ICCJ. Decizia nr. 906/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamanta D.M. a solicitat, în contradictoriu cu autoritățile pârâte Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:
- anularea O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, prin aplicarea căreia a fost eliberată din funcția de director executiv, prin Ordinul nr. 271 din 24 aprilie 2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă;
- suspendarea executării O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în M. Of. al Românie Partea I nr. 264 din 22 aprilie 2009;
- anularea actului administrativ - Ordinul nr. 271 din 24 aprilie 2009, emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă - prin care a fost eliberată din funcție;
- suspendarea executării actului prin care a fost eliberată din funcție, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că O.U.G. nr. 37/2009 încalcă art. 1 alin. (5), art. 11,art. 20,art. 44,art. 54 alin. (2), art. 115 alin. (6) și 120 alin. (1) din Constituția României, nu este motivată din punct de vedere al urgenței și nu cuprinde justificarea situației excepționale care a determinat recurgerea la această modalitate de reglementare.
Reclamanta a mai arătat că prin O.U.G. nr. 37/2009 se desființează fără nici o explicație posturi pentru care se creează aceleași posturi, cu o altă titulatură, dar cu același atribuții, astfel că acest act normativ îi încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime, cu consecința producerii unor pagube iminente.
Prin cererea ulterioară, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009, invocând încălcarea art. 11, 54 alin. (2), 120 alin. (1), 115 alin. (6) și art. 20 din Constituția României.
Prin întâmpinarea formulată în termen legal, pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la cererea de suspendare și anulare a Ordinului nr. 271/2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, excepția inadmisibilității, măsura legală a suspendării vizând exclusiv actele administrative, nu și ordinul de guvern, excepția inadmisibilității acțiunii în raport de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția de neconstituționalitate fiind transformată într-o veritabilă acțiune, ambele având aceeași motivare.
Pârâtul a arătat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă în raport de prevederile art. 10 alin. (2) și art. 29 din Legea nr. 47/1992, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, actul normativ fiind emis cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, autoritatea pârâtă Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, Ordinul nr. 271/2009 fiind emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, excepția inadmisibilității cererii de suspendare și anulare a O.U.G. nr. 37/2009, precum și a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, arătând totodată că cererea nu este fondată, actul normativ fiind emis cu respectarea legii.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal, a invocat excepția prematurității cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, arătând că nu are calitate procesuală pasivă în capetele de cerere privind Ordinul nr. 271/2009 și O.U.G. nr. 37/2009.
Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, O.U.G. nr. 37/2009 fiind emisă cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege.
Prin cererea de completare depusă ulterior, reclamanta a solicitat și anularea O.U.G. nr. 105/2009, anularea Ordinului nr. 271/2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și suspendarea acestuia până la rămânerea definitivă și irevocabilă a cauzei.
De asemenea, ulterior reclamanta a invocat și excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 105/2009, invocând încălcarea art. 11, 54 alin. (2), 120 alin. (1), 115 alin. (6), art. 20,art. 44 din Constituție.
Prin încheierea din data de 13 octombrie 2009, instanța a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.
Prin Decizia nr. 1112 din 23 septembrie 2010 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I, III, IV, V, VII, VIII și anexei nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.
Prin Sentința nr. 250 din 16 mai 2010 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta D.M., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că dispozițiile legale criticate nu mai sunt în vigoare în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I,art. III,art. IV,art. V,art. VII,art. VIII și anexei nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009 a fost respinsă ca devenită inadmisibilă prin decizia nr. 1112/23 septembrie 2010 și, având în vedere cele expuse, și față de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o deciziei anterioară a Curții Constituționale, precum și față de prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D.M., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, pronunțându-o doar asupra cererii de anulare a O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009 și omițând să se pronunțe asupra capătului de cerere vizând anularea Ordinului nr. 271 din 24 aprilie 2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă - de eliberare a reclamantei din funcția deținută.
Astfel, ca urmare a publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Ordinul nr. 271 din 24 aprilie 2009 nu mai avea temei legal, O.U.G. nr. 37/2009 fiind declarată neconstituțională.
în drept, recurenta și-a încadrat motivele de recurs în prevederile procedurale ale art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, ce se încadrează în prevederile art. 8 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, cu motivarea că cererea de anulare a O.U.G. nr. 37/2009 nu mai subzistă, acest act normativ fiind deja declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale, ca urmare a sesizării acestei Curți la cererea altor petenți. în sensul inadmisibilității acțiunii nu pot fi invocate prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța omițând să analizeze și capătul de cerere referitor la anularea actului administrativ, respectiv Ordinul nr. 271 din 24 aprilie 2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică deținută.
Procedând în acest fel instanța nu s-a pronunțat asupra fondului acțiunii și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. s-a impus casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea soluționării tuturor capetelor de cerere, inclusiv a celei având ca obiect anularea Ordinului nr. 271 din 24 aprilie 2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și reintegrarea reclamantei în funcția avută.
| ← ICCJ. Decizia nr. 907/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 873/2012. Contencios → |
|---|
