societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport ce va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, în baza acestui raport, Comisia Centrală urmând să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire sau la trimiterea dosarului spre reevaluare.
- Normele legale procedurale la care s-a făcut trimitere mai sus nu impun Comisiei Centrale sau evaluatorului un anume termen înlăuntrul căruia au obligaţia de a evalua şi finaliza procedurile iniţiate de persoanele îndreptăţite la beneficiul măsurilor reparatori, ceea ce nu însemnă că autorităţile abilitate pot prelungi nejustificat derularea şi finalizarea acestor proceduri.
- Din această perspectivă, conduita pârâtei care, în termen de 5 ani de la data înaintării Dispoziţiei nr. 57/2006 a Primarului comunei Hlipiceni a ţinut în nelucrare dosarul reclamantei, (aserţiunea pârâtei în sensul că dosarul reclamantei a fost restituit autorităţilor locale în vederea completării documentaţiei - nefiind probată la dosar) este o conduită inacceptabilă în raport cu spiritul şi obiectivele propuse prin Legea nr. 247/2005 - republicată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă prin motivele de recurs formulate, susţine, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că, în speţă, au fost încălcate dispoziţiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a cauzei, deoarece procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai multor etape, printre acestea fiind şi etapa evaluării, etapă condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâtă.
Mai precizează recurenta-pârâtă că procedura administrativă stabilită de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură este o procedură complexă care cuprinde mai multe etape distincte în care sunt implicate mai multe entităţi, astfel încât, în mod obiectiv, astfel de cauze nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materie contenciosului administrativ, nefiind posibilă executarea acestei obligaţii într-un termen de 30 de zile.
O altă critică vizează faptul că în cuprinsul Dispoziţiei nr. 57/2006 Primarul Comunei Hlipiceni nu a identificat obiectul dispoziţiei, respectiv, nu a identificat imobilul pentru care s-au propus măsuri reparatorii.
Întinderea dreptului de proprietate cade în sarcina entităţii învestite cu soluţionarea notificării, fără ca legea să facă distincţie în care documente este înscrisă suprafaţa imobilului notificat.
Entităţile obligate la restituire au plenitudine de competenţă în soluţionarea notificărilor care fac obiectul procedurii administrative, acestea fiind singurele în măsură să constate dacă persoanele notificate sunt îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi să stabilească drepturile, precum şi întinderea acestora.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile 304 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreţionar, manifestând pasivitate şi aducând astfel atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-şi organizeze activitatea în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de faţă, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării, iar Dispoziţia Primarului Hlipiceni datează din 17 martie 2006 şi nici până în prezent nu s-a efectuat controlul de legalitate a măsurii de respingere a cererii de restituire în natură, pentru a se trece la etapa evaluării.
În mod corect, în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de fond a obligat recurenta-pârâtă să procedeze la efectuarea controlului de legalitate şi la înaintarea dosarului către un evaluator.
Criticile care vizează această soluţie sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al legii menţionate anterior are ca atribuţie doar verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu a fost contestat.
Soluţia instanţei de fond se impune şi pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator şi implicit neparcurgerea etapei evaluării într-un interval destul de mare, în raport de data înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2006), este evidentă depăşirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putinţă de tăgadă obligaţii în acest sens, fiind ţinută de respectarea principiului operativităţii specifice oricărei activităţi a autorităţilor administrative.
Prin urmare, sentinţa recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât şi de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu pot fi reţinute criticile aduse în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 400 din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5295/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5298/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
