ICCJ. Decizia nr. 653/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 653/2012
Dosar nr.739/62/2011
Şedinţa de la 8 februarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 739/57/2011, reclamantul Ţ.N.A.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, anularea Deciziei nr. 138/2011 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba Iulia, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de încadrare a reclamantului pe funcţia de "specialist IT", cu stabilirea drepturilor corespunzătoare acestei funcţii; obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri constând în diferenţa dintre drepturile salariale primite şi cele neacordate urmare a greşitei încadrări, corespunzătoare funcţiei de "specialist IT", de la data de 01 iunie 2008 şi până la data emiterii deciziei de încadrare în funcţia de "specialist IT", actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective şi obligarea pârâtei la efectuarea în carnetul de muncă al reclamantului a menţiunilor corespunzătoare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 01 martie 2011, pârâta a emis Decizia nr. 138/2011, ca act de punere în executare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010, a dispoziţiilor Legii nr. 285/2010, precum şi a dispoziţiilor cuprinse în Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010. Prin această decizie, reclamantul a fost încadrat în funcţia de grefier, fiindu-i stabilite drepturile salariale corespunzătoare acestei funcţii, conform anexei nr. 1, nr. crt. 17.
Reclamantul a considerat nelegală emiterea acestei decizii, întrucât stabileşte în mod greşit în privinţa sa funcţia de "grefier", deşi avea dreptul la data de 31 decembrie 2010 să fie încadrat în funcţia de specialitate informatică "specialist IT", drept acordat reclamantului de prevederile art. 3 alin. (1) raportat la art. 91 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 576/2004 şi nerecunoscut de pârâtă, care a emis şi anterior datei de 31 decembrie 2010 decizii prin care a stabilit pentru reclamant funcţia de grefier.
Reclamantul a invocat şi excepţia de nelegalitate a Ordinului M.J. nr. 610/2005 şi a tuturor deciziilor ulterioare emise de pârâtă în privinţa sa până la data de 31 decembrie 2010, precum şi a Ordinului MJ nr. 100/2005.
Prin Sentinţa civilă nr. 214 din 06 iulie 2011, instanţa a respins excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în vederea stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 al Capitolului VIII din Legea-cadru nr. 284/2010, conform cărora competenţa exclusivă de soluţionare a plângerilor formulate împotriva hotărârilor emise de colegiile de conducere ale curţilor de apel, care vizează nemulţumiri legate de modul de stabilire a drepturilor salariale, este dată Curţii de Apel Bucureşti.
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a Contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 739/57/2011.
Prin Sentinţa nr. 6769 Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Contestaţia formulată de reclamant vizând încadrarea în funcţia de specialist IT şi determinarea cuantumului drepturilor salariale corespunzătoare, se încadrează în prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, competenţa de soluţionare a cauzei revenind potrivit alin. (4) al articolului menţionat, Curţii de Apel Alba Iulia.
Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 20 C. proc. civ., reţine că a fost legal investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă, în raport de actele depuse la dosarul cauzei, se reţine că acţiunea reclamantului, vizând nemulţumiri legate de măsurile dispuse în răspunsul la contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 138/2011 a Preşedintelui Curţii de Apel Alba-Iulia, se impune a fi soluţionată în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Deşi contestaţia reclamantului nu vizează exclusiv salarizarea, ci şi modalitatea de încadrare, art. 7 din Legea nr. 285/2010 este aplicabil în cauză întrucât corecta încadrare în funcţie este în strânsă legătură cu salarizarea, aşadar atât dreptul de a fi încadrat în funcţia de specialist IT cât şi determinarea cuantumului drepturilor salariale corespunzătoare se încadrează în prevederile alin. (1) din art. 7 al Legii nr. 285/2010, care se referă la "Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare..."
Conform art. 7 din Legea nr. 285/2010, "(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.
(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei."
Este evident, că odată ce personalul din domeniul justiţiei este salarizat şi încadrat în anul 2011 conform dispoziţiilor derogatorii ale Legii nr. 285/2010, salariile fiind majorate cu 15 % faţă de decembrie 2010, şi nu calculate conform coeficienţilor din Legea cadru, iar încadrarea având ca temei art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, acest personal, inclusiv reclamantul, nu este încadrat şi nu este salarizat în anul 2011 potrivit Capitolului VIII al Legii nr. 284/2010, ceea ce atrage lipsa incidenţei în prezenta cauză a dispoziţiilor art. 7, Anexa VI din Capitolul menţionat.
Aşa cum în mod corect s-a reţinut şi de către Curtea de Apel Bucureşti aplicabil în speţă, pentru determinarea competenţei de soluţionare a cauzei, este art. 7 din Legea nr. 285/2010.
Înalta Curte, ţinând seama de considerentele expuse şi în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Ţ.N. A.N. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia în favoarea Curţii de Apel Alba - Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 650/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 654/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
