ICCJ. Decizia nr. 677/2012. Contencios. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 677 /2012
Dosar nr. 12/54/2011
Şedinţa publică de la 9 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal şi precizată la 1 martie 2011, reclamantul G.N. a chemat în judecată pârâta Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună lămurirea dispozitivului Sentinţei civile nr. 420 din 5 noiembrie 2009 pronunţată de aceeaşi instanţă, irevocabilă, în sensul că urmare anulării Ordinului CNPAS nr. 743/2009 au fost dispuse între alte măsuri şi obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor băneşti respectiv şi a stimulentelor.
Prin întâmpinarea formulată Casa Naţională de Pensii Publice (fostă CNPAS) a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată arătând că potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cererea trebuia timbrată în conformitate cu dispoziţiile Legea nr. 146/1997, or reclamantul nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii pe motiv că acordarea de stimulente funcţionarilor publici nu reprezintă o obligaţie imperativă, ci este lăsată la aprecierea ordonatorului de credite care poate acorda stimulente, în baza unor criterii de performanţă şi a unei metodologii de lucru.
Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi a invocat invocă lipsa calităţii procesuale pasive arătând pe de-o parte că nu a fost emitentul actului administrativ anulat de instanţă şi, pe de o altă parte, reclamantul, în calitate de director executiv s-a aflat în raporturi de serviciu cu CNP, care l-a numit şi l-a eliberat din funcţie.
Prima instanţă a reţinut ca fiind neîntemeiată excepţia netimbrării invocată de pârâta CNP întrucât reclamantul, prin acţiunea promovată, a solicitat drepturi băneşti ce decurg din raporturi de serviciu, drepturi ce sunt scutite de taxa de timbru.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de CJP Mehedinţi, instanţa a apreciat că este întemeiată întrucât reclamantul nu s-a aflat în raporturi de serviciu cu această pârâtă, ci cu Casa Naţională de Pensii, aceasta din urmă fiind cea care l-a numit şi eliberat din funcţia de conducere.
Prin Încheierea din 9 iunie Curtea de Apel de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., a admis în parte cererea de lămurire a dispozitivului Sentinţei nr. 420 din data de 05 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2406/54/2009 formulată de reclamantul G. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale - CNPAS şi a obligat pârâta la plata sumei de 18.469 RON reprezentând stimulente pe perioada 22 mai 2009 - 1 noiembrie 2009.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele considerente:
În ceea ce priveşte cererea reclamantului, instanţa a reţinut că s-a solicitat lămurirea dispozitivului Sentinţei nr. 420/20089 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. 2406/54/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă, în sensul acordării stimulentelor de la data emiterii Ordinului 743 din 22 mai 2009 până la reintegrarea efectivă în funcţie prin Ordinul nr. 1036/2010.
Astfel, prin sentinţa mai sus menţionată, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 2068 din 22 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus anularea Ordinului 743 din 22 mai 2009 emis de CNPAS (prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere), reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior şi obligarea pârâtei CNPAS la plata tuturor drepturilor băneşti cuvenite începând cu data emiterii ordinului şi până la reintegrarea efectivă.
Reintegrarea în funcţie s-a făcut în baza Ordinului nr. 1036 din 27 septembrie 2010, iar prin Ordinul nr. 1037 din aceeaşi zi, s-a dispus încetarea de drept a raportului de serviciu ca urmare a pensionării anticipate a reclamantului (prin Decizia nr. 150850 din 05 noiembrie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii).
Instanţa a constatat că prin hotărâri judecătoreşti irevocabile a fost anulat Ordinul privind eliberarea reclamantului din funcţia de conducere, astfel că inexistenţa actului administrativ nelegal îl îndreptăţeşte să beneficieze de toate drepturile salariale pe care le-ar fi primit dacă ar fi exercitat efectiv funcţia de conducere, inclusiv stimulentele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, Casei Naţionale de Pensii îi incumbă obligaţia reparării prejudiciului cauzat prin emiterea actului administrativ nelegal.
Totodată, Curtea a constatat că anterior emiterii actului administrativ nelegal, reclamantul beneficia de stimulente şi că ulterior, de aceste drepturi a beneficiat alt funcţionar public, care a îndeplinit aceeaşi funcţie şi aceleaşi atribuţii, astfel încât era îndreptăţit să primească drepturile băneşti sub formă de stimulente, ca echivalent al prejudiciului cauzat.
