ICCJ. Decizia nr. 956/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamanții S.A., T.P.E., C.M., G.T., A.D.S., G.V.G., S.S.T., T.V. prin mandatar T.P.E. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Roman prin CCSD pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei CCSD să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent Dispoziției nr. 1521 din 26 octombrie 2001 emisă de către Primăria Municipiului B., reprezentând restituirea prin echivalent a imobilului-teren în suprafață totală de 3.684 mp situat în B., înscris în CF nr. "X", intrat în mod abuziv în posesia statului, fără titlu în anul 1975 (ce face obiectul dosarului înregistrat la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor) și obligarea pârâtei la plata a 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța, cu titlu de daune cominatorii.
Pârâta CCSD a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul din 22 februarie 2011, Curtea de Apel a pus în discuție prematuritatea cererii de emitere a deciziei privind titlul de despăgubire în condițiile în care nu s-a efectuat evaluarea imobilului.
Prin Sentința civilă nr. 1341 din 22 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția prematurității și, pe cale de consecință, a respins acțiunea ca prematur formulată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, în speță, Curtea de apel nu a fost învestită cu această cerere, reclamanții solicitând doar obligarea pârâtei la emiterea actului administrativ - decizia ce constituie titlu de despăgubire.
Instanța de fond a constatat că dreptul reclamanților la emiterea deciziei nu s-a născut încă, cuantumul despăgubirilor neputând fi determinat în lipsa evaluării efectuate de un expert autorizat, în aplicarea dispozițiilor legale.
împotriva hotărârii instanței de fond recurenții-reclamanți S.A., C.M., G.T., A.D.S., G.V.G., S.S.T., T.V. prin mandatar T.P.E., au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului se arată că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurenții consideră că instanța de fond în mod greșit a admis excepția prematurității cererii de chemare în judecată înțelegând să fragmenteze procedura de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, deși această emitere a deciziei nu se putea face decât analizându-se dosarul și numindu-se un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare ce va conține cuantumul despăgubirilor, deci era de la sine înțeles că cerând emiterea deciziei s-a cerut și parcurgerea etapelor premergătoare emiterii acestei decizii.
Se susține că hotărârea a fost pronunțată încălcându-se principiul rolului activ al instanței de judecată deoarece dacă instanța nu era lămurită referitor la cererea de chemare în judecată avea obligația să ceară reclamanților să își precizeze cererea de chemare în judecată.
în vederea aplicării dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dreptul legal de soluționare efectivă a cererii privind acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 într-un termen rezonabil, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene, nu a fost respectat, iar în actualul stadiu al procedurilor administrative, dispozițiile legale în vigoare nu oferă un minimum de garanții ori o protecție efectivă cu privire la momentul materializării dreptului de a obține repararea prejudiciului cauzat prin "naționalizarea" imobilului în cauză.
Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
înalta Curte constată că soluția adoptată de prima instanță este greșită, fiind rezultatul unor confuzii între actul administrativ și operațiunea administrativă.
Decizia care se emite de către organul administrativ este un act administrativ, iar evaluarea este o operațiune administrativă.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 obiectul acțiunii judiciare la instanța de contencios administrativ îl poate constitui refuzul nejustificat al unei autorități de a emite un act administrativ sau refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative.
Evaluarea imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 247/2005 are caracterul unei operațiuni administrative premergătoare emiterii actului administrativ, deciziei de acordare a titlului de despăgubire.
Obiectul acțiunii îl stabilește, potrivit principiului disponibilității, partea care formulează cererea de chemare în judecată.
în raport de obiectul acțiunii judiciare la care se referă art. 8 din Legea nr. 554/2004, reclamantul poate solicita fie obligarea autorității la emiterea actului administrativ, fie la efectuarea unei operațiuni administrative premergătoare, cum este în speță evaluarea.
Dacă partea solicită obligarea la emiterea titlului de despăgubire, adică a actului administrativ, instanța nu poate respinge cererea pentru că nu s-a solicitat obligarea la efectuarea evaluării deoarece emiterea deciziei presupune, implică, în mod necesar și evaluarea, efectuarea prealabilă a operațiunii administrative.
în aceste condiții instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, întrucât nu a cercetat legalitatea și temeinicia cererii formulate de reclamanți.
Astfel, judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost învestită instanța, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Prin urmare, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
în consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul a fost admis, sentința atacată a fost casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei cererii formulate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 969/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 943/2012. Contencios → |
|---|
