ICCJ. Decizia nr. 5295/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5295/2012
Dosar nr. 8259/2/2009
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi modificată la data de 16 februarie 2010, reclamantul P.P.V. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Prefectura Municipiului Bucureşti solicitând obligarea acestora la emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire:
a) pentru imobilul situat în B-dul I.M. nr. X, pentru sumele plătite de reclamant de 242.500 Euro în echivalent în lei la data plăţii, plus c/v onorariului notarial de 8.376 RON, TVA de 1.592 RON şi sume achitate pentru transfer de proprietate de 9.090 RON, pentru contracte intrate în circuitul civil de 212.000 Euro, în echivalent în lei la data plăţii conform contractelor de vânzare-cumpărare;
b) pentru imobilul situat în B-dul I.M. nr. Y, 860.000 Euro în echivalent în lei la data plăţii, plus c/v onorariului notarial de 15.944 RON, TVA de 3.029 RON şi sume achitate pentru transfer de proprietate de 2.997 RON şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea, în fapt, a acţiunii reclamantul a arătat, în esenţă, că prin Dispoziţia nr. 541 din 30 septembrie 2002, modificată prin Dispoziţia nr. 2688 din 16 martie 2004, modificată prin Dispoziţia nr. 4179 din 6 aprilie 2005, modificată prin Dispoziţia nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 şi Dispoziţia nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului Bucureşti s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru 10 imobile diferite, menţionate în acţiune, intabulate separat, ele au o componentă de restituire în natură şi o componentă de restituire prin echivalent, şi deşi au trecut 964 de zile nu a primit Decizia care să cuprindă titlul de despăgubire.
Reclamantul arată că şi dacă Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen de finalizare a procedurii administrative, aceasta nu poate constitui o justificare pentru Comisia Centrală să tergiverseze nepermis soluţionarea cererii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi art. 16 alin. (7), (8) şi (9) din Legea nr. 247 din 19 octombrie 2005, Titlul VII, iar în susţinerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei, în xerocopie, procuri autentificate şi Dispoziţiile PMP, contracte de vânzare-cumpărare.
La data de 27 noiembrie 2009 pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti a invocat excepţia de necompetenţă materială şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Pârâta CCSD a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată arătând, în esenţă, că faţă de procedura reglementată de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, emiterea titlului de despăgubire presupune parcurgerea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, reglementată în mod concret în H.G. nr. 1.095/2005, procedură în cadrul căreia dosarele transmise în temeiul art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se vor analiza în ordinea stabilită de Comisia Centrală prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008, dosarul aferent Dispoziţiei nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 nu a fost transmis şi înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale, prin Adresa nr. 819102 din 21 august 2009 fiind solicitate PMB motivele pentru care dosarul nu a fost comunicat.
Mai mult, cu privire la apartamentele care au făcut obiectul Contractelor de vânzare-cumpărare nr. 180 din 17 decembrie 2006, nr. 181 din 17 decembrie 2006 respectiv nr. 287 din 15 ianuarie 1997 PMB nu s-a pronunţat printr-o Dispoziţie motivată în temeiul Legii nr. 10/2001.
La data de 16 februarie 2010 reclamantul şi-a modificat şi precizat acţiunea solicitând ca pârâta CCSD să emită, în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii Decizia care să conţină titlul de despăgubire, pentru fiecare apartament indicat în cererea introductivă de instanţă, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
La data de 1 aprilie 2010 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepţia tardivităţii cererii precizatoare şi a prematurităţii solicitărilor cuprinse în această cerere.
Prin Încheierea din data de 11 mai 2010 Curtea a dispus unirea cu fondul a excepţiilor tardivităţii şi prematurităţii formulării acţiunii, şi a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii cererii modificatoare de acţiune.
