ICCJ. Decizia nr. 844/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin Decizia nr. 3616 din 22 iunie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de T.V.G. împotriva sentinței civile nr. 334 din 27 septembrie 2010, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această decizie, înalta Curte a reținut că titlurile instituite de Legea nr. 341/2004 se acordă avându-se în vedere calitatea și titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990 or, reclamantul nu a făcut dovada că este posesorul unui certificat de revoluționar obținut conform Legii nr. 42/1990, astfel că, pârâții nu au putut proceda la preschimbarea noului tip de certificat.
împotriva acestei decizii recurentul a formulat cerere de revizuire susținând, în esență, că decizia nu este legală, întrucât din completul de judecată din 22 iunie 2011 a făcut parte și un judecător aflat în stare de incompatibilitate, deoarece împotriva sa DNA a declanșat urmărirea penală.
Cererea de revizuire este inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., pot fi supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Codul de procedură civilă prevede, așadar - cu caracter limitativ - două categorii de hotărâri judecătorești care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, care este revizuirea, după cum urmează: a) hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare și b) hotărârile pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Rezultă, deci, că hotărârile aparținând celei de-a doua categorii, cum este cazul în speță, pot fi supuse revizuirii numai în cazurile în care soluția instanței de recurs a fost pronunțată în urma examinării cauzei sub aspectul fondului său.
Evocarea fondului de către instanța de recurs presupune ca, în cadrul soluționării căii de atac, instanța de control judiciar să facă fie o proprie analiză a probelor administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de fond, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.
Pot fi, așadar, atacate cu revizuire hotărârile prin care instanța de recurs admite recursul și modifică în tot sau în parte hotărârea recurată sau admite recursul, casează cu reținere hotărârea atacată și rejudecă fondul cauzei.
Dimpotrivă, nu pot forma obiectul revizuirii, întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care se declină competența de soluționare a acestei căi de atac, cele prin care se dă o soluție urmare actelor de dispoziție procesuală pe care le pot face părțile (în caz de renunțare la judecata recursului, la judecata acțiunii sau la dreptul dedus judecății, precum și de încheiere a unei tranzacții), cele prin care se respinge sau se anulează recursul în temeiul unei excepții procesuale, cele prin care se constată perimarea recursului sau se anulează recursul ca neregulat introdus, ca netimbrat ori ca insuficient timbrat, cele prin care se constată nulitatea recursului sau se respinge recursul ca nefondat sau ca tardiv, și nici hotărârile de casare intermediare, prin care s-a admis recursul și s-a casat cu reținere sau cu trimitere.
Cum, în cauza de față, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța de recurs a respins calea de atac formulată împotriva hotărârii instanței de fond vizate, aceasta fiind menținută ca legală și temeinică, condiția evocării fondului nu era îndeplinită, astfel încât, constatându-se întemeiată excepția inadmisibilității, cererea de revizuire a fost respinsă ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 834/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 817/2012. Contencios → |
|---|
