ICCJ. Decizia nr. 5401/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5401/2012
Dosar nr. 2890/2/2012
Şedinţa publică de la 14 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 6 aprilie 2012, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul J. Prahova, prin P.C.J. Prahova, a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Notei de constatare nr. CA-20460 din 16 martie 2012 emisă de D.C.V.U.F.C. din cadrul M.D.R.T., până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii actului administrativ mai sus menţionat.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 2879 din 2 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamant şi a dispus suspendarea executării Notei de constatare nr. CA – 20460 din 16 martie 2012 emisă de D.C.V.U.F.C. din cadrul M.D.R.T., până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Nota de constatare contestată a fost stabilită o corecţie de 75 % din valoarea contractului de finanţare nr. 319 din 02 iunie 2009 pentru realizarea proiectului cod SIMS 1129 „Reabilitarea DJ 101G Tătărani (DJ101D) – Brazi-Tinosu-Sirna-Habud-Crivăţu (DN 1A) km. 0 + 000 – km. 24 + 020, judeţul Prahova, km. 24 + 0,20 – km. 30 + 120, judeţul Dâmboviţa”, beneficiar al contractului fiind U.A.T.J. Prahova.
Corecţia de 75 % a fost aplicată, după ce anterior, prin Nota de constatare nr. CA-59929 din 08 august 2011, a fost stabilită o corecţie de 25 %, ajungându-se astfel la o corecţie de 100 % din valoarea contractului de finanţare.
Pentru aplicarea corecţiilor de mai sus, pârâtul a avut în vedere faptul că, în urma verificării realizate în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, a constatat că reclamantul, cu ocazia derulării procedurii de atribuire a contractului nr. 15205 din 23 octombrie 2009 pentru achiziţionarea de lucrări, nu a respectat decizia C.N.S.C. nr. 4072/2C2/4523,4543 din data de 19 august 2009.
Reclamantul a invocat atât prevederile pct. 1.7 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, precum şi recomandarea A.A. (Curtea de Conturi) din Raportul de audit cu nr. 51648/ AP din 22 decembrie 2011.
În raport cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 50 alin. (8) şi (9) din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa a reţinut că pentru a fi dispusă măsura de suspendare a executării, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
- reclamantul să fi formulat plângere prealabilă;
- să existe un caz bine justificat;
- măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente;
- să se fi achitat o cauţiune în cuantumul stabilit de instanţă de până la 20 % din cuantumul sumei contestate.
În cauză, reclamantul a formulat plângere prealabilă, înregistrată la pârât sub nr. 25054 din 02 aprilie 2012, şi a achitat cauţiunea de 5 % din suma contestată, cauţiune stabilită de instanţă în temeiul art. 50 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011, dovadă fiind recipisa de consemnare nr. 3156617/1 din 20 aprilie 2012 emisă de C.E.C. Bank – Agenţia Victoria.
În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, Curtea de apel a reţinut că este îndeplinită această condiţie, având în vedere că, în baza aceloraşi nereguli constatate, şi anume nerespectarea de către reclamant în cadrul procedurii de atribuire a contractului de execuţie de lucrări a deciziei C.N.S.C. nr. 4072/2C2/4523,4543 din data de 19 august 2009, pârâtul a emis două note de constatare, prin prima notă dispunând o corecţie de 25 % din valoarea contractului de finanţare, iar prin cea de-a doua (nota de constare a cărei suspendare se solicită prin cererea de faţă) a dispus o corecţie pentru încă 75 % din valoarea contractului.
Singurul element suplimentar prezentat în cea de-a doua notă de constatare se referă la raportul de audit al Curţii de Conturi nr. 51648/ A din 22 decembrie 2011 care a considerat, în baza dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007, că respectiva cheltuială este neeligibilă şi trebuie recuperată în proporţie de 100 %. Acest raport de audit constată, însă, aceeaşi neregulă avută în vedere de pârât la emiterea primei note de constatare, astfel că nu a adus elemente noi cu privire la situaţia de fapt prezentată în prima notă de constatare.
