ICCJ. Decizia nr. 834/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4955 din 08 septembrie 2011, a luat act de renunțarea reclamantului B.I. la judecarea capătului de cerere referitor la plata despăgubirilor, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.C.N. - Președinte al A.N.R.P., a admis acțiunea reclamantului B.I. formulată în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D., D.C.N. - Președinte al A.N.R.P. și A.N.R.P. și a aplicat Președintelui C.C.S.D. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, de la data de 26 iunie 2011 și până la data executării sentinței nr. 3958 din 15 octombrie 2010 pronunțată de această instanță.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 3958 din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului B.I. și a obligat pârâta C.C.S.D. să emită acestuia decizia reprezentând titlu de despăgubire. Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei nr. 3013 din 25.05.2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
în raport de prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată D.C.N. - Președinte al A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă în calitate de conducător al autorității publice obligate la executare.
Faptul că C.C.S.D. este un organ colegial care adoptă deciziile privitoare la titlurile de despăgubire prin votul membrilor săi nu atrage nici lipsa calității procesuale pasive a președintelui acestei autorități publice și nici inadmisibilitatea capătului de cerere privind obligarea la plata amenzii.
Indiferent de caracterul colegial al deciziilor adoptate în cadrul autorității publice anterior individualizate și de lipsa subordonării ierarhice a membrilor Comisiei față de președinte, acesta poate și trebuie să adopte măsurile care se impun în vederea executării hotărârii privitoare la emiterea deciziei ce reprezintă titlu de despăgubire.
Pe fondul cererii, prima instanță a arătat că nu s-a făcut dovada demersurilor întreprinse de către autoritățile pârâte în vederea aducerii la îndeplinire a obligației ce le incumbă în baza titlului executoriu aflat în discuție.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.C.S.D., care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii astfel cum a fost restrânsă ca neîntemeiată.
în motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate:
Pentru ca un subiect de drept să poată fi obligat la plata amenzii prevăzute de textul legal anterior arătat, trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții: să aibă competența (respectiv, posibilitatea concretă) de a executa (ori a asigura executarea) personal a hotărârii judecătorești irevocabile; să fie vorba de o persoană fizică privată.
Ca atare, nu se poate sancționa o persoană juridică de drept privat, care utilizează fonduri publice, în încercarea de a eficientiza demersul reclamanților.
Dimpotrivă, dacă persoana amendată este una privată, ea trebuie să suporte această amendă din patrimoniul propriu, amenda având un caracter cominatoriu.
Conform art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, membrii C.C.S.D. nu au raporturi de subordonare față de Președintele A.N.R.P.
Potrivit art. 14 alin. (2) din aceeași lege, Comisia Centrală decide cu majoritatea de voturi a celor prezenți.
în această situație, votul aparține fiecărui membru al Comisiei Centrale, iar Președintele nu are un instrument legal pentru a determina votul celorlalți membrii ai Comisiei.
Ca atare, în cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești, răspunderea aparține Comisiei în întregul său și nu Președintelui, care are un vot egal cu ceilalți membrii. însă, acest aspect nu a fost analizat de către prima instanță.
în fine, recurenta a arătat că Dosarul de despăgubire va intra în următoarea ședință a Comisiei Centrale în vederea desemnării unui evaluator ce urmează să întocmească raportul de evaluare care va sta la baza emiterii titlului de despăgubire al reclamantului.
Intimata D.C.N. a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu mai îndeplinește funcția de Președinte al A.N.R.P. din data de 05 octombrie 2011, când a fost emisă decizia Primului Ministru nr. 113/2011.
Intimatul B.I. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
în plus, intimatul a arătat că nu prezintă relevanță în speța de față împrejurarea că intimata D.C.N. a fost eliberată din funcția de conducere anterior arătată, întrucât a chemat în judecată, în calitate de pârât, pe președintele A.N.R.P., în calitate de conducător al acestei autorități publice, și persoana fizică D.C.N.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, ca urmare a refuzului autorității publice pârâte de a pune în executare obligațiile stabilite prin titlul executoriu.
în concret, textul legal anterior individualizat prevede că:
"(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere."
în speța de față, titlul executoriu este reprezentat de sentința nr. 3958 din 15 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3013 din 25 mai 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin această hotărâre judecătorească, pârâta C.C.S.D. a fost obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru reclamantul B.I.
înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe de aplicare a sancțiunii instituite de art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, este nelegală, în raport de următoarele aspecte:
Este indiscutabil faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv sunt proceduri complexe, ce cuprind mai multe etape distincte în care, pe lângă recurentă, mai sunt antrenate și alte entități (de pildă, evaluatorii), astfel încât, în mod obiectiv nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
însă, omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptățită să determine ea însăși acest interval de timp, întrucât este necesar ca deciziile, care reprezintă titluri de despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art. 6 C.E.D.O., după cum s-a pronunțat în mod constant și instanța supremă.
Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor preliminare, administrative, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată de art. 6 C.E.D.O.
înalta Curte apreciază că Președintele C.C.S.D. nu se face vinovat de neexecutarea hotărârii judecătorești aflate în discuție, întrucât a arătat că Dosarul de despăgubiri aparținând intimatului-reclamant a fost introdus pe ordinea de zi a ședinței Comisiei Centrale în scopul desemnării unui evaluator pentru realizarea raportului de evaluare al imobilului litigios.
Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, modificată, în raport de situația factuală reținută, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, a admis recursul, a modificat în parte sentința atacată, în sensul că a respins cererea reclamantului B.I. de aplicare a amenzii, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 841/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 844/2012. Contencios → |
|---|
