ICCJ. Decizia nr. 125/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
INALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 125/2013
Dosar nr. 10387/2/2009
Şedinţa publică de la 15 ianuarie 2013
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul P.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul P.I., a solicitat, în principal, să se constate nulitatea hotărârii Colegiului C.N.S.A.S. din data de 29 septembrie 2009 de aprobare a Notei de constatare nr. S/DI/567 din 20 februarie 2009 emisă de Direcţia Investigaţii din cadrul C.N.S.A.S., invocând prevederile art. 35 alin. (3) şi (5), art. 37 alin. (5) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a C.N.S.A.S., dispoziţiile art. 7 alin. (1), alin. (2) şi art. 8 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Totodată, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2), art. 115 alin. (6) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României, iar prin încheierea de şedinţă de la data de 30 septembrie 2010, Curtea a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
La data de 14 iulie 2011, Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol, având în vedere Decizia nr. 546 din 28 aprilie 2014, prin care Curtea Constituţională a dispus respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
La termenul din data de 15 decembrie 2011, pârâtul a arătat că nu mai susţine excepţia nulităţii Hotărârii Colegiului C.N.S.A.S. din data de 29 septembrie 2009.
2.Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 7650 din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul P.I., în sensul că a fost constatată existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul P.I., născut la data de 17 mai 1960, în Valea Vinului, judeţul Satu-Mare, fiul lui Gheorghe şi Floarea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâtul a fost verificat din oficiu, întrucât este membru al C.J.M..
În acest sens, a fost emisă Nota de constatare nr. S/DI/567 din 20 februarie 2009, în care s-a reţinut că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator, de către „organele de contrainformaţii ale U.M. 02803 Sighetu-Marmaţiei, în perioada satisfacerii stagiului militar cu termen redus. După începerea studiilor la I.A.D.P.G. a fost înregistrat în evidenţe, pentru încadrarea informativă a colegilor de an.”
S-a reţinut faptul că la data de 22 septembrie 1980, pârâtul a semnat un angajament preluând numele conspirativ de colaborator „B.V.”.
Pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informaţiile reţinute în Nota de constatare nr. S/DI/567 din 20 februarie 2009, anterior menţionate, privitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii nu trebuie a se dovedi încălcarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului, ci cerinţa impusă de legiuitor este aceea ca informaţiile transmise să facă posibilă îngrădirea sau suprimarea acestor drepturi.
Instanţa a reţinut că informaţiile comunicate Securităţii de către pârât au vizat încălcarea dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României în vigoare, coroborat cu art. 19 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; dreptul la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei prevăzut de art. 30 din Constituţie, coroborat cu art. 18 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
3. Recursul declarat de P.I.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că în mod greşit s-a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru stabilirea calităţii de colaborator al securităţii.
A arătat că notele informative aflate la dosarul cauzei nu se încadrează în prevederile legale, întrucât aşa cum s-a reţinut în Nota de analiză privind pe colaboratorul B.V., s-a reţinut că acesta a furnizat un număr de 5 note informative de slabă calitate.
De asemenea, s-a arătat că instanţa de fond nu a ţinut seama de aspectul privind vârsta pârâtului, care nu avea la acel moment experienţă de viaţă şi care se afla sub temerea exmatriculării din instituţia de învăţământ superior urmată la acel moment.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat, din actele dosarului, faptul că CNSAS a verificat din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de colaborator al Securităţii, pe recurentul-pârât P.I., membru al C.J.M., în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. g) coroborate cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din OUG nr. 24/2008.
Analizând toate notele informative existente la dosar, Înalta Curte a concluzionat că informaţiile furnizate de recurent se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin colaborator al Securităţii se înţelege „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (…). Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor”.
Înalta Curte a reţinut că voinţa legiuitorului a fost în sensul de a pune pe acelaşi plan, sub aspect probator, notele şi informaţiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor Securităţii, toate aceste documente bucurându-se de prezumţia relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit de recurent, consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele intimatului trebuie să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârşite de persoane determinate sau cel puţin determinabile.
Înalta Curte a examinat dispoziţiile prevăzute de OUG nr. 24/2008 şi a reţinut că scopul reglementării a fost definit în preambulul ordonanţei, ca fiind „continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist”, care a realizat, în special prin intermediul Securităţii, „o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale”.
Scopul ordonanţei, enunţat în aceşti termeni, răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României.
Înalta Curte a reţinut că în persoana numitului P.I. sunt întrunite condiţiile cumulative prevăzute de lege, având în vedere copiile certificate de pe documentele aflate în arhiva C.N.S.A.S. şi care atestă faptul că acesta a furnizat informaţii, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Astfel, rezultă din actele dosarului că recurentul-pârât a furnizat informaţii în legătură cu relaţiile unei studente cu cetăţeni străini, fiind binecunoscut faptul că în perioada regimului comunist orice relaţie cu cetăţenii străini sau cu cetăţenii români plecaţi în străinătate era interzisă, motiv pentru care aceste informaţii se înscriu în sfera delaţiunilor ce se referă la atitudini potrivnice regimului şi care sunt de natură a produce consecinţe negative asupra celor vizaţi. De asemenea, recurentul a furnizat informaţii în legătură cu orientarea religioasă a unor colegi studenţi, în condiţiile în care în regimul comunist practicarea unei religii era interzisă, fiind fără putinţă de tăgadă o informaţie de natură a produce efecte negative asupra celor vizaţi, fiind vorba de informaţii care se înscriu în sfera delaţiunilor ce se referă la atitudini potrivnice regimului comunist.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OUG nr. 24/2008 este în acord cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 980 din 25 iunie 2009, conform cărora prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 definesc noţiunea de „colaborator al securităţii” şi nu contravin principiului neretroactivităţii legii. Ordonanţa urmăreşte scopul de deconspirare, enunţat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate, prin consemnare publică- publicarea în M. Of. al României, Partea a III-a şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masă de către C.N.S.A.S., în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanţă, a celor care ocupă demnităţile sau funcţiile enumerate în art. 3, precum şi a celor care îşi manifestă intenţia de a candida pentru alegerea ori numirea în aceste demnităţi sau funcţii.
Curtea Constituţională a constatat că exigenţele unei vieţi democratice, aşa cum transpar ele din ansamblul reglementărilor constituţionale şi legale, impun ca persoanele vizate de textul ordonanţei să poată fi identificate şi cunoscute de opinia publică.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul formulat de P.I. împotriva sentinţei nr. 7650 din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 124/2013. Contencios. Anulare hotarare emisa... | ICCJ. Decizia nr. 129/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
