ICCJ. Decizia nr. 846/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanții P.E., B.M.S. și B.C.P. în contradictoriu cu pârâta D.D. - Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au solicitat:
1) Aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere conducătoarei autorității publice Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D., de la data introducerii prezentei cereri și până la emiterea titlului de despăgubire reprezentând măsuri reparatorii pentru imobilul construcție și teren situat în municipiul Bistrița, județul Bistrița-Năsăud înscris în CF "X" nr. top. "X1" și nr. top. "X2";
2) Obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită subsemnatei cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilul amintit mai sus, dobândă calculată de Ia data introducerii prezentei cereri și până la emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei;
în motivare s-a arătat că, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată prin hotărâre judecătorească irevocabilă (Sentința civilă nr. 286 din 02 iulie 2010 a Curții de Apel Cluj rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2000 din 05 mai 2011 a îCCJ) să emită în favoarea reclamanților o decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul construcție și teren situat în municipiul Bistrița, județul Bistrița-Năsăud înscris în C.F. "X" nr. top. "X1" și nr. top. "X2". Prin urmare, CCSD trebuia să emită până la data de 05 mai 2011 decizia reprezentând titlul de despăgubire (dată la care a expirat termenul de 30 de zile de la soluționarea irevocabilă a dosarului) - obligație pe care nu au îndeplinit-o până în prezent. Toate acestea în condițiile în care în 05 mai 2011 au formulat o cerere prin care au cerut punerea în executare a hotărârii judecătorești irevocabile.
în acest sens sunt și dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care impun ca autoritatea publică să pună în executare hotărârile definitive și irevocabile în termenul prevăzut în cuprinsul acestora, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Cum Sentința civilă nr. 286 din 02 iulie 2010 a rămas irevocabilă la data de 05 mai 2010 (prin soluționarea recursului introdus de pârâtă - prin Decizia nr. 2000 din 05 aprilie 2010) CCSD avea obligația ca până la data de 05 mai 2011 să o pună în executare.
Prin întâmpinare pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, pe considerentul că nu există o decizie a primului ministru, prin care pârâta să fi fost desemnată ca președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal prin Sentința civilă nr. 746 din 14 decembrie 2011 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D.D., și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, aplicând pârâtei în calitate de conducătoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 12 octombrie 2011 și până la emiterea titlului de despăgubire, conform SC nr. 286 din 2 iulie 2010, dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Cluj.
Totodată, a respins restul pretențiilor și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 500 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei că aceasta nu poate fi primită, pe considerentul că nu există o decizie a primului - ministru, prin care aceasta să fie desemnată în calitate de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în condițiile în care s-a relevat că pârâta are calitate de președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Astfel, conform prevederilor art. 13 alin. (2) și (4) din titlul VII din Legea nr. 247/2005, în componența CCSD intră și președintele ANRP lucrările Comisiei fiind conduse de către acesta.
S-a mai reținut de către instanța de fond că pârâta nu justifică pertinent și legal excepția invocată și nici întârzierea emiterii titlului de despăgubire în favoarea reclamanților și ca atare în temeiul art. 24 alin. (2) și art. 25 din legea contenciosului administrativ acesteia i se va aplica, în calitate de conducător a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, o amendă de 20% din salariul brut pe economie pe zi de întârziere.
Instanța a mai reținut că este greșită raportarea la prevederile dreptului comun, întrucât dispozițiile aplicabile sunt cele ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 astfel cum au fost modificate și completate prin O.G. nr. 62/2010.
împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta D.D. - Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta a susținut următoarele critici:
I. Instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 13 alin. (2), (3)și (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,art. 3 din H.G. nr. 1.069/2007,art. 2 din H.G. nr. 361/2005.
Astfel, instanța a interpretat aceste dispoziții legale în sensul că, odată cu numirea în funcția de președinte al ANRP, pârâta D.D. a dobândit prin lege și calitatea de membru al Comisiei Centrale, interpretare care lipsește de efecte deciziile Primului- ministru prin care acesta stabilește componența nominală a CCSD.
Decizia primului-ministru al României de numire în componența nominală a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor are efect constitutiv de drepturi.
II. Prin cea de a doua critică, recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 13 din Legea nr. 247/2005, coroborate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.
Recurenta mai susține că, din analiza legislației aplicabile în materie rezultă că Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este un organism colegial și, că deși președintele acesteia asigură conducerea lucrărilor, votul acestuia este egal cu al celorlalți membri și că în cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești răspunderea aparține Comisiei în întregul ei și nu Președintelui care are un drept de vot egal cu al celorlalți membri.
III. Cu privire la punerea în executare a Sentinței civile nr. 286 din 2 iulie 2010 pronunțată în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Cluj s-a reținut că referitor la dosarul reclamanților s-a întocmit raportul de evaluare astfel că se constată că niciodată nu a existat intenția de a tergiversa soluționarea dosarului de despăgubiri și nici a Sentinței nr. 286/2010.
IV. Referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 500 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, se reține că atribuțiile Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt de ordin reprezentativ astfel că acesta nu poate fi obligat în nume propriu să plătească cheltuieli de judecată.
Recursul estre fondat și va fi admis pentru următoarele considerente.
în aplicarea prevederilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte a procedat la examinarea cauzei sub toate aspectele prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, constatând că subzistă în speță motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru argumentele în continuare arătate.
în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3), teza a II, corelat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., se pronunță casarea hotărârii pronunțate.
întrucât art. 105 alin. (2) C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, se poate susține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
Dispozițiile art. 121 alin. (1) C. proc. civ. consacră unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual civil, respectiv principiul publicității dezbaterilor, constituind expresia prevederilor constituționale ale art. 127, potrivit căruia "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege" și a reglementării cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căreia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale [..] Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului [..] în interesul [..] ordinii publice [..] sau atunci când, în împrejurări speciale, ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției".
Soluționarea litigiilor din faza punerii în executare a hotărârilor pronunțate în materia contenciosului administrativ, prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este dată în competența instanței de executare, adică instanța care a soluționat fondul litigiului după cum se precizează în art. 25 alin. (1), teza I, corelat cu art. 2 alin. (1) lit. ț) din aceeași lege.
Prin art. 25 alin. (1) teza I-a al aceluiași act normativ, legiuitorul a statuat în mod imperativ că hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților.
în considerarea acestor prevederi legale, doctrina și jurisprudența relevantă în materie s-au pronunțat în mod constant în sensul că atunci când legea precizează, printr-o normă specială, derogatorie și imperativă, că judecata se face în camera de consiliu, judecata în ședință publică atrage nulitatea hotărârii.
în cauza de față, actele dosarului atestă faptul că judecata s-a realizat în ședință publică, prin nesocotirea normei speciale, cuprinsă în art. 25 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 554/2004, normă cu caracter imperativ și derogatorie de la dreptul comun în materie, hotărârea dată în aceste condiții fiind lovită de nulitate absolută.
în consecință, în temeiul art. 312 alin. (3), teza a II-a, corelată cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul a fost admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 855/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 833/2012. Contencios → |
|---|
