ICCJ. Decizia nr. 5198/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5198/2012
Dosar nr. 943/54/2011
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 484 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamanţilor C.S., C.L.L., C.M., C.L., C.F., C.S.J., C.L.J., C.L.M., C.L.E., C.F., C.A.P., C.G.L. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Justiţiei – Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a analizat, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă generală a instanţei şi a arătat că procedura acordării cetăţeniei române este expres reglementată de Capitolul III (art. 12-art. 21) al Legii nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Din interpretarea art. 12 şi art. 19 din lege, instanţa de fond a considerat că rezultă că procedura de soluţionare a cererii de acordare a cetăţeniei române se desfăşoară în faţa unor autorităţi administrative şi este lipsă de caracter jurisdicţional.
În consecinţă, o persoană care nu a urmat procedura prevăzută expres de lege şi deci nu a obţinut în condiţiile art. 19 alin. (4) un ordin de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetăţeniei române care poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ şi fiscal s-a apreciat că nu poate solicita instanţei acordarea acestei calităţi pe calea unei acţiuni directe, cum este cazul de faţă.
De aceea, excepţia de necompetenţă generală a instanţei judecătoreşti prevăzută de art. 159 alin. (1) C. proc. civ. a fost considerată întemeiată şi că învestirea instanţei cu soluţionarea unei cereri pentru a cărei soluţionare s-a stabilit competenţa în favoarea unei autorităţi administrative constituie un fine de neprimire al acţiunii şi a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pentru că a fost admisă această excepţie, nu au mai fost analizate celelalte excepţii şi nici susţinerile reclamanţilor.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii C.S., C.B.V., C.L.L., C.M., C.L., C.F., C.S.J., C.L.J., C.L.M., C.L.E., C.F., C.A.P., C.G.L.
În motivele de recurs s-a arătat că la originea cauzei se află cererea din 22 decembrie 2010 prin care 13 apatrizi de origine rromă ilegali în România au sesizat Ministerul Justiţiei pentru că nu s-a emis o decizie pentru acordarea cetăţeniei române.
Deşi s-au făcut referiri la situaţia de fapt şi la dosarele pe care reclamanţii le-au avut pe rolul instanţelor dar nu au fost aduse critici hotărârii pronunţate de instanţa de fond care a soluţionat cererea prin admiterea unei excepţii.
Intimaţii Ministerul Justiţiei şi Guvernul României au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului.
3. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, inclusiv a art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost învestită cu o cerere prin care reclamanţii au solicitat acordarea cetăţeniei române în conformitate cu Legea nr. 21/1991.
Soluţia instanţei de fond a fost dată cu respectarea legii deoarece Legea nr. 21/1991, legea cetăţeniei române reglementează condiţiile pentru acordarea, redobândirea, retragerea şi renunţarea la cetăţenia română, precum şi procedura soluţionării acestor cereri.
Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, modificată „Cetăţenia română se poate acorda şi persoanelor care au pierdut această cetăţenie, precum şi descendenţilor acestora până la gradul II inclusiv şi care cu redobândirea ei, cu păstrarea cetăţeniei şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc în mod corespunzător condiţiile prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b)-e)”.
În art. 13 din Legea nr. 21/1991, modificată s-a stabilit procedura de formulare şi soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române, stabilindu-se că cererea de redobândire se adresează Comisiei pentru cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
Această cerere se soluţionează prin ordin al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie prin care poate fi admisă sau respinsă cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Conform art. 19 alin. (4) din acelaşi act normativ, ordinul prin care s-a dispus respingerea cererii de redobândire a cetăţeniei române poate fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în termen de 15 zile de la data comunicării.
De altfel, la dosarul cauzei chiar reclamanţii au depus o adresă (nr. 2433/ANC din 6 februarie 2012) prin care Autoritatea pentru Cetăţenie a comunicat unuia dintre reclamanţi (C.S.) să depună cererile de redobândire a cetăţeniei române conform art. 10 din Legea nr. 21/1991 şi actele care trebuie depuse odată cu cererea, dar nu există dovezi că s-a procedat conform celor comunicate.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.S., C.B.V., C.L.L., C.M., C.L., C.F., C.S.J., C.L.J., C.L.M., C.L.E., C.F., C.A.P., C.G.L. împotriva Sentinţei nr. 484/2011 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6302/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5196/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
