ICCJ. Decizia nr. 883/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 883/2012
Dosar nr.12282/2/2010
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii C.M., S.D.I. şi C.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor aplicarea sancţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei de a soluţiona în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunţa în cauză, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 15034/CC şi 33485/CC.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au menţionat că prin Dispoziţiile nr. 3153, emisă la data de 30 mai 2006 şi nr. 5847 din data de 26 februarie 2007, ale Primăriei Municipiului Ploieşti, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele menţionate în deciziile anterior precizate, proprietatea defunctului soţ şi tată. Ambele acte administrative/decizii, au fost transmise, spre soluţionare potrivit dispoziţiilor legale, prevăzute de legea aplicabilă cauzei, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrate sub numerele indicate anterior, la registratura generală a pârâtei.
Au mai arătat reclamanţii că de la această dată, deşi au trecut mai mulţi ani, pârâta nu a procedat la verificarea, analizarea şi emiterea titlurilor de despăgubire, această atitudine fiind contrară prevederilor impuse de Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, fapt ce atrage aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 24 cu raportare la art. 1 din Legea contenciosului administrativ, invocată ca temei de drept în promovarea şi susţinerea acţiunii de faţă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată arătând că nu s-a parcurs procedura administrativă, care impune, anterior emiterii titlurilor de despăgubiri, mai multe etape succesive.
2. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 4095 pronunţată în data de 8 iunie 2011, a admis acţiunea reclamanţilor C.M., S.D.I. şi C.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, în consecinţă, a obligat pârâta să procedeze, sub sancţiunea prevăzută la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, la soluţionarea dosarelor înregistrate sub nr. 15034/CC şi 33485/CC, în termen de treizeci de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului, în esenţă, a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, temeiul de drept invocat de reclamanţi în promovarea acţiunii de faţă, în sensul că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
S-a mai reţinut că reclamanţii, prin nesoluţionarea în termenul legal şi nici într-un termen rezonabil a cererii lor au fost vătămaţi într-un drept recunoscut de lege, derivând din dispoziţiile legale anterior menţionate.
Deşi a trecut o perioadă mai mare de 3, respectiv 4 ani, cu mult peste termenul cerut imperativ de lege şi peste termenul rezonabil de soluţionare a unei cereri, termen impus constant de practica şi jurisprudenţa CEDO şi recent şi de instanţele de judecată naţionale, pârâta nu a procedat la parcurgerea şi finalizarea procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 247/2005 (titlul VII).
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul celor cerute de reclamanţi, instanţa a constatat că dispoziţiile precitate nu sunt incidente în speţă, hotărârea judecătorească irevocabilă invocată în cauză vizând emiterea dispoziţiilor/actelor administrative emise de Primăria Municipiului Ploieşti şi nu titlul de despăgubire care cade în competenţa de emitere a A.N.R.P.
3. Motivele de recurs înfăţişate de autoritatea recurentă
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Apreciind că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, recurenta a dezvoltat, în temeiul art. 304 pct. 9 cu referire la art. 3041 C. proc. civ., următoarele critici în raport de soluţia adoptată prin sentinţa atacată:
- în mod greşit a reţinut instanţa că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, raportat la etapele ce se impun a fi parcurse în procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi la ordinea în care sunt trimise dosarele la evaluare, stabilită prin Decizia nr. 2815/2008 tocmai pentru a nu se încălca principiul egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite;
- este nelegală obligaţia instituită de instanţa de fond privind soluţionarea dosarelor reclamanţilor în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea aplicării amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, aplicabilă conducătorului unităţii, în condiţiile în care prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 sunt incidente numai în situaţia în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar autoritatea obligată printr-o astfel de hotărâre nu o pune în executare.
Cum o astfel de condiţie nu este îndeplinită în cauză, aplicarea prevederilor art. 24 alin. (2) din legea sus-arătată apare ca nefiind legală;
- instanţa de fond, în mod netemeinic a fixat un termen de 30 de zile în sarcina autorităţii recurate pentru soluţionarea dosarelor reclamanţilor, care nu este nici util şi nici posibil a fi respectat dată fiind complexitatea procedurilor de evaluare, numai apoi urmate de emiterea deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
4. Soluţia şi considerentele de fapt şi de drept relevante ale instanţei de recurs
Recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile aduse şi faţă de prevederile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., vizând imposibilitatea modificării hotărârii şi necesitatea administrării de probe noi, cu referire la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ceea ce atrage, ca o consecinţă a admiterii recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând dispozitivul hotărârii atacate, raportat la considerentele acesteia, Înalta Curte constată existenţa unor vădite contradicţii. Astfel, deşi în considerentele hotărârii, pe de o parte, se afirmă că dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente, în dispozitiv se stabileşte obligaţia pârâtei recurente de a proceda, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, republicată, la soluţionarea dosarelor înregistrate la autoritatea pârâtă sub nr. 15034/CC şi nr. 33485/CC.
Independent de împrejurarea că există evident o neconcordanţă între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acest capăt de acţiune a reclamanţilor este întemeiat, iar din alta că nu este întemeiat, ceea ce atrage incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte arată că este întemeiată susţinerea recurentei în sensul că prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile numai în situaţia în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă ce nu este pusă în executare urmare a refuzului autorităţii.
Întrucât şi reclamanţii, în cuprinsul cererii lor de chemare în judecată, admisă în totalitate după cum rezultă din dispozitivul sentinţei supuse controlului judiciar, au indicat şi solicitat expres aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în lipsa unei motivări care să satisfacă exigenţele art. 261 C. proc. civ., arată că nu pot fi cenzurate dezlegările instanţei de fond.
Se impune aşadar casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în acest fel fiind respectat dreptul părţilor la dublul grad de jurisdicţie.
Cu ocazia rejudecării, în temeiul art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., instanţa urmează să pună în discuţia părţilor, spre clarificare, temeiul de drept pe care reclamanţii îl invocă în susţinerea pretenţiilor lor, după cum va stărui în vederea stabilirii faptelor şi a aplicării corecte a prevederilor legale incidente.
În acest sens vor fi analizate şi celelalte critici ale recurentei, dezvoltate prin motivele de recurs, ca apărări de fond, ce nu mai pot fi examinate în cadrul procesual de faţă, dată fiind soluţia adoptată, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 4095 din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2012.
Procesat de GGC - AZ
← ICCJ. Decizia nr. 882/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 89/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
---|