ICCJ. Decizia nr. 5239/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5239/2012
Dosar nr. 94/39/2012/a1
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată şi precizată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea ordinelor nr. 2406 din 4 iulie 2011, nr. 2589 din 12 iulie 2011 şi nr. 2619 din 15 iulie 2011, emise de Agenţia Naţională de Administrare fiscală Bucureşti şi, în subsidiar, constatarea nulităţii absolute a acestor ordine precum şi inopozabilitatea acestora faţă de reclamant, anularea examenului organizat în perioada 18-29 iulie 2011 şi constatarea nulităţii actelor subsecvente emise în baza ordinelor susmenţionate, respectiv a ordinului de încetare a raportului de serviciu nr. 7156 din 2 august 2011, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, cu consecinţa reîncadrării în funcţia publică deţinută anterior, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi salariale de care reclamantul ar fi beneficiat, reactualizate cu rata inflaţiei, suspendarea ordinului de încetare a raportului de serviciu nr. 7156 din 2 august 2011, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de suspendare, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 având în vedere că, prin ordinul nr. 7156/2011, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal cu grad profesional asistent.
Pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 120 din 26 martie 2012, a admis cererea privind suspendarea ordinului nr. 7156 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor şi a dispus suspendarea executării ordinului până la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei ce face obiectul prezentului dosar.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în ce priveşte condiţia cazului bine justificat, că există dubii cu privire la caracterul de act administrativ individual al unui ordin prin care se aprobă structura organizatorică a Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Instanţa de fond a constatat că există o pagubă iminentă prin trecerea de la statutul de funcţionar public la statutul de şomer, cu atât mai mult cu cât perioada de preaviz, menită să atenueze acest disconfort şi să-l pregătească pe cel vizat pentru o nouă direcţie în carieră şi viaţă, a expirat aproximativ la data la care, afişându-se rezultatele concursului, reclamantul a aflat că nu va mai avea calitatea sus-menţionată.
2. Calea de atac exercitată
Pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 120 din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare ca nefondată.
În motivarea căii de atac exercitată se menţionează, în esenţă, că instanţa de fond, în mod eronat a reţinut că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse prin dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 pentru a fi admisă cererea de suspendare formulată.
Se arată, în esenţă, că atât cerinţa cazului bine justificat cât şi cea referitoare la prevenirea unei pagube iminente în mod eronat s-a apreciat că sunt îndeplinite în cauză, întrucât ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2406, nr. 2407 şi nr. 2619/2011 nu pot reprezenta acte cu caracter normativ, ci îndeplinesc cerinţele încadrării în categoria actelor administrative cu caracter individual, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 5440/2009.
Se arată şi faptul că în raport de punctajul obţinut de intimatul-reclamant la testarea profesională organizată în perioada 18–22 iulie 2011, în mod corect acestuia i-au încetat raporturile de serviciu prin eliberarea din funcţia publică.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, precum şi faptul că prin sentinţa nr. 229 din 25 iunie 2012 Curtea de Apel Suceava, soluţionând fondul cauzei, a admis în parte acţiunea sa, anulând ordinul nr. 7156 din 2 august 2011 şi dispunând reîncadrarea în funcţia publică de execuţie avută anterior precum şi nulitatea examenului organizat în perioada 18-29 iulie 2011 cu privire la reclamant, fiind respinsă ca nefondată cererea privind constatarea nulităţii ordinelor nr. 2406, nr. 2407, nr. 2589, nr. 2619/2011 emise de preşedintele Agenţiei Naţionale de Fiscală.
În cuprinsul întâmpinării se invocă şi excepţia lipsei de interes a formulării recursului în raport de disp.art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cât şi faptul că recursul a fost formulat de o unitate fără calitate procesuală în cauză, respectiv de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, deşi ordinul nr. 7156 din 2 august 2011 a fost emis de Autorităţii Naţionale a Vămilor Bucureşti care a avut şi calitatea de pârâtă în primul ciclu procesual.
Au fost depuse la dosar înscrisuri în susţinerea celor menţionate în întâmpinare .
Cu referire la excepţiile formulate, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acestora ca nefondate, anexând înscrisurile care dovedesc calitatea procesuală.
