ICCJ. Decizia nr. 124/2013. Contencios. Anulare hotarare emisa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor(L32/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
INALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 124/2013
Dosar nr. 11959/2/2010
Şedinţa publică de la 15 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 07 decembrie 2010 sub nr. 11959/2/2010, reclamanta T.F. în contradictoriu cu pârâta C.S.A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 931 din 12 noiembrie 2010 privind sancţionarea cu retragerea aprobării reclamantei, director executiv/persoana semnificativă la Societatea Comercială „B.E.B.A.”SRL publicată în M.O. al României, Partea I, nr. 782 din 23 noiembrie 2010, solicitând anularea în parte a Deciziei atacate; obligarea intimatei să rectifice în parte Decizia nr. 932 din 12 noiembrie 2010 publicată în M.O. Partea I, nr. 782 din 23 noiembrie 2010, în ceea ce priveşte reprezentarea legală a SC „B.E.B.A.”SRL, în sensul constatării lipsei calităţii de reprezentant legal al acesteia; a se constata că reclamanta nu are calitate, respectiv raport juridic în cadrul SC „B.E.B.A.”SRL, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 17 iunie 2011, instanţa de fond a dispus conexarea Dosarului nr. 12526/2/2010 la Dosarul cu nr. 11959/2/2010 şi a admis excepţia tardivităţii depunerii întâmpinării de către pârâtă, fiind unită excepţia lipsei calităţii procesuale active cu fondul cauzei.
2.Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 7071 din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia şi acţiunea principală formulată de reclamanta T.F. în contradictoriu cu pârâta C.S.A., ca nefondate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000 sancţiunea este: retragerea autorizaţiei asigurătorilor, reasigurătorilor sau brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, retragerea aprobării pentru persoanele semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare şi, după caz, retragerea avizului, pentru membrii Consiliului director al Fondului de protecţie a victimelor străzii, revocarea unui membru sau a întregului Consiliu director al Fondului, revocarea aprobării acordate entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională şi/sau lectorilor, dispunerea către asigurători, reasigurători şi brokeri de asigurare/reasigurare a radierii agenţilor de asigurare, persoane fizice sau juridice, a subagenţilor, a agenţilor de asigurare subordonaţi sau a asistenţilor în brokeraj din registrele speciale în care aceştia au fost înregistraţi, precum şi retragerea aprobării pentru entităţile şi/sau persoanele menţionate la art. 5 lit. h).
S-a reţinut că reclamanta a transmis cu întârziere situaţiile financiare pe anii precedenţi, unele nu au fost transmise, numele şi funcţia persoanelor desemnate cu responsabilitaţi în combaterea spălarii banilor nu au fost transmise, precum şi faptul că societatea petentei nu îşi desfăşoară activitatea la sediul social indicat.
Curtea a constatat că aceste fapte reprezintă contravenţii prevăzute de art. 39 alin. 2 din Legea nr. 32/2000 şi pentru că nu a identificat motive de nelegalitate a deciziei şi a actelor atacate, a respins acţiunea reclamantei.
3. Recursul declarat de T.F.
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, indicând ca motive de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel recurenta a arătat că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, singura propoziţie formulată de instanţă, după înşiruirea unor texte de lege, fiind „instanţa nu găseşte nici un motiv de nulitate a deciziei”, motiv pentru care a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare.
În situaţia în care instanţa de control judiciar ar trece peste acest motiv de recurs, recurenta a formulat apărări şi pe fondul cauzei, arătând motivele de nelegalitate ale deciziei atacate, atât în ceea ce priveşte postul/calitatea pe care a deţinut-o în cadrul S.B.E.B.A. SRL, cât şi în ceea ce priveşte conducerea, administrarea şi reprezentarea legală a S.B.E.B.A. SRL.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, dispunând trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Înalta Curte a constatat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, reţinând că în cauză este incident motivul de modificare al unei hotărâri judecătoreşti, respectiv art. 304 pct. 7 când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Văzând că hotărârea atacată nu cuprinde în considerentele sale motivele de fapt şi de drept care au dus la soluţia pronunţată, Înalta Curte reţine că o astfel de hotărâre face imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalităţii şi temeiniciei sale pe fond, nemotivarea hotărârii echivalând în fapt cu o necercetare a fondului pricinii deduse judecăţii. Prin urmare, soluţia firească în cazul dedus judecăţii, este aceea a casării cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, soluţia fiind justificată de faptul că instanţa de primă jurisdicţie, nemotivându-şi hotărârea, nu a intrat practic în cercetarea fondului pricinii.
Înalta Curte, pentru a nu lipsi partea de un grad de jurisdicţie, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul formulat de T.F. împotriva sentinţei nr. 7071 din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 120/2013. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 125/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
