ICCJ. Decizia nr. 5214/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5214/2012
Dosar nr. 435/46/2012
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 245 din 1 iunie 2012 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul T.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor – Autoritatea pentru Inundaţii şi Managementul Apelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă pentru capătul de cerere privind efectuarea documentelor la Ministerul Economiei să asigure proiectarea şi execuţia lucrărilor de refacere a zonei din perimetrul minei Albeni I, iar celelalte capete de cerere au fost respinse ca nefondate.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat obligarea Ministerului Mediului şi Pădurilor să întreprindă demersurile necesare pe lângă Ministerul Economiei, astfel încât acesta să oblige SC C. SA la demararea de urgenţă a licitaţiei pentru elaborarea proiectului şi executarea lucrărilor de închidere a minei nr. 1 Albeni, panourile 1, 2, 3 şi 4.
Pe de altă parte, s-a solicitat să se clarifice situaţia privind determinarea suprafeţei, fostă teren arabil, din parcela 61, tarlaua 79, distrusă prin eroziunea de mal stând a râului Gilort şi acordarea de despăgubiri materiale de 2.000 lei pentru reclamant, impunând totodată executarea cu prioritate a lucrărilor prevăzute în proiectul de regularizare a râului Gilort în zona satului Bolboceşti – Albeni.
Reclamantul s-a adresat Ministerului Mediului şi Pădurilor, iar Autoritatea pentru Inundaţii Managementul Apelor i-a răspuns prin adresa nr. 38167/SC din 8 februarie 2012 în care s-a menţionat că Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri îi revine competenţa de a elabora documentaţia de închidere a minei, iar pentru suprafaţa de teren afectată de eroziune s-a arătat că este necesară efectuarea unei schiţe cadastrale a terenului pentru a se determina suprafaţa erodată.
Curtea a reţinut că această adresă nu poate fi considerată act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 deoarece indică reclamantului autorităţile competente în vederea luării măsurilor solicitate, fără a produce consecinţe juridice directe asupra acestuia şi nu este niciunul asimilat pentru că nu a fost reţinut un exces de putere în exprimarea refuzului de a soluţiona o cerere şi nici caracterul nejustificat al acestuia.
Subsidiar, s-a reţinut că din adresa nr. 8149 din 14 octombrie 2011 rezultă că terenul proprietatea reclamantului afectat de alunecări de teren face parte din cadrul obiectivului minier Albeni – Panoul 1, 2, 3 şi 4, pentru care nu este întocmită încă documentaţia „Proiect tehnic de închidere a minei şi refacerea mediului”.
Un asemenea proiect este dat în competenţa ministerului de resort prin societatea specializată pentru conservarea şi închiderea minelor, potrivit art. 19 din Ordinul M.I.R. nr. 273/2003 şi, de aceea, competenţa nu aparţine autorităţii pârâte, aceasta fiind lipsită de calitate procesuală pasivă.
Solicitarea reclamantului în sensul efectuării demersurilor necesare având în vedere prerogativele privind acordarea avizului/ acordului de mediu pentru anumite investiţii nu a putut fi reţinută, pe fondul obligaţiilor statuate în sarcina factorilor implicaţi.
Au fost invocate dispoziţiile art. 52 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2003 şi art. 14 alin. (1) lit. n) din H.G. nr. 112/2009 şi s-a apreciat că această atribuţie nu aparţine ministerului pârât, iar pe de altă parte are ca premisă existenţa unui aviz/ acord de mediu dat pe fondul existenţei unui proiect având ca obiect efectuarea de lucrări cu impact asupra zonelor la care se referă dispoziţiile legale, ceea ce nu a fost reţinut în speţă.
În ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere privind reducerea suprafeţei deţinută în proprietate prin eroziunea de mal stâng a râului Gilort, s-a constatat că reclamantul nu a formulat o cerere concretă şi instanţa nu a putut să dispună clarificarea situaţiei în contradictoriu cu autoritatea pârâtă.
În primul rând, s-a arătat că Ministerul Mediului şi Pădurilor nu are competenţă în materia identificării suprafeţelor de teren deţinute de către proprietarii particulari, iar reducerea suprafeţei de teren nu atrage obligaţia ministerului pârât.