3. Soluţia instanţei de recurs
Instanţa de recurs, analizând în raport de disp.art. .137 alin. (1) C. proc. civ. excepţiile invocate, apreciază că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi invocată de intimatul-reclamant, se reţine că aceasta este neîntemeiată.
După cum se constată, recursul a fost formulat în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor în baza ordinului circular nr. 4990 din 15 iunie 2011, depus la dosarul cauzei.
De asemenea, este eronată susţinerea intimatului-reclamant în sensul că Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi este parte în proces întrucât aceasta şi-a exercitat mandatul urmare a ordinului circular nr. 4990/2011 în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, care este emitenta ordinului nr. 7156/2011, faţă de care s-a dispus suspendarea executării şi care figurează ca pârâtă atât la instanţa de fond cât şi în recurs.
Referitor la excepţia lipsei de interes a formulării recursului, se reţine că aceasta este neîntemeiată întrucât recursul a fost formulat la 9 aprilie 2012, anterior pronunţării sentinţei nr. 229 din 25 iunie 2012 prin care s-a soluţionat fondul cauzei, astfel că recurenta a justificat interesul în formularea căii de atac.
Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de criticile formulate, care sunt circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă prevăzută la pct. 1 al acestor considerente, instanţa de fond prin sentinţa nr. 120 din 26 martie 2012 a admis cererea de suspendare formulată de reclamant şi a dispus suspendarea executării ordinului nr. 7156 din 22 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor până la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, apreciind că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse de alin. (1) al art. 14 din aceeaşi lege, referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă, astfel cum aceste noţiuni sunt definite de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.
Din înscrisul depus la dosarul cauzei de intimatul-reclamant rezultă că prin sentinţa nr. 229/2012 pronunţată în Dosarul nr. 94/39/2012 de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea reclamantului S.S. în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, a fost anulat ordinul nr. 7156 din 2 august 2011 emis de pârâtă, s-a dispus reîncadrarea acestuia în funcţia publică de execuţie avută anterior şi a fost obligată autoritatea pârâtă să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile actualizate, în raport cu rata inflaţiei, începând cu data de 8 august 2011 şi până la data reintegrării efective.
De asemenea, s-a dispus anularea examenului organizat în perioada 18-29 iulie 2011 cu privire la reclamant, fiind respinsă ca nefondată cererea privind anularea ordinelor nr. 2406, nr. 2407, nr. 2589, nr. 2619/2011 emis de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Urmare a sentinţei nr. 120 din 26 martie 2012 a fost emis ordinul nr. 675 din 4 aprilie 2012 prin care s-a dispus suspendarea executării ordinului nr. 7156/2012 prin care intimatului-reclamant i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcţia publică deţinută.
În contextul celor expuse, al anulării de către Curtea de Apel Suceava a ordinului nr. 7156 din 2 august 2011 a cărui suspendare a executării s-a solicitat şi admis şi în cauza dedusă judecăţii, rezultă că este corectă aprecierea instanţei de fond referitoare la îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, întrucât ordinul menţionat nu se mai bucură de prezumţia de legalitate.
În raport de soluţia pronunţată pe fondul cauzei şi de faptul că încă de la momentul emiterii ordinului au existat împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi care au fost reţinute de instanţa care a soluţionat fondul cauzei în argumentarea soluţiei de admitere a acţiunii în anulare, instanţa de recurs reţine că în cauză este îndeplinită condiţia referitoare la cazul justificat, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.
În cauză, este necontestat că prin măsura dispusă de autoritatea pârâtă în ceea ce-l priveşte pe reclamant, statutul acestuia este afectat, la fel şi veniturile.
Or, în situaţia în care acest lucru are la bază un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea sa, situaţia creată reclamantului atât din punct de vedere al statutului cât şi al veniturilor nu mai are caracter prezumat legal, astfel că în mod corect s-a apreciat de instanţa de fond că este îndeplinită condiţia pagubei iminente.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte reţine că este legală şi temeinică sentinţa recurată, nefiind fondate criticile recurentei-pârâte.
Susţinerile din cuprinsul cererii de recurs referitoare la celelalte ordine menţionate, nu pot constitui obiectul analizei în prezenta cauză care are ca obiect cererea de suspendare a executării numai în ceea ce priveşte ordinul nr. 7156 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor.
În temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de recurs va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, precum şi excepţia lipsei de interes.
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei nr. 120 din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5219/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5250/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
