ICCJ. Decizia nr. 654/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 654/2012
Dosar nr.4167/62/2011
Şedinţa de la 8 februarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 4167/62/2011 reclamantul Primarul Comunei Crizbav a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ teritoriale anularea încheierii nr. VI 63 din 1 martie 2011 a Curţii de Conturi precum şi anularea în parte a Deciziei nr. 35 din 16 august 2010 a Camerei de Conturi a Judeţului Braşov, în ceea ce priveşte pct. 3, 4 şi 6.
Prin Sentinţa civilă nr. 3671/CA din 20 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 4167/CA/2011 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov, invocată de pârâta Curtea de Conturi a României şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub acelaşi nr. 4167/62/2010.
În şedinţa publică din 26 octombrie 2011 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Braşov.
Prin Sentinţa nr. 211/F din 26 octombrie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
Prezentul litigiu a fost determinat de controlul efectuat de Camera de Conturi a Judeţului Braşov în perioada 23 martie - 4 mai 2010 la reclamanţi, respectiv de constatările şi de măsurile dispuse cu această ocazie.
Astfel, la data de 4 mai 2010 Camera de Conturi a Judeţului Braşov a întocmit procesul-verbal de constatare ca urmare a auditului financiar asupra contului de execuţie şi bilanţului contabil pe anul 2009, la UAT comuna Crizbav.
În baza acestui proces-verbal de constatare Camera de Conturi a Judeţului Braşov a emis Decizia nr. 35 din 16 august 2010 prin care s-au constatat abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat crearea de prejudicii şi s-a decis declanşarea procedurilor de recuperare a prejudiciului.
Împotriva acestei decizii reclamanta Primăria comunei Crizbav a formulat contestaţie înregistrată sub nr. 1696 din 16 septembrie 2010, ce a fost soluţionată prin încheierea nr. VI 63 din 1 martie 2011 a Curţii de Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ teritoriale, în sensul respingerii contestaţiei.
La data de 13 decembrie 2010 s-a publicat în M. Of. al României Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, până la acea dată, fiind aplicabilă Hotărârea nr. 1/2009.
A reţinut Curtea că potrivit pct. 229 din Hotărârea Curţii de Conturi a României nr. 130/2010 "cauzele aflate pe rolul instanţelor la data publicării prezentului regulament în M. Of. al României, Partea I, vor continua să se judece potrivit regulamentului aplicabil în momentul sesizării instanţei". Aceste prevederi au caracter tranzitoriu, însă nu reglementează şi situaţia actelor întocmite de Curtea de Conturi sau de camerele de conturi judeţene contestate înainte de publicarea noului regulament şi atacate în instanţă după publicarea noului regulament.
Interpretarea dispoziţiilor pct. 229 din Hotărârea Curţii de Conturi a României nr. 130/2010 în sensul în care cauzele înregistrate pe rolul instanţelor după data de 13 decembrie 2010 se judecă potrivit noului regulament chiar dacă au ca obiect acte emise înainte, respectiv sub imperiul vechiului regulament, echivalează cu încălcarea principiul neretroactivitătii legii, principiu statuat prin art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
Hotărârea Curţii de Conturi a României nr. 130/2010 reglementează procedura prealabilă împotriva unor acte emise în baza regulamentului pe care îl aprobă, iar sesizarea instanţei de contencios administrativ priveşte doar încheierea emisă de comisia de soluţionare a contestaţiilor prevăzute la pct. 213.
Hotărârea Curţii de Conturi a României nr. 1/2009 reglementează începând cu pct. 69 procedura întocmirii procesului-verbal de constatare, modul de valorificare a constatărilor, măsurile pe care Curtea de Conturi le dispune pentru valorificare, Decizia care se întocmeşte, analiza şi soluţionarea contestaţiei la decizie precum şi sesizarea instanţei.
Potrivit pct. 539 din Hotărârea nr. 130/2010 "acţiunile de control/audit care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, se află în stadiu de execuţie sau valorificare a constatărilor, vor fi finalizate în conformitate cu prevederile regulamentului aplicabil în momentul începerii acestor acţiuni".
