ICCJ. Decizia nr. 855/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 685/44/2009, reclamanta SC "N." SRL a chemat în judecată pe pârâta DGFP Brăila - Administrația Finanțelor Publice Brăila solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 9578641, a Deciziei de impunere nr. 316/957865, a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. 317/957866, precum și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 957867, acte emise la data de 23 decembrie 2008.
De asemenea, pe rolul aceleași instanțe a fost înregistrată sub nr. 1324/44/2009 acțiunea prin care reclamanta SC "N." SRL a chemat în judecată pe pârâtele DGFP Brăila și Administrația Finanțelor Publice Brăila solicitând anularea Deciziei nr. 220 din 28 mai 2009 prin care a fost soluționată contestația administrativă nr. 43 din 05 februarie 2009.
La termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2009, instanța a conexat dosarul y la dosarul x, apreciind că între cele două cauze există o strânsă legătură.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Brăila a formulat întâmpinare în care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că nu pot fi exercitate două căi de atac împotriva acelorași acte administrative, întrucât există pericolul de a se pronunța două hotărâri judecătorești contradictorii în aceeași cauză. în plus, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
în cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și expertiză contabilă.
Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 272 din 20 decembrie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC "N." SRL, a modificat actele de impunere contestate, în sensul că a menținut obligația bugetară a reclamantei numai pentru suma de 265.672,41 RON, reprezentând TVA, precum și pentru suma de 134.541,66 RON, reprezentând accesorii.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:
în perioada analizată (01 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2008), reclamanta a achitat în plus impozit pe profit în sumă de 13.005 RON. Totodată, reclamanta a plătit, la termenele scadente, impozitul pe dividende, motiv pentru care nu datorează majorări de întârziere. în același timp, TVA colectată este în sumă de 1.873.046,41 RON, iar TVA deductibilă este de 1.484.051 RON. Ca atare, TVA de plată suplimentar, la data de 30 septembrie 2008, este de 265.672,41 RON, sumă ce a fost evidențiată de reclamantă în soldul contului 4428 "TVA neexigibilă". Accesoriile aferente neplății TVA sau a plăților efectuate cu întârziere sunt, la data de 30 septembrie 2008, în cuantum de 134.541,66 RON.
De asemenea, reclamanta a declarat și virat contribuția de asigurări sociale reținută de la salariați mai mult cu 27 RON, contribuția de asigurări de sănătate reținută de la salariați cu mai puțin de 68 RON, contribuția de asigurări sociale datorată de angajator mai puțin cu 20 RON, contribuția pentru concedii și indemnizații cu mai mult de 118 RON și contribuția de asigurări sociale pentru șomaj datorată de angajator mai mult cu 563 RON.
Reclamanta a depus la termenele legale declarațiile de impozitare, taxe și contribuții, conform concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.
în ceea ce privește înregistrarea provizioanelor în sumă de 135.399,29 RON, expertiza contabilă a arătat că reclamanta deținea creanțe asupra clienților săi pentru care s-au constituit provizioane.
Instanța a arătat că experții desemnați în cauză au procedat la stabilirea TVA în baza art. 161 alin. (15) din C. fisc., adică la încasarea ratelor, respectiv la scadența prevăzută în contractele de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate încheiate anterior datei de 31 decembrie 2006 și care s-au derulat și după momentul aderării României la Uniunea Europeană.
în ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare cu plata prețului într-o singură rată, experții au stabilit că exigibilitatea TVA intervine la momentul facturării și nu la data încasării prevăzute în contracte.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila și Administrația Finanțelor Publice Brăila, care au solicitat casarea sa și respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
în primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentele au arătat faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea formelor de procedură.
Astfel, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului, au fost chemate în judecată în calitate de pârâte DGFP Brăila și Administrația Finanțelor Publice Brăila. Cu toate acestea, instanța a pronunțat sentința atacată doar în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Brăila.
în plus, recurentele au susținut faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită.
în concret, instanța nu s-a pronunțat cu privire la Decizia nr. 220 din 28 mai 2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila.
în cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentele au menționat faptul că prima instanță au pronunțat sentința contestată cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și cu aplicarea greșită a art. 161 alin. (15) C. proc. fisc.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut că instanța de fond nu a prezentat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, ci doar s-a rezumat să prezinte în totalitate concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.
în plus, recurentele au prezentat în detaliu argumentele pentru care au apreciat că soluția curții de apel nu putea să se întemeieze doar pe o singură probă administrată în cauză.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte reține următoarele:
în speță este fondat motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care stabilește, prin raportare la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., un caz de casare a hotărârii, atunci când, prin aceasta din urmă, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Acest ultim text legal constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură. De aceea, se poate susține că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la pct. 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
în concret, prin cererea ce a format obiectul dosarului, ce a fost conexat la dosarul x, reclamanta SC "N." SRL a chemat în judecată pe pârâtele DGFP Brăila și Administrația Finanțelor Publice Brăila solicitând anularea Deciziei nr. 220 din 28 mai 2009 emisă de prima pârâtă prin care a fost soluționată contestația administrativă nr. 43 din 05 februarie 2009.
Cu toate acestea, Curtea de Apel Galați a pronunțat sentința atacată doar în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Brăila, deși cererea trebuia soluționată în contradictoriu cu organul fiscal care a emis actul administrativ-fiscal contestat.
Totodată, prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la Decizia nr. 220 din 28 mai 2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila, decizie contestată în cererea conexă.
în temeiul art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
Cercetarea fondului cauzei, în sensul textului legal anterior citat, presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului.
Altfel spus, dacă s-ar aplica o altă soluție procedurală, ar însemna ca instanța de recurs să verifice pentru prima oară fondul dreptului, iar părțile să mai aibă la dispoziție doar cele două căi extraordinare de atac de retractare - contestația în anulare și revizuirea, care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă.
în raport de motivul de casare anterior reținut, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru toate considerentele anterior expuse, înalta Curte, în baza art. 312 alin. (5) teza I și art. 313 C. proc. civ., a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 853/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 846/2012. Contencios → |
|---|
