ICCJ. Decizia nr. 109/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 109/2013
Dosar nr. 8152/2/2010
Şedinţa publică de la 15 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21 septembrie 2010, reclamantul R.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C.N.E.M.E.C.M. din cadrul D.M. a M.A.I. şi C.E.M.C.M. din cadrul Spitalului de Urgenţă Prof. Dr. Dimitrie Gerota, anularea Deciziei Medicale nr. 146 din 25 august 2010 emisă de C.N.E.M.E.C.M., anularea Deciziei Medicale nr. 1355 din 05 august 2010 emisă de C.E.M.E.C.M. şi suspendarea executării Deciziei Medicale nr. 146 din 25 august 2010 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 6542 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul R.E., în contradictoriu cu pârâţii C.N.E.M.E.C.M. din cadrul D.M. a M.A.I. şi C.E.M.E.C.M. din cadrul Spitalului de Urgenţă Prof. Dr. Dimitrie Gerota, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din dosarul medical al reclamantului R.E., rezultă că acesta a fost internat în perioada 18.01-15 februarie 2010 la Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. dr. Alexandru Obregia pentru agitaţie psihomotorie, interpretativitate, dispoziţie distrofică, iar în urma examenului clinic, i s-a stabilit diagnosticul de tulburare psihotică polimorfă acută.
La data de 01 martie 2010, în urma consultului realizat la cabinetul de psihiatrie al C.M.D.T.A. dr. N. Kretzulescu, s-a menţinut acelaşi diagnostic şi s-a propus reluarea serviciului cu program normal, dar cu scutire de la misiuni, activităţi pe timpul nopţii, interdicţia de a purta armament şi de a conduce autovehicule MAI pe o perioadă de 6 luni. S-a stabilit totodată continuarea tratamentului de întreţinere recomandat la externare.
În perioada 03.05-25.05.2010, reclamantul a fost reinternat la Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. dr. Alexandru Obregia pentru agitaţie psihomotorie, iritabilitate, impulsivitate, ideaţie delirantă paranoidă, în contextul întreruperii tratamentului psihiatric recomandat.
În perioada 30.05-18.06.2010 a fost reinternat la acelaşi spital, fiind externat cu diagnosticul tulburare psihotică acută cu simptome de schizofrenie.
În data de 24 iunie 2010, reclamantul s-a prezentat la C.E.M.E.C.M., ca urmare a procesului-verbal nr. 185534 din 15 iunie 2010 al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, prin care se solicita prezentarea acestuia la Comisie în vederea stabilirii poziţiei medicale. I-a fost eliberat certificatul medical nr. 1116 din 24 iunie 2010, cu recomandare de concediu medical 30 de zile peste cele 90 de zile de absenţă de la serviciu, în perioada 20.06-17.07.2010 şi de revenire la Comisie în data de 12 iulie 2010.
În data de 15 iulie 2010, reclamantul a revenit la C.E.M.E.C.M., fiindu-i eliberat Certificatul medical nr. 1205 din 15 iulie 2010 cu recomandare de concediu medical 17 zile peste cele 120 de zile de absenţă de la serviciu, în perioada 20.07-05.08.2010 şi de revenire la Comisie în data de 30 iulie 2010.
În data de 05 august 2010, reclamantul s-a prezentat din nou la Comisie în vederea expertizării medicale, având în vedere istoricul bolii şi numărul zilelor de concediu medical.
În urma analizării documentelor medicale, ce atestă diagnosticul de tulburară psihotică acută în tratament, Comisia de Expertiză Medicală şi Evaluare;" a Capacităţii de Muncă din cadrul Spitalului de Urgenţă Prof. Dr. Dimitrie Gerota a emis decizia medicală nr. 1355 din 05 august 2010, prin care reclamantul R.E. a fost declarat inapt pentru îndeplinirea serviciului în poliţie, încadrat în gradul III de invaliditate şi pensionat medical, cu revizuire între 01-15 februarie 2011.
Instanţa a reţinut că reclamantul a contestat decizia medicală nr. 1355 din 5 august 20:10 la C.N.E.M.E.C.M. din cadrul D.M. a MAI, fiind convocat pentru reexpertizare la data de 25 august 2010.
La data respectivă, pe baza documentelor existente în dosarul medical al reclamantului şi a examenului psihiatric nr. 2453 din 25 august 2010 al medicului specialist psihiatru, membru al comisiei, Comisia Centrală a constatat că diagnosticul tulburare psihotică acută în tratament este real şi corect şi, faţă de acesta, declararea reclamantului ca inapt pentru serviciul în poliţie şi încadrarea sa în gradul III de invaliditate respectă baremele medicale în vigoare.
Instanţa a reţinut că a fost emisă decizia nr. 146 din 25 august 2010, cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind constatate nereguli în procedura de emitere a acesteia şi avându-se în vedere dosarul medical al reclamantului.
