ICCJ. Decizia nr. 876/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 876/2012
Dosar nr. 11573/2/2010
Şedinţa publică de la 21 februarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 26 noiembrie 2010, reclamantele C.G. şi A.T. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Secretariatului Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor au solicitat obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să emită o hotărâre decizie de acordare a despăgubirilor ce li se cuvin potrivit Legii nr. 18/1991 şi în subsidiar au solicitat efectuarea expertizei judiciare evaluatoare şi a celorlalte proceduri necesare finalizării soluţionării dosarului de despăgubiri şi a efectuării plăţilor eferente acestor despăgubiri.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că prin Dispoziţia nr. 96 din 05 iunie 2003 primarul Oraşului Otopeni a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului teren în suprafaţă de 1,27 ha situat în Otopeni, decizie validată de Comisia Judeţeană de fond funciar prin Hotărârea nr. 369 din 3 iulie 2003 şi a propus acordarea de despăgubiri aferente potrivit legii.
Reclamantele au mai arătat că din anul 2003 şi până la data introducerii acţiunii au făcut demersuri, atât la Primăria Otopeni cât şi la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi au cerut să trimită şi respectiv să înregistreze şi să soluţioneze dosarul, dar autoritatea pârâtă a refuzat nejustificat să-i soluţioneze cererea de despăgubiri, în condiţiile în care reclamanta C.G. este bolnavă de carcinom malign.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 554/2004, art. 112 C. proc. civ., Legea nr. 18/1991, Legea nr. 247/2005.
În dovedirea acţiunii reclamantele au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care a solicitat ca reclamanta să precizeze acţiunea cu privire la părţi şi a invocat excepţia prematurităţii acţiunii deoarece Comisia nu a fost învestită cu soluţionarea dosarului prin transmiterea acestuia de către Comisia Judeţeană de fond funciar şi în subsidiar a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 4 mai 2011, reclamantele au susţinut că înţeleg să se judece atât cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cât şi cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pârâtele fiind citate pentru termenul de judecată din 01 iunie 2011.
Examinând actele şi lucrările din dosar în raport de susţinerile părţilor şi de prevederile legale incidente în cauză, Curtea a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a constatat că este neîntemeiată în raport de actele şi lucrările din dosar.
Din adresa nr. 4745/4746/5117 SCFF din 28 iulie 2010, transmisă reclamantelor de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a rezultat că dosarul de despăgubiri al reclamantelor a fost transmis de Comisia judeţeană de fond funciar Otopeni către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Împrejurarea că pârâta a returnat şi reprimit în mai multe etape dosarul reclamantelor nu conduce la aprecierea acţiunii ca fiind prematur formulată, atitudinea pârâtelor îmbrăcând forma refuzului nejustificat de soluţionare a cererii de despăgubiri conform accepţiunii dată de Legea nr. 554/2004 refuzului nejustificat, iar acest refuz a fost analizat în contextul legii speciale, Legea nr. 247/2005.
Pentru aceste considerente, Curtea de apel a respins excepţia prematurităţii acţiunii, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că reclamantele au obţinut în urma parcurgerii procedurii reglementată de Legea nr. 18/1991, dispoziţia nr. 96 din 05 iunie 2003, emisă de comisia pentru fond funciar.
Potrivit art. V, titlul VI din Legea nr. 247/2005 „despăgubirile acordate potrivit Legii Fondului Funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin prezenta lege vor urma procedura şi se vor supune dispoziţiilor privind acordarea despăgubirilor din titlul VII”.
În titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, Cap. V „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor”, art. 16 alin. (2), cu adaptare la situaţia Legii nr. 18/1991, se prevede că dispoziţia emisă de entitatea învestită cu soluţionarea notificărilor se predă pe bază de proces verbal de predare primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, împreună cu întreaga documentaţie aferentă acestora în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a dispoziţiei.
După înregistrarea dosarului, potrivit art. 16 alin. (4), Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor analizează dosarul în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură după care dosarul se transmite evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Potrivit art. 16 alin. (7), în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Conform art. 18 din legea specială, după emiterea titlului de despăgubire, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite, în baza opţiunilor persoanelor îndreptăţite un titlu de conversie şi/sau titlu de plată.
Titlurile de conversie se trimit în termen de 30 de zile depozitarului central în vederea conversiei în acţiuni, iar titlul de plată se transmite direcţiei pentru acordarea despăgubirilor în numerar în vederea efectuării operaţiunilor de plată.
Faţă de această reglementare legală în care sunt menţionate etapele de parcurs în vederea soluţionării dosarelor de despăgubiri, s-a constatat că dosarul reclamantei aferent dispoziţiei Primarului Oraş Otopeni nu a trecut decât etapa înregistrării la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a contestat chiar şi parcurgerea acestei etape, situaţie în raport de care se constată refuzul nejustificat al pârâtelor de soluţionare a dosarului reclamantelor.
Din adresa nr. 4745/4746/5117 SCFF din 28 iulie 2010 , a rezultat că la data de 15 iunie 2010, Comisia Judeţeană Ilfov a înaintat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor prin procesul verbal nr. 4194/SCFF din 15 iunie 2010 dosarul de despăgubiri întocmit în baza cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 660/1998 formulată de către reclamante la Comisia Orăşenească de Fond Funciar Otopeni.
Din întâmpinarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a rezultat mai mult şi anume că dosarul reclamantelor a fost înregistrat şi retransmis succesiv la Comisia Judeţeană de Fond Funciar Ilfov pentru completare de acte, astfel:
Înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin proces verbal nr. 1101/FF din 06 noiembrie 2007 şi returnat; înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu proces verbal nr. 10483/FF din 17 septembrie 2008 şi returnat; înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu proces verbal de primire nr. 12706/FF/2008 şi retransmis; înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu proces verbal nr. 4194/SCFF din 15 iunie 2010 şi returnat ultima oară prin proces verbal nr. 8723/SCFF din 25 noiembrie 2010 tot pentru lipsă de acte.
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate care prevăd o singură înregistrare la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin proces verbal de predare primire, după care dosarul intră în etapa de verificare a legalităţii respingerii cereri de restituire în natură a imobilului, primirea şi retransmiterea dosarului de despăgubiri al reclamantelor în mod repetat, prin solicitarea în rate a unor înscrisuri s-a constatat că este nelegală. În procedura Legii nr. 247/2005, nu există posibilitatea retransmiterii dosarului între autorităţile publice din moment ce procedura Legii nr. 247/2005 are ca moment de început momentul în care s-a finalizat procedura pe Legea nr. 18/1991. Ca atare odată înregistrat acest dosar la autorităţile pârâte acestea sunt ţinute să soluţioneze dosarul.
S-a constatat aşadar că atât Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor cât si Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a refuzat nejustificat să soluţioneze dosarul reclamantelor de despăgubiri . De asemenea, apare ca fiind nelegală înregistrarea de mai multe ori, cu numere de înregistrare diferite a aceluiaşi dosar de despăgubiri pentru ca autorităţile să justifice în acest mod de ce au tergiversat soluţionarea şi raportat la ultima înregistrare s-a constată că s-a realizat cu încălcarea dreptului reclamantelor de a beneficia de o soluţionare a cererii într-un termen rezonabil.
Având în vedere că pentru fiecare etapă: înregistrare, verificare legalitate, evaluare, emitere titlu de despăgubire nu poate fi apreciat ca fiind necesar pentru autoritate un termen mai mare de 6 luni pentru fiecare dintre aceste etape, în speţă, în raport de prima înregistrare a dosarului reclamantelor 12706/FF/2008 şi până la 26 noiembrie 2010, data formulării prezentei acţiuni s-a constatat că a trecut în favoarea autorităţilor un interval de 2 ani pentru parcurgerea a cel puţin 4 etape dintre etapele prevăzute de lege.
Faţă de solicitarea subsidiară din acţiune de obligare a pârâtelor „să efectueze actele şi procedurile necesare finalizării dosarului” s-a apreciat ca întemeiată cererea de obligare a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să înregistreze şi să comunice reclamantelor numărul de înregistrare al dosarului aferent dispoziţiei nr. 96 din 5 iunie 2003 a Primarului Oraş Otopeni, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri. De asemenea s-a constatat întemeiată cererea de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să verifice legalitatea măsurii de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului şi să înainteze dosarul unui evaluator în termen de 60 de zile de la data înregistrării dosarului de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în calitate de Secretariat al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi să emită dispoziţia titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la primirea raportului de evaluare.
În privinţa solicitării de obligare a pârâtelor la efectuarea plăţilor s-a constatat că în această etapă a procedurii Legii nr. 247/2005 acest capăt de cerere nu poate fi admis, deoarece emiterea titlului de plată/conversie este condiţionată de cererea reclamantelor de opţiune şi aceasta poate fi făcută doar după parcurgerea celorlalte etape până la emiterea titlului de despăgubire.
Ca atare acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, Curtea de apel a respins excepţia prematurităţii acţiunii invocată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată, a admis în parte acţiunea şi a obligat Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să înregistreze cu un singur număr de înregistrare dosarul reclamantelor de despăgubiri aferent Dispoziţiei nr. 96 din 05 iunie 2003 emisă de Primarul Oraşului Otopeni, validată de Comisia Judeţeană de fond funciar Ilfov, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să verifice dosarul în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi să transmită dosarul de despăgubiri al reclamantelor unui evaluator pentru întocmirea raport ului de evaluare în termen de 60 de zile de la data înregistrării dosarului, a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită dispoziţia titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data primirii raportului de evaluare şi a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în motivarea recursului, arată că potrivit prevederilor legislaţiei din domeniul restituirii proprietăţii funciare, comisia locală de fond funciar trebuie să întocmească şi să transmită dosarele referitoare la persoanele care sunt îndreptăţite să primească despăgubiri comisiei judeţene de fond funciar, pentru ca aceasta să le poată înainta pe bază de proces-verbal Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Dosarele privind despăgubirile care se cuvin foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora trebuie să conţină întreaga documentaţie care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
În desfăşurarea acestor etape, situaţia de fapt cu privire la dosarul întocmit în favoarea reclamantelor se prezintă astfel:
Prin procesul-verbal înregistrat cu nr. 1101/FF din 06 noiembrie 2007 dosarul de acordare a despăgubirilor întocmit de către Comisia Locală de fond funciar Otopeni, după autor deposedat C.G. a fost înaintat de către Comisia Judeţeană de fond funciar Ilfov către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
După analizarea dosarului de acordare a despăgubirilor de către consilierii din cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acesta a fost returnat prin acelaşi proces-verbal întrucât nu cuprindea toate documentele prevăzute de legislaţia funciară şi de circularele emise de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Recurenta a mai menţionat că, astfel cum s-a precizat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dosarul de acordare a despăgubirilor al reclamantelor a fost înaintat de către Comisia Judeţeană de fond funciar Ilfov către A.N.R.P., Secretariatul C.C.S.D., în mod succesiv, prin procesele-verbale înregistrate cu nr. 10483/FF din l7 septembrie 2008, 12706/FF/2008 şi 4194/SCFF din 15 iunie 2010. Însă, având în vedere că dosarul astfel înaintat nu cuprindea întreaga documentaţie prevăzută de lege, acesta a fost dat retur în vederea completării acestuia în sensul celor precizate în cuprinsul proceselor-verbale de retur.
În raport de aceste circumstanţe ale cauzei, obligaţia autorităţii pârâte de a înregistra dosarul de despăgubire al reclamantelor este dificil de realizat în termenul indicat de instanţa de fond, în condiţiile în care dosarul de acordare a despăgubirilor nu a fost retransmis de comisia de fond funciar nici până la data pronunţării sentinţei de fond.
Recurenta mai consideră că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, care nu a ţinut cont de toate elementele prezentate cu privire la situaţia reclamantelor deoarece dosarul de acordare a despăgubirilor întocmit în favoarea acestora nu este complet, nu conţine întreaga documentaţie potrivit pct. 16.5 din H.G. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005.
Recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în motivarea recursului propriu, arată că dosarele privind despăgubirile care se cuvin foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora trebuie să conţină întreaga documentaţie care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Se face precizarea că în cadrul procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape, etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) cap. V. titlul VII din actul normativ amintit, urmată de etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului ce face obiectul cererii de reconstituire şi etapa evaluării, etapă în care, dacă, după analizarea dosarului, se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlu în condiţiile prevăzute de capitolul V, secţiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”, introduse de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007, în cuprinsul titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Datorită complexităţii procedurii de acordare a despăgubirilor, astfel cum a fost reglementată, deşi prin lege nu se prevede un termen expres de emitere a deciziei, acesta poate fi mai lung ca termenele indicate în dispozitivul sentinţei de fond.