De asemenea, a încuviinţat proba cu înscrisuri şi a efectuat adrese la Prefectura Municipiului Bucureşti şi apoi la Primăria Municipiului Bucureşti, pentru a comunica documentaţia care a stat la baza emiterii Dispoziţiei nr. 7064 din 30 noiembrie 2006, din Adresa nr. 13824 din 7 iunie 2010 emisă de Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, rezultând că dosarul nu a fost înaintat acestei instituţii, în baza O.U.G. nr. 81/2004 de către PMB.
Prin Sentinţa civilă nr. 4534 din 28 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de prematuritate şi a respins acţiunea formulată de reclamantul P.P.V. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Prefectura Municipiului Bucureşti, ca prematur formulată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin Dispoziţia nr. 541 din 30 septembrie 2002, modificată prin Dispoziţia nr. 2688 din 16 martie 2004, modificată prin Dispoziţia nr. 4179 din 6 aprilie 2005, modificată prin Dispoziţia nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 şi Dispoziţia nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului Bucureşti s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru mai multe apartamente aferente unor contracte de vânzare-cumpărare menţionate în cuprinsul acestora.
Ultima Dispoziţie nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 nu a fost comunicată spre verificare Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti, în temeiul O.U.G. nr. 81/2004, după cum rezultă din Adresa nr. 13824 din 7 iunie 2010 emisă de Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, lucru confirmat de PMB prin Adresa nr. 15950 din 16 iunie 2011, care a comunicat instanţei că Dosarul nr. 17842, soluţionat prin emiterea Dispoziţiilor nr. 541 din 30 septembrie 2002, nr. 2688 din 16 martie 2004, nr. 4179 din 6 aprilie 2005, nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 şi nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului Bucureşti, a fost reanalizat de Comisia Internă redactându-se proiectul de dispoziţie care a fost înaintat spre semnare direcţiilor implicate în semnarea şi avizarea acestuia precum şi Primarului General al Municipiului Bucureşti.
Din cuprinsul Proiectului de dispoziţie, rezultă că se propune modificarea art. 2 din Dispoziţia nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 al Primarului General al Municipiului Bucureşti în ceea ce priveşte acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, B-dul I.M. nr. X sector 1, compus din 7 apartamente, după cum se arată în cuprinsul deciziei, precum şi pentru imobilul situat în Bucureşti, B-dul I.M. nr. Y sector 1, compus din 3 apartamente, identificate prin contractele de vânzare-cumpărare aferente, rămânând nemodificate celelalte prevederi.
Această dispoziţie se află în stadiul de Proiect nefiind finalizată procedura de adoptare în baza Legii nr. 10/2001.
Aşadar, se confirmă apărările din întâmpinare, că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 nu a fost transmis şi înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale, prin Adresa nr. 819102 din 21 august 2009 fiind solicitate PMB motivele pentru care dosarul nu a fost comunicat, iar cu privire la apartamentele care au făcut obiectul Contractelor de vânzare-cumpărare nr. 180 din 17 decembrie 2006, nr. 181 din 17 decembrie 2006 respectiv nr. 287 din 15 ianuarie 1997 PMB nu s-a pronunţat printr-o Dispoziţie motivată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Conform dispoziţiilor art. 16 alin. (4) - (7) din Legea nr. 247/2005, după primirea procesului-verbal prevăzut de alin. (2), Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, apoi va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport ce va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Prin urmare, în condiţiile în care în speţă dosarul reclamantului nu a fost înregistrat la autoritatea pârâtă întrucât PMB ca entitate emitentă nu a finalizat procedura de emitere a Dispoziţiei în baza Legii nr. 10/2001, nu se poate analiza un eventual refuz nejustificat sau o nesoluţionare într-un termen rezonabil a cererii de emitere a titlului de despăgubire, în raport de procedura arătată, dosarul reclamantului nefiind în stadiul de analiză conform dispoziţiilor art. 16 alin. (4) - (7) din Legea nr. 247/2005.
