ICCJ. Decizia nr. 5256/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5256/2012
Dosar nr. 2312/2/2011
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 martie 2011, reclamantul D.D. a chemat în judecată pârâţii S.V. şi Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, solicitând obligarea acestora la reintegrarea sa în funcţia de director la Direcţia Silvică G. din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, la emiterea actului administrativ corespunzător, necesar în vederea reintegrării sale, la plata drepturilor salariate indexate, majorate şi reactualizate, de la data de 18 octombrie 2010, până la data reintegrării efective. A solicitat, totodată şi obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri morale în sumă de 100.000 RON, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamantul şi-a completat acţiunea cu cererea de a se stabili un termen de 5 zile pentru executarea hotărârii şi de a se aplica amenda prev. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pârâţii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acţiunii, având în vedere că sentinţa civilă nr. 961 din 9 februarie 2011 nu este definitivă şi irevocabilă, iar prin sentinţa civilă nr. 4872 din 03 decembrie 2010 pronunţată tot de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare a deciziei nr. 595/2010, astfel că există două hotărâri contrare care nu pot fi puse în aplicare.
Totodată au învederat instanţei că Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 961 din 9 februarie 2011, cerere ce face obiectul Dosarul nr. 1629/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în care a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, motiv pentru care au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea Dosarului nr. 1629/2/2011, având ca obiect cererea de revizuire.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 7176 din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
A admis în parte acţiunea, astfel cum a fost completată şi a obligat pârâţii la reintegrarea reclamantului în funcţia de director al Direcţiei Silvice G. şi la emiterea actului administrativ de reintegrare în această funcţie.
A respins, ca neîntemeiate, celelalte capete ale acţiunii completate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Curtea a apreciat că cererea de suspendare a judecăţii prezentei cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea Dosarului nr. 1629/2/2011 este neîntemeiată, având în vedere că dezlegarea prezentului litigiu nu depinde de soluţia ce va fi pronunţată cu privire la cererea de revizuire, întrucât această cerere a fost formulată în raport de existenţa a două hotărâri definitive potrivnice prin care s-au soluţionat cereri de suspendare a executării deciziei nr. 595 din 18 octombrie 2010.
Pe fondul cauzei, Curtea a apreciat că acţiunea este întemeiată în parte, faţă de împrejurarea că măsura mutării reclamantului dispusă prin decizia anterior menţionată este o măsură temporară, dispusă în conformitate cu dispoziţiile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, conform cărora mutarea temporară pe o altă funcţie publică se dispune motivat, în interesul autorităţii sau instituţiei publice, de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, pe o funcţie publică vacantă, echivalentă de aceeaşi categorie, clasă şi, după caz, de acelaşi grad profesional, pentru care sunt îndeplinite condiţiile specifice prevăzute în fişa postului sau, după caz, cu repartizarea postului corespunzător funcţiei deţinute de funcţionarul public, pentru o perioadă de maxim 6 luni într-un an calendaristic.
Această perioadă de 6 luni se calculează în cazul reclamantului de la data de 18 octombrie 2010, conform deciziei nr. 595 din 18 octombrie 2010, şi a expirat în prezent, astfel că reclamantul este îndreptăţit să revină în funcţia publică de conducere pe care a ocupat-o anterior emiterii acestei decizii.
Referitor la solicitarea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata unor despăgubiri morale în sumă de 100.000 RON invocând atitudinea abuzivă a pârâţilor care i-a cauzat un prejudiciu moral, Curtea a reţinut, pe de o parte, că cererea de acordare a daunelor morale pentru pretinsul prejudiciu moral suferit prin emiterea deciziei nr. 595 din 18 octombrie 2010 nu face obiectul prezentului litigiu, întrucât instanţa nu a fost învestită cu analizarea legalităţii şi temeiniciei acesteia, iar pe de altă parte, că este neîntemeiată cererea de acordare a unor astfel de daune pentru refuzul reintegrării în funcţia de director, având în vedere că reclamantul nu a probat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 C. civ., în forma în vigoare la data sesizării instanţei, constând în: faptă ilicită, prejudiciu, raport de prejudiciu dintre faptă şi vinovăţie.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, criticând-o pentru nelegalitate şi netmeinicie.
La data de 4 decembrie 2012 recurenta pârâtă Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva a solicitat instanţei să constate că recursul a rămas fără obiect întrucât prin Decizia nr. 242 din 22 mai 2012, intimatul reclamant D.D. a fost reintegrat în funcţia de director al Direcţiei Silvice G.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului constată că recursul declarat împotriva sentinţei nr. 7176 din 29 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a rămas fără obiect.
Astfel, prin adresa din 27 noiembrie 2012, înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 36706 din 4 decembrie 2012, recurenta pârâtă Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva a solicitat instanţei să constate că recursul a rămas fără obiect întrucât prin decizia nr. 242 din 22 mai 2012, intimatul reclamant D.D. a fost reintegrat în funcţia de director al Direcţiei Silvice G., această decizie fiind ataşată dosarului cauzei.
Aşa fiind şi având în vedere prevederile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva împotriva sentinţei nr. 7176 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5254/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5260/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