În ce priveşte declararea reclamantului ca inapt pentru serviciul în poliţie şi încadrarea sa în gradul III de invaliditate, instanţa de primă jurisdicţie a constatat că aceasta s-a făcut, în raport de diagnosticul stabilit, pe baza baremelor medicale instituite prin Instrucţiunile M72/2002 şi Ordinul MAI nr. 548/2005.
3. Recursul declarat de R.E.
Recurentul a criticat soluţia instanţei de fond, arătând că sentinţa atacată este nelegală, invocând ca prim motiv faptul că instanţa nu a administrat proba cu expertiză de specialitate, respectiv efectuarea unei expertize în specialitatea medicina muncii, fiind respinsă solicitarea reclamantului de efectuare a acestei expertize.
S-a arătat că instanţa de fond i-a încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil, întrucât singurul element probatoriu, care ar fi fost util pentru dovedirea motivelor de nulitate invocate, ar fi fost o expertiză de specialitate care să infirme/confirme din punct de vedere strict tehnic şi medical legalitatea celor consemnate şi susţinute în deciziile medicale contestate.
Recurentul a arătat că un al doilea motiv de recurs vizează nemotivarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, fapt care face imposibil de exercitat controlul judiciar de instanţa de recurs.
S-a arătat că instanţa nu a analizat toate motivele de nulitate invocate în cererea introductivă, în sensul că nu a analizat deloc legalitatea actului administrativ dedus judecăţii prin aprecierea asupra conţinutului său.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Obiectul acţiunii cu care prima jurisdicţie a fost investită în condiţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, îl constituie anularea Deciziei medicale nr. 1355 din 5 august 2010 ca fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie.
În raport de aceasta, prima instanţă a procedat la verificarea legalităţii emiterii actului administrativ contestat reţinând în mod corect că acesta a fost emis în condiţii de legalitate.
Sub acest aspect, susţinerea recurentului-reclamant în sensul că i s-a încălcat dreptul la apărare şi respectiv la un proces echitabil prin respingerea probei cu efectuarea unei expertize de specialitate, urmează a fi înlăturată ca neîntemeiată.
Astfel, din actele medicale depuse la dosar, avute în vedere de prima instanţă la pronunţarea soluţiei, rezultă în mod incontestabil următoarea situaţie de fapt:
C.E.M.E.C.M. de lângă Spitalul de urgenţă al M.A.I. „Prog. Dr. Dimitrie Gerota”, emitentul actului administrativ contestat, intimat-pârât în cauza de faţă, a primit la 16 iunie 2010 procesul-verbal nr. 185534/2010 de la Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră prin care se solicita stabilirea poziţiei medicale a recurentului-reclamant.
Analizând dosarul medical al recurentului-reclamant, Comisia a constatat şi reţinut că acesta a fost internat în perioada 18 ianuarie - 15 februarie 2010 la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof.Dr. Alexandru Obregia”, fiindu-i stabilit diagnosticul de: tulburare psihotică polimorfă acută (bilet de ieşire din spital şi foaie de observaţie clinică).
Ulterior, la 1 martie 2010 acest diagnostic este menţinut ca urmare a consultului efectuat la cabinetul de psihiatrie al C.M.D.T.A. dr. N.K..
În perioada 3 februarie - 25 iunie 2010 recurentul-reclamant este reinternat la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof.dr. Alexandru Obregia” pentru agitaţie psihomotorie, iritabilitate, impulsivitate, ideaţie delirantă paranoidă, în contextul întreruperii tratamentului iniţial recomandat (biletul de ieşire din spital).
La scurt timp după această externare, respectiv la 30 mai 2010, recurentul-reclamant este reinternat la acelaşi spital clinic de psihiatrie, până la data de 18 iunie 2010, când i se stabileşte diagnosticul F23-a, tulburare psihotică acută cu simptome de schizofrenie.
În urma analizei tuturor documentelor medicale mai sus arătate, intimata-pârâtă Comisia medicală de expertiză şi evaluare a capacităţii de muncă a emis Decizia medicală nr. 1355 din 5 august 2010 prin care recurentul-reclamant a fost declarat inapt pentru îndeplinirea serviciului în poliţie, fiind încadrat în gradul III de invaliditate şi pensionat medical.
Rezultă astfel cu evidenţă, că decizia medicală contestată a fost emisă de C.E.M.E.C.M. de pe lângă Spitalul de urgenţă al M.A.I. „Prof.Dr. Dimitrie Gerota” cu respectarea strictă a atribuţiilor ce-i revin şi stabilite prin Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară (art. 4 din OMAI nr. 191/2009 pentru aprobarea Regulamentului).
Tot astfel, urmează a se reţine şi împrejurarea că declararea recurentului-reclamant ca inapt pentru serviciu de poliţie şi încadrarea sa în gradul III de invaliditate, a fost făcută în raport de diagnosticul dat pe baza baremelor medicale stabilite şi instituite prin Instrucţiunile M72/2002 şi Ordinul M.A.I. nr. 548/2005.
În consecinţă, faţă de cele mai sus reţinute şi în raport de dispoziţiile art. 312(1) Cod procedura civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de R.E. împotriva Sentinţei nr. 6542 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 106/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 145/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
