ICCJ. Decizia nr. 977/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin Decizia civilă nr. 3597 din 21 iunie 2011 înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respins recursul formulat de recurenta B.C. împotriva Hotărârii nr. 236 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
în motivarea deciziei se reține că, în mod legal Consiliul Superior al Magistraturii a respins contestația reclamantei prin care aceasta a solicitat validarea rezultatului său obținut la examenul de promovare din sesiunea mai 2011 și valorificarea rezultatului obținut în sensul promovării într-o funcție de execuție la Curtea de Apel București, secția a II-a penală. S-a arătat că, potrivit Hotărârii nr. 92 din 3 martie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nu a fost scos nici un post de judecător la această secție, astfel că reclamanta nu se putea înscrie să candideze pentru un post care nu era vacant la data organizării concursului.
în drept, instanța de recurs a făcut referire la prevederile art. 43 și 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurenta B.C., susținând că instanța de recurs a omis să-i analizeze motivul de recurs referitor la conduita discreționară a intimatului care nu a soluționat anterior stabilirii datei concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcție de execuție, prin Hotărârea nr. 92 din 3 martie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, solicitarea Curții de Apel București, secția a II-a penală, formulată prin Adresa nr. 1/2866 din 02 martie 2011.
în drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului în care s-a pronunțat decizia atacată, precum și motivul de contestație în anulare formulat de contestatoare, înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
Astfel, instanța de recurs a analizat toate motivele invocate de recurentă în susținerea recursului său și le-a avut în vedere, în mod sintetic, în cadrul concluziei potrivit căreia nici un element de fapt sau de drept din cele enumerate, nu justifică opțiunea reclamantei de înscriere la un concurs de promovare în lipsa posturilor vacante, alocate la instanța, secția și specializarea pentru care a optat, orice altă interpretare fiind contrară prevederilor art. 43 și 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum și art. 1,art. 6 alin. (1) și (2), art. 4 alin. (2) și (3) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ., instanța de recurs nefiind ținută să analizeze distinct fiecare din argumentele invocate de parte, ci doar să răspundă motivelor de recurs, decizia atacată îndeplinind această exigență.
Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 318 alin. (1) teza finală, contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 968/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 969/2012. Contencios → |
|---|