În condiţiile în care, pârâtul, pentru aceeaşi faptă, a aplicat o altă corecţie financiară în sarcina reclamantului, Curtea de apel a apreciat că această împrejurare este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Prima instanţă a mai reţinut că temeiul de drept în baza căruia pârâtul a emis cea de-a doua notă de constatare este acelaşi cu cel menţionat în prima notă de constatare, şi anume pct. 1.7 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011, în care sunt prevăzute corecţiile/reducerile financiare aplicabile cheltuielilor aferente proiectelor finanţate din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora în caz de nerespectare a reglementărilor privind achiziţiile.
Potrivit acestei dispoziţii se aplică o corecţie de 25 % din valoarea contractului pentru cazurile în care anumiţi potenţiali ofertanţi au fost împiedicaţi să participe la o procedură de atribuire din cauza unor criterii restrictive stabilite în documentaţia de atribuire. Textul prevede că se poate aplica şi o corecţie de 100 % în cele mai grave cazuri, unde există o intenţie de a exclude în mod deliberat anumiţi ofertanţi.
În nota de constatare nr. CA – 20460 din 16 martie 2012, pârâtul, deşi invocă pct. 1.7 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011, nu reţine că ar exista o intenţie a reclamantului de a exclude în mod deliberat anumiţi ofertanţi, ci precizează că a aplicat această corecţie întrucât era obligată să respecte recomandările Autorităţii de Audit, motiv pentru care Curtea de apel a reţinut că aplicarea, în aceste condiţii, a unei corecţii de 100 % din valoare contractului, reprezintă o altă împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, Curtea de apel a reţinut că este îndeplinită, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, având în vedere cuantumul foarte ridicat al sumei stabilite în sarcina reclamantului, respectiv 15.382.171,57 lei, a cărei executare va conduce la perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii reclamante, determinată de imposibilitatea furnizării unor servicii publice de calitate, a plăţii creditelor contractate de reclamant pentru realizarea unor investiţii de interes judeţean şi continuării celorlalte investiţii derulate de reclamant.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul M.D.R.T., în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C.proC. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul-pârât expune circumstanţele cauzei, împrejurările de fapt şi dispoziţiile legale incidente care fundamentează legalitatea şi temeinicia actului ce formează obiectul cererii de suspendare a executării.
În esenţă, recurentul-pârât susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât argumentele invocate de reclamant nu reprezintă motive temeinice de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului, iar analiza modului în care a fost aplicată corecţia finanaciară de 100 %, respectiv a gravităţii abaterii sîvârşite prin intenţia de a exclude deliberat anumiţi ofertanţi este un atribut al instanţei învestite cu acţiunea în anulare.
Cu referire la condiţia privind prevenirea unei pagube iminente, recurentul-pârât susţine că instanţa nu a motivat îndeplinirea acestei cerinţe, iar reclamanta nu a făcut dovada în acest sens.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept
În sensul celor expuse anterior, reclamantul a învestit instanţa, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Notei de constatare emisă de pârât, prin care a fost stabilită o corecţie de 75 % din valoarea contractului de finanţare nr. 319 din 02 iunie 2009 pentru realizarea proiectului cod SIMS 1129, valoarea creanţei bugetare rezultate din aplicarea corecţiei financiare fiind de 15.382.171,57 lei.
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.
Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
Prin prisma acestor condiţii, soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat aceasta sunt la adăpost de orice critică, curtea de apel apreciind corect că motivele de nelegalitate invocate de reclamant sub aspectul cazului bine justificat pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului.
Înalta Curte constată că, în referire la cerinţa cazului bine justificat, întemeiat prima instanţă, fără a antama fondul cauzei, ci doar analizând aparenţa dreptului, a reţinut că aplicarea unei duble corecţii financiare pentru aceeaşi faptă şi în condiţiile în care nu au fost relevate elemente noi, reprezintă împrejurări care, în limitele procedurii reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, sunt de natură a crea o îndoială serioasă aptă să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ.
În condiţiile în care s-a reţinut existenţa unei serioase îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ şi în considerarea cuantumului considerabil al sumei ce ar trebui să fie executată (15.382.171,57 lei), constituie argumente care fundamentează îndeplinirea condiţiei referitoare la prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 14 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, întrucât executarea ar putea conduce la perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice reclamante, decurgând din imposibilitatea furnizării unor servicii publice de calitate, a plăţii creditelor contractate pentru realizarea unor investiţii de interes judeţean şi continuării investiţiilor aflate în curs de derulare.
2.Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.D.R.T. împotriva Sentinţei civile nr. 2879 din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5398/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5403/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
