ICCJ. Decizia nr. 146/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTEDE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 146/2013
Dosar nr. 1052/2/2012
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1209 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul B.P., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor P.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.V., prin care solicita suspendarea executării şi anularea Ordinelor nr. 7500 din 2 august 2011 şi nr. 8465 din 9 septembrie 2011 emise de vicepreşedintele A.N.A.F., reîncadrarea în funcţia publică de controlor vamal şi obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite, începând de la 1 septembrie 2011 şi până la data reintegrării efective.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că actele administrative contestate sunt legale, fiind emise în temeiul H.G. nr. 110/2009, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 565/2011, şi al Legii nr. 188/1999 şi că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, reiterând argumentele invocate în faţa primei instanţe şi susţinând, în esenţă, următoarele: instanţa de judecată nu a analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la inopozabilitatea, cauzată de nepublicarea în M. Of., a ordinelor ce au stat la baza emiterii actelor administrative contestate; au fost ignorate prevederile art. 99 alin. (3) şi art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999; instanţa nu a avut în vedere cauzele de nulitate a actelor contestate, constând în emiterea acestora în perioada concediului medical, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 pct. 6 din Legea nr. 554/2004 şi art. 76 C. muncii.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Ordinul nr. 7500 din 2 august 2011, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 8465 din 9 septembrie 2011, s-a dispus încetarea raportului de serviciu şi eliberarea recurentului-reclamant din funcţia publică teritorială de execuţie de controlor vamal, grad profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 32, în cadrul D.J.A.O.V. Giurgiu, în temeiul art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Ordinele susmenţionate au fost emise în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Ordinelor nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 emise de preşedintele A.N.A.F., şi având în vedere rezultatele finale ale examenului de testare profesională pentru ocuparea funcţiilor publice vacante din cadrul A.N.V.
Criticile privind neacordarea Preavizului nu sunt întemeiate, acesta fiind emis şi menţionat în actul de eliberare din funcţie.
Sunt neîntemeiate şi criticile privind nulitatea Ordinelor nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011, pentru motivul nepublicării în M. Of.
Ordinele respective privesc aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central şi teritorial al A.N.V., organigrama, respectiv aprobarea statului de funcţii al A.N.V. şi a structurilor subordonate, reprezentând acte administrative cu caracter individual, întrucât sunt date pentru punerea în aplicