ICCJ. Decizia nr. 885/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 885/2012
Dosar nr. 8878/2/2009
Şedinţa publică de la 21 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2143 din 5 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, formulată de către reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul C.D. şi, în consecinţă, a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului C.D.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond din conţinutul înscrisurilor aflate la dosar, a reţinut în mod evident că în virtutea funcţiei sale, prin activităţile desfăşurate, pârâtul a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul persoanelor urmărite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul C.D., solicitând casarea acesteia şi trimiterea spre rejudecare, pentru motive pe care le-a încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 2 şi 9 C. proc. civ.
Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite.
Art. 3021 C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel";, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.";
Art. 303 alin. (3) arată că „termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.";
Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, înalta Curte constată că recurentul-pârât a declarat recurs la data de 23 mai 2011, depunând motivele de recurs la 30 mai 2011, în condiţiile în care sentinţa recurată a fost comunicată acestuia la data de 9 mai 2011 (fila 228 din dosarul de fond).
În raport de aceste dispoziţii, înalta Curte reţine că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia procesuală instituită de dispoziţiile legale menţionate anterior.
În cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 3021, înalta Curte urmează a admite excepţia nulităţii recursului, invocată de această instanţă din oficiu, şi va constata nul recursul formulat în cauză de recurenul-pârât C.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de C.D. împotriva sentinţei civile nr. 2143 din data de 5 mai 2011a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2012
← ICCJ. Decizia nr. 876/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 888/2012. Contencios → |
---|