ICCJ. Decizia nr. 891/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 891/2012
Dosar nr.8804/2/2010
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul U.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi E.N.E. să se constate refuzul nejustificat al acestora de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi să fie obligate pârâtele să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei, să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediu ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române şi la plata în solidar a sumei de 100 RON/zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, de la data introducerii acţiunii şi până la data primirii ordinului de redobândire a cetăţeniei române, precum şi contravaloarea cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariului de avocat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a formulat cerere pentru redobândirea cetăţeniei române în anul 2010 şi cererea sa nu a fost soluţionată până în prezent.
În drept, a invocat art. 9 din Convenţia Europeană a Consiliului Europei privind Cetăţenia; art. 5, coroborat cu art. 20, precum şi pe art. 21 din Constituţie; art. 101 şi urm. din Legea nr. 21/1991, modificată şi completată, privind cetăţenia română; prevederile OUG nr. 5/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie; art. 1, art. 2, art. 7, art. 8, art. 18. alin. (1), art. 13 alin. (4) din Legea nr. 544/2004; art. 998 şi art. 999 C. civ.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a îndeplinit procedura imperativă şi prealabilă a cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1435 pronunţată în data de 25 februarie 2011, a respins excepţiile, ca nefondate şi, în consecinţă, a admis acţiunea formulată de reclamantul U.O. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie (ANC) şi E.N.E. Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie a obligat pârâta ANC să soluţioneze cererea, sub sancţiunea de daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere şi să comunice la sediul ales.
Totodată, a obligat pârâta ANC să plătească reclamantului 1.280 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat, în esenţă, următoarele: conform Capitolului III din Legea nr. 21/1991, art. 12, aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetăţeniei române se face prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru cetăţenie.
De asemenea, instanţa a constatat, având în vedere prevederile din Legea nr. 21/1991, că cererea adresată Comisiei privind eliberarea certificatului de cetăţenie poate fi formulată în termen de un an de la data luării la cunoştinţă a termenului de depunere a jurământului de credinţă. Nedepunerea cererii în termenul de un an atrage încetarea efectelor ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române.
Faţă de aceste prevederi instanţa a apreciat că tăcerea administraţiei după expirarea termenelor legale necesită obligarea acesteia la soluţionarea cererii.
Cu privire la penalităţile de 100 RON/zi de întârziere, instanţa a constatat că nu se pot acorda de la data introducerii acţiunii, aşa cum a solicitat petentul, dar se pot acorda de la data expirării termenului legal, conform art. 24 alin. (1) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Constatând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile formulate de pârâtă
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.
Recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept disp. art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
A învederat recurenta-pârâtă că prima instanţă a înlăturat, fără a motiva, apărările sale invocate atât pe cale de excepţie, cât şi pe fondul cauzei, cu toate că legea specială în materie, Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, prevede procedura şi termenele în care cererile de redobândire a cetăţeniei române sunt înregistrate la Secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetăţenie din cadrul ANC şi sunt analizate în şedinţele acesteia, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 11 raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) şi e) din lege, aşa încât nu se poate reţine tăcerea recurentei după expirarea termenelor.
Recurenta a arătat că a invocat în faţa instanţei de fond excepţia lipsei proceduri prealabile, întrucât petiţia nr. 16753 din 29 septembrie 2010 adresată Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de către intimatul-reclamant U.O. nu poate fi calificată drept plângere prealabilă, dar şi excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată formulată înaintea expirării termenului de 5 luni de la data înregistrării cererii de redobândire a cetăţeniei, prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c), însă prima instanţă nu a motivat în niciun fel soluţia de respingere a excepţiilor.
S-a susţinut că nici pe fond prima instanţă nu a răspuns apărărilor pârâtei-recurente, prin care s-a arătat şi dovedit că cererea intimatului-reclamant se află în curs de soluţionare în sensul disp. art. 16 alin. (2) lit. a) şi c) din Legea nr. 21/1991, republicată, ceea ce a condus la pronunţarea unei hotărâri netemeinice şi nelegale, cu încălcarea disp. art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Ultima critică vizează acordarea greşită a cheltuielilor de judecată în valoare de 1.280 RON, deşi nu s-a făcut dovada respectivelor cheltuieli, la nivelul primei instanţe, împuternicirea avocaţială din dosarul de fond cuprinzând şi menţiunea reprezentării intimatului-reclamant de apărător, la instanţa de recurs - Curtea de Apel Bucureşti, prima instanţă nemotivând în ce constă culpa recurentei-pârâte care să fi condus la suportarea cheltuielilor de judecată.
2. Apărările intimatului
Intimatul-reclamant, prin apărătorul său în instanţă şi prin concluziile scrise la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Potrivit disp. art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii au datoria de a se pronunţa asupra tuturor cererilor cu care au fost învestiţi, iar potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ., între menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă o hotărâre judecătorească sunt şi motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei asupra soluţiei pronunţate, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile sau susţinerile părţilor.
Din examinarea considerentelor sentinţei atacate rezultă că prima instanţă nu a motivat în niciun fel soluţia de respingere a excepţiilor lipsei procedurii prealabile şi prematurităţii cererii de chemare în judecată, excepţii invocate şi amplu motivate de pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie în întâmpinarea depusă la dosar.
Nici pe fondul cauzei nu s-a făcut o examinare a susţinerilor, sentinţa recurată cuprinzând de fapt o înşiruire a textelor de lege considerate incidente cauzei, fără interpretarea acestora, raportată la susţinerile părţilor, sau în orice caz fără a se prezenta argumente pertinente în combaterea afirmaţiilor pârâtei din întâmpinare, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
Nemotivarea soluţiei, atât în privinţa excepţiilor invocate de pârâtă, dar şi a apărărilor de fond ale acesteia, atrage incidenţa disp. art. 304 pct. 7, însă echivalează şi cu o necercetare a fondului cauzei dedus judecăţii, astfel că în temeiul art. 312 alin. (3) teza a II-a, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere şi celelalte aspecte ce au format obiectul criticilor recurentei, privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva Sentinţei nr. 1435 din 25 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 89/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 9/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
