ICCJ. Decizia nr. 656/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 656/2012
Dosar nr.1259/44/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi cadrul procesual
Prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanţii R.I., B.S., G.M., S.C., G.V., S.G., R.V., S.C., A.C.E., G.C., S.A., B.I., E.A., G.G., G.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Guvernul României, Casa Judeţeană de Pensii Galaţi, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în baza dispoziţiilor art. 1, art. 14 din Legea nr. 554/2004 ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor publicată în M. Of. nr. 528 din 29 iulie 2010 şi menţinerea pensiei aflate în plată a reclamantei la data emiterii actului a cărei nulitate se solicită.
Prin aceeaşi cerere au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea HG nr. 737/2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare privind HG nr. 737/2010.
Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii pentru neîndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a formulat cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României.
Prin Sentinţa nr. 52 din 22 februarie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamanţilor ca inadmisibilă şi a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 7 (1) din Legea contenciosului administrativ condiţionează declanşarea procedurii judiciare de sesizare a instanţei de solicitarea, în prealabil, a autorităţilor administrative de a-şi revoca actul pretins vătămător sau de a emite actul la care este obligată din punct de vedere legal.
Or, în speţă, deşi s-a solicitat anularea HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, nu s-a făcut dovada că s-a formulat plângerea prealabilă, aceasta fiind o condiţie de admisibilitate a cererii, conform art. 109 alin. (2) din C. proc. civ.
2. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă că, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul actului administrativ normativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând şi că această condiţie a fost îndeplinită.
În recursul lor, reclamantele B.I., S.A. şi E.A. au mai susţinut că din interpretarea dispoziţiilor legale rezultă că HG nr. 737/2010 este un act administrativ cu caracter normativ şi că nu este necesară procedura prealabilă şi, de asemenea că, având în vedere efectele erga omnes ale hotărârii atacate, plângerea prealabilă formulată de ceilalţi grefieri care au contestat, la rândul lor, această hotărâre este favorabilă întregii categorii de personal.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, analizând actele şi lucrările dosarului constată că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, pentru nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestor dispoziţii „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există".
Respectarea termenului şi condiţiilor impuse de lege pentru procedura prealabilă reprezintă o cerinţă specială de existenţă a dreptului la acţiune pe calea contenciosului administrativ şi încălcarea acestora determină decăderea reclamantului din dreptul de a sesiza instanţa de judecată.
În cauza de faţă reclamanţii au solicitat anularea HG nr. 737/2010 fără să facă dovada efectuării procedurii prealabile înainte de a se adresa instanţei de judecată. Formularea plângerii după sesizarea instanţei echivalează cu neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de lege având în vedere textul neechivoc al art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 7 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 „în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând", HG nr. 737/2010 având acest caracter de act administrativ normativ.
Aceste dispoziţii însă, trebuie interpretate în coroborare cu prevederile art. 11 din Legea contenciosului administrativ care reglementează termenul de introducere a acţiunii în contencios administrativ precum şi cu prevederile art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege.
Sintagma "oricând" vizează posibilitatea introducerii acţiunii şi deci şi a plângerii prealabile fără a fi ţinut de termenele reglementate de art. 11 din Legea nr. 554/2004, excepţia pentru "Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale (...)" fiind reglementată de alin. (4) al acestui articol.
Plângerea prealabilă reglementată de art. 7 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, este o condiţie de admisibilitate a cererii, conform art. 109 alin. (2) din C. proc. civ, astfel că este anterioară sesizării instanţei.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat R.I., B.S., G.M., S.C., G.V., S.G., R.V., S.C., A.C.E., G.C., B.I., E.A., G.G. şi G.G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2012.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 655/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 657/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