Astfel, fiind vorba despre acte emise în baza unui Regulament privind şi valorificarea actelor rezultate din activităţile specifice Curţii de Conturi a României, contestarea lor în cadrul procedurii prealabile şi sesizarea instanţei se vor face în baza aceluiaşi regulament, o altă interpretare conducând la naşterea unei lex terţia.
Noul Regulament vizează actele emise în baza sa şi nu poate conţine norme de procedură pentru acte emise în baza vechiului Regulament.
A concluzionat Curtea că potrivit pct. 108 din Hotărârea Curţii de Conturi a României nr. 1/2009 prevede: "În cazul încheierilor emise la nivelul camerelor de conturi, sesizarea instanţei se depune la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalelor judeţene".
Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 20 C. proc. civ., reţine că a fost legal investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă, în raport de actele depuse la dosarul cauzei, se reţine că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea încheierii nr. VI 63 din 1 martie 2011 şi anularea în parte a Deciziei nr. 35 din 16 august 2010, în ceea ce priveşte prevederile pct.(parag.) 3, 4 şi 6 din conţinutul acesteia.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) menţionate, se impune a stabili care este actul administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării şi care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanţei de contencios administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 204 şi 210 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor de control rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010 publicată în M. Of. al României nr. 832/13.12.2010, Partea I, împotriva măsurilor dispuse prin Decizia camerei de conturi judeţene se poate formula contestaţie în termen de 15 zile, care "suspendă obligaţia executării deciziei până la soluţionarea ei de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care se respinge integral sau parţial contestaţia".
În raport de dispoziţiile legale menţionate, se reţine că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligaţiei executării este Decizia structurii Curţii de Conturi prin care se respinge integral sau parţial contestaţia, acesta fiind actul care îndeplineşte cerinţele de a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Este adevărat că regulamentul menţionat cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor judeţene ale Curţii de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, conducătorul entităţii verificate poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
Potrivit art. 228 din acelaşi regulament, "competenţa de soluţionare a sesizării formulate de conducătorul entităţii verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, aparţine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii verificate în condiţiile Legii contenciosului administrativ".
Referindu-se la competenţa instanţelor de contencios administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevăd că: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Dat fiind faptul că dispoziţiile din regulament menţionate fac trimitere la Legea contenciosului administrativ, se pune problema stabilirii competenţei materiale de soluţionare a cauzei, referitoare la actul administrativ care constituie obiectul cererii deduse judecăţii, acesta fiind emis de o structură judeţeană a Curţii de Conturi, respectiv de o autoritate publică judeţeană.
Dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa instanţelor de contencios administrativ, astfel cum a stabilit jurisprudenta constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care prin Deciziile nr. 4522 din 4 octombrie 2011 şi nr. 4547 din 5 octombrie 2011 a respins recursurile declarate de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinţei nr. 112 din 27 iunie 2011 şi respectiv încheierii din 21 iunie 2012 ale Curţii de Apel Bacău, prin care a fost admisă excepţia de nelegalitate a prevederilor din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 referitoare la competenţa curţii de apel în soluţionarea contestaţiilor împotriva încheierilor emise de comisia constituită la Curtea de Conturi.
De la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004, se poate deroga doar prin dispoziţii speciale cuprinse într-o lege organică specială.
Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel că se va stabili competenţa materială în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În concluzie, faţă de toate argumentele expuse, Înalta Curte, ţinând seama de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., stabileşte că în cazul în care se respinge total sau parţial contestaţia împotriva deciziei structurii Curţii de Conturi, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului, secţia contencios administrativ şi fiscal, întrucât obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structură judeţeană a Curţii de Conturi, ca autoritate publică judeţeană.
Cum în cauză, contestaţia împotriva Deciziei nr. 35 din 16 august 2010 a Camerei de Conturi Braşov a fost respinsă integral prin încheierea nr. VI 63 din 16 septembrie 2010, Înalta Curte, ţinând seama de considerentele expuse şi în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Primarul Comunei Crizbav, Unitatea Administrativ Teritorială Crizbav, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul de Coordonare a Verificărilor Bugetelor Unităţilor Administrativ Teritoriale din cadrul Camerei de Conturi Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 653/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 655/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