Din probele administrate, instanţa de fond a apreciat că pârâta nu poartă răspunderea consecinţelor negative produse asupra bunurilor imobile ale reclamantului.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.A. şi a considerat că hotărârea este nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs s-a arătat că perimetrul este afectat de dezastre naturale, iar Ministerul Mediului şi Pădurilor este gestionarul problemelor de mediu şi deci, nu poate fi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
3. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat instanţei de fond obligarea Ministerului Mediului şi Pădurilor să întreprindă demersurile necesare pe lângă Ministerul Economiei, astfel încât acesta să oblige SC C. SA la demararea de urgenţă a licitaţiei pentru elaborarea proiectului şi executarea lucrărilor de închidere a minei nr. 1 Albeni, panourile 1, 2, 3 şi 4 şi să se clarifice situaţia privind determinarea suprafeţei, fostă teren arabil, din parcela 61, tarlaua 79, distrusă prin eroziune de mal stâng a Gilortului, acordarea de despăgubiri materiale de 2.000 lei pentru reclamant şi executarea cu prioritate a lucrărilor prevăzute în proiectul de regularizare a râului Gilort în zona satului Bolboceşti – Albeni.
Instanţa de fond a respins cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor – Autoritatea pentru Inundaţii şi Managementul Apelor pentru capătul de cerere privind efectuarea demersurilor la Ministerul Economiei să asigure proiectarea şi execuţia lucrărilor de refacere a zonei de perimetrul minei Albeni 1 ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivele de recurs a fost criticată numai soluţia cu privire la acest capăt de cerere şi nu au fost prezentate argumente care să susţină nelegalitatea hotărârii atacate şi s-a susţinut numai că Ministerul Mediului şi Pădurilor este gestionarul problemelor de mediu.
Însă, primul capăt de cerere nu vizează o problemă de mediu care să fie gestionată de pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, ci efectuarea demersurilor faţă de o altă autoritate (Ministerul Economiei) să asigure proiectarea şi execuţia lucrărilor de refacere a zonei de perimetrul minei Albeni 1, aspect ce nu intră în atribuţiile autorităţii pârâte.
Conform art. 52 din Legea nr. 85/2003, legea minelor „(1) Iniţiativa de încetare a activităţii unei mine sau cariere aparţine titularului licenţei de exploatare, care prezintă autorităţii competente o cerere însoţită de planul de încetare a activităţii actualizat, cuprinzând: a) motivaţia încetării activităţii, bazată pe o documentaţie tehnico-economică; b) programul tehnic de dezafectare sau conservare a exploatării, ce va include şi programul de monitorizare a factorilor de mediu post-închidere. În cazul companiilor şi societăţilor naţionale miniere, programul va fi aprobat în prealabil de ministerul de resort; c) programul de protecţie socială a personalului, prin redistribuire şi/ sau reconversie profesională, despăgubiri financiare şi/ sau măsuri de dezvoltare regională pentru crearea de noi locuri de muncă, întocmit conform legii, după consultarea cu grupurile afectate, şi aprobat de autoritatea competentă în domeniul protecţiei sociale. În cazul companiilor şi societăţilor naţionale miniere, acesta este aprobat în prealabil şi de ministerul de resort; d) autorizaţia de gospodărire a apelor şi autorizaţia de mediu pentru închiderea minei sau a carierei respective; e) procedura de dezafectare şi de eliberare a terenului.
(2) Activitatea minieră încetează prin decizia autorităţii competente, după analiza şi acceptarea de către autoritatea competentă şi ministerul de resort, după caz, a planului de încetare a activităţii şi după punerea lui în aplicare. Decizia de conservare/ închidere a minei sau a carierei aparţinând companiilor şi societăţilor naţionale miniere va fi aprobată de Guvern, conservarea/ închiderea urmând a fi finanţată şi din fonduri bugetare.
(3) Închiderea minelor şi refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi care nu fac obiectul unei licenţe se vor face cu acordul autorităţii competente, de către ministerul de resort, prin direcţiile de specialitate, cu fonduri bugetare.
(4) Perimetrele miniere cu activitate de exploatare temporar închisă, avizată conform art. 51 alin. (3), pot fi date în concesiune/ administrare altui titular după oprirea activităţii. În acest scop autoritatea competentă va organiza concurs public de ofertă”.
Din conţinutul acestui text rezultă că Ministerul Mediului are ca atribuţie emiterea autorizaţiei de mediu pentru închiderea unei mine, dar procedura legată de încetarea activităţii unei mine şi de dezafectarea şi eliberarea terenului trebuie întocmită de alte autorităţi şi nu de acest minister şi, de aceea, în mod legal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru acest capăt de cerere.
Pentru celelalte capete de cerere se constată că recurentul nu a formulat critici în motivele de recurs.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul va nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul T.A. împotriva Sentinţei nr. 245/F-Cont din 1 iunie 2012 a Curţii de Apel piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4955/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5252/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