În ceea ce priveşte perioada pentru care reclamantul trebuia să
primească aceste stimulente, instanţa a apreciat că aceasta este cuprinsă între data emiterii ordinului constatat nelegal, respectiv 22 mai 2009 şi data când reclamantul a ieşit anticipat la pensie, respectiv 01 noiembrie 2009, când raporturile de serviciu au încetat de drept conform art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, modificată şi completată.
În baza situaţiei întocmite de pârâtă prin care s-au defalcat pe luni stimulentele de care a beneficiat persoana care a ocupat funcţia de director, funcţie pe care ar fi deţinut-o reclamantul dacă nu s-ar fi emis actul administrative nelegal, instanţa a apreciat că stimulentele pe perioada 22 mai 2009 - 01 noiembrie 2009, sunt în cuantum de 18.469 RON.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2813 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în drepturile băneşti acordate prin Sentinţa civilă nr. 420/2009, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 2068/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sunt incluse şi stimulentele cuvenite unui funcţionar public, în realitate fiind vorba exclusiv de salariul de bază şi sporurile cu caracter permanent.
Totodată, din art. 5 din Ordinul m.m.f.p.s. nr. 215 din 18 februarie 2009 rezultă clar că acordarea de stimulente funcţionarilor publici nu reprezintă o obligaţie imperativă, fiind lăsată la aprecierea ordonatorului de credite care poate acorda stimulente în baza unor criterii de performanţă şi a unei metodologii de lucru, astfel că, a apreciat recurenta, instanţa de judecată nu se poate substitui Casei Naţionale de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale.
S-a mai arătat că în perioada 22 mai 2009 - 1 noiembrie 2009 reclamantul a beneficiat de stimulente pentru activitatea prestată, corespunzătoare funcţiei publice de execuţie - inspector, clasa I, grad profesional asistent, treaptă de salarizare 3, iar începând cu data de 1 noiembrie 2009 reclamantului i-au fost stabilite drepturile de pensie anticipată parţială prin Decizia de pensie nr. 150850 din 5 noiembrie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurentă şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este fondat şi îl va admite, dispunând modificarea în parte a încheierii (hotărârii) atacate în limita celor ce se vor arăta în continuare.
Argumentat în fapt şi în drept, în mod corect prima instanţă a admis cererea formulată de reclamantul G.N. în temeiul art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că în urma anulării, prin sentinţa irevocabilă, a Ordinului nr. 743 din 22 mai 2009 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale (prin care s-a dispus nelegal modificarea raportului de serviciu al reclamantului, prin mutarea definitivă pe o funcţie publică de execuţie cu diminuarea drepturilor salariale) acestuia i se cuvine o reparaţie materială integrală pentru paguba suferită prin emiterea actului administrativ individual amintit.
Având în vedere că prin dispozitivul sentinţei a cărei lămurire s-a cerut se specifică faptul că pârâta este obligată la plata tuturor drepturilor băneşti cuvenite de la data emiterii ordinului anulat şi până la reintegrarea efectivă, în mod just s-a considerat că omisiunea menţionării stimulentelor trebuie acoperită prin admiterea cererii.
Ca urmare, ţinând seama de situaţia stimulentelor de care a beneficiat persoana care a ocupat funcţia de director, funcţie pe care reclamantul ar fi deţinut-o dacă nu s-ar fi emis actul administrativ nelegal instanţa a dispus explicitarea dispozitivului sentinţei pronunţată la 5 noiembrie 2009 în sensul că pârâta este obligată la plata sumei de 18.469 RON reprezentând stimulente pentru perioada 22 mai 2009 - 1 noiembrie 2009 (data pensionării anticipate).
Faţă de precizările recurentei referitoare la împrejurarea că în funcţia publică de execuţie pe care reclamantul a ocupat-o a beneficiat de stimulente şi faţă de Comunicarea/Adresa nr. 142 din 4 ianuarie 2012 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi în care se precizează cuantumul stimulentelor încasate la suma de 1.227 RON, Înalta Curte urmează să modifice încheierea dată în temeiul art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. numai sub aspectul sumei la care este îndreptăţit reclamantul, respectiv suma de 17.242 RON, ca urmare a deducerii sumei de 1.227 RON din suma la care a fost obligată pârâta prin Încheierea din 9 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Văzând dispoziţiile art. 2813 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Naţională de Pensii Publice împotriva Încheierii din 9 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 17.242 RON cu titlu de stimulente aferente perioadei 22 mai 2009 - 1 noiembrie 2009.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 676/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 678/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