Este adevărat că procedurile administrative trebuiesc parcurse într-un termen rezonabil, în mod cert, autorităţile publice având obligaţia de a soluţiona cererile formulate de cetăţeni în termenele şi condiţiile prevăzute de lege, iar de la data formulării notificării au trecut 10 ani, însă, în lipsa unei Dispoziţii definitive emise în temeiul Legii nr. 10/2001 de către PMB nu se poate pune în discuţie emiterea unui titlu de despăgubire.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul P.P.V. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că prin mai multe dispoziţii emise de Primăria Municipiului Bucureşti s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru 10 imobile diferite, menţionate în acţiune, intabulate separat, ele au o componentă de restituire în natură şi o componentă de restituire prin echivalent, şi deşi au trecut 964 de zile nu a primit Decizia care să cuprindă titlul de despăgubire.
Recurentul mai arată că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, reluând generic susţinerile din faţa instanţei de fond, în sensul vătămării drepturilor sale prin nesoluţionarea într-un termen rezonabil a dosarului de despăgubiri.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Prin acţiunea formulată, astfel cum a fost precizată şi modificată la termenul din 16 februarie 2010, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire aferente Dispoziţiei nr. 541 din 30 septembrie 2002, modificată prin Dispoziţia nr. 2688 din 16 martie 2004, modificată prin Dispoziţia nr. 4179 din 6 aprilie 2005, modificată prin Dispoziţia nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 şi Dispoziţia nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului Bucureşti, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru 10 imobile diferite, menţionate în acţiune, intabulate separat.
Astfel cum, în mod corect, a constatat şi prima instanţă, din actele dosarului rezultă că ultima Dispoziţie nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti nu a fost comunicată spre verificare Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti, în temeiul O.U.G. nr. 81/2004, după cum rezultă din Adresa nr. 13824 din 7 iunie 2010 emisă de Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, lucru confirmat de PMB prin Adresa nr. 15950 din 16 iunie 2011, care a comunicat instanţei că Dosarul nr. 17842, soluţionat prin emiterea Dispoziţiilor nr. 541 din 30 septembrie 2002, nr. 2688 din 16 martie 2004, nr. 4179 din 6 aprilie 2005, nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 şi nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului Bucureşti, a fost reanalizat de Comisia Internă redactându-se proiectul de dispoziţie care a fost înaintat spre semnare direcţiilor implicate în semnarea şi avizarea acestuia precum şi Primarului General al Municipiului Bucureşti.
Această dispoziţie se află în stadiul de Proiect nefiind finalizată procedura de adoptare în baza Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, dosarul aferent Dispoziţiei nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 nu a fost transmis şi înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale, prin Adresa nr. 819102 din 21 august 2009 fiind solicitate PMB motivele pentru care dosarul nu a fost comunicat, iar cu privire la apartamentele care au făcut obiectul Contractelor de vânzare-cumpărare nr. 180 din 17 decembrie 2006, nr. 181 din 17 decembrie 2006 respectiv nr. 287 din 15 ianuarie 1997 PMB nu s-a pronunţat printr-o Dispoziţie motivată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Recurentul nu a menţionat prin cererea de recurs nici un aspect referitor la finalizarea procedurii efectuate în temeiul Legii nr. 10/2001 şi nici nu a depus vreun înscris din care să rezulte schimbarea situaţiei de fapt reţinută de instanţa de fond în pronunţarea soluţiei.
Verificând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 16 alin. (4) - (7), Titlul VII, Capitolul V din Legea nr. 247/2005, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi aplicate situaţiei de fapt dedusă judecăţii, având în vedere că dosarul întocmit în temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost finalizat, neputând fi transmis la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, autoritate competentă în etapa prevăzută de dispoziţiile legale mai sus menţionate.
În concluzie, înalta Curte în mod temeinic şi legal, a apreciat prima instanţă că demersul judiciar al reclamantului este prematur formulat, eventualele întârzieri nejustificate referitoare la emiterea unei dispoziţii finale din partea Primăriei Municipiului Bucureşti putând fi invocate pe calea prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.P.V. împotriva Sentinţei civile nr. 4534 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5095/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5297/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