De altfel, instituţia pârâtă nu poate fi obligată la soluţionarea dosarului de acordare a despăgubirilor în termenele indicate, având în vedere, în primul rând, faptul că aceasta nu a fost investită în mod legal cu soluţionarea dosarului reclamantelor - intimate.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Capitolul V - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, din Legea nr. 247/2005 nu conţine prevederi care să-i confere Comisiei Centrale atribuţii în privinţa verificării dispoziţiilor emise de autorităţile locale sub aspectul conţinutului acestora, respectiv dacă aceste acte administrative oferă suficiente informaţii în vederea identificării imobilelor pentru care urmează a se acorda despăgubiri, după cum este cazul în speţa de faţă. Chestiunea pusă în discuţie este fără îndoială, de competenţa evaluatorului/societăţii de evaluatori, aşa cum rezultă din prevederile art. 16 alin. (6) şi alin. (61) alin. (65) din actul normativ precitat.
Apoi, competenţa acestei autorităţi publice centrale de a efectua un control de legalitate se rezumă doar la a verifica legalitatea respingerii cererilor de restituire în natură, după cum rezultă din prevederile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005.
Instanţa de fond cu îndreptăţire a constatat că, în raport de prevederile Legii nr. 247/2005, este admisă o singură înregistrare a unui dosar de acordare a despăgubirilor, că posibilitatea retransmiterii dosarului autorităţii publice locale emitente a dispoziţiei prin care această din urmă autoritate a statuat asupra despăgubirilor este exclusă, astfel că este corectă constatarea instanţei de fond că atât Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cât şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor refuză în mod nejustificat să soluţioneze dosarul reclamantelor.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia se derulează procedura de acordare a reparaţiilor pentru bunurile imobile preluate abuziv, în condiţiile în care calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantelor la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziţia nr. 96 din 05 iunie 2003 emisă de Primarul Oraşului Otopeni, iar dosarul a fost în mod repetat retrimis de Comisia Centrală autorităţii publice emitente, conferă consistenţă concluziei instanţei de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Instanţa de fond întemeiat a reţinut că, prin conduita manifestată în soluţionarea dosarului de despăgubire, autoritatea pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 para.1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, a cărui incidenţă nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea Comisiei Centrale şi desemnarea evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale reglementate de titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Nici faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluţionarea dosarelor nu conferă suport susţinerilor autorităţii publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituţia României, normele naţionale cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să contravină principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci şi în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi element al dreptului la o bună administraţie, drept fundamental al cetăţeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităţilor publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivităţii autorităţii publice.
Contrar celor susţinute de pârâte instanţa de fond nu le-a obligat, potrivit reglementărilor din Legea nr. 247/2005, să le despăgubească pe reclamante, ci a sancţionat conduita nelegală a celor două pârâte pe care le-a obligat să înregistreze cu un singur număr de înregistrare dosarul de despăgubiri al reclamantelor C.G. şi A.T., operaţiune tehnico-materială ce urmează a fi efectuată în termen de 30 de zile.
De asemenea a fost instituită obligaţia verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului şi transmiterea dosarului unui evaluator.În fine, Comisia Centrală a fost obligată ca în termen de 30 de zile, de la primirea raportului de evaluare, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire. Înalta Curte observă că prima instanţă a fixat termene rezonabile în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru îndeplinirea unor obligaţii legale punctuale şi nu a stabilit termenele respective pentru întreaga durată a etapelor ce urmează a le parcurge dosarul de despăgubiri al reclamantelor. Desigur, procedurile reglementate de Legea nr. 247/2005 urmează să fie respectate.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor critică hotărârea instanţei de fond şi sub aspectul obligării acestei autorităţi la plata cheltuielilor de judecată, însă Înalta Curte constată că prin sentinţa recurată nici una din autorităţile pârâte nu a fost obligată la plata unor astfel de cheltuieli.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 4101 din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 866/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 885/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
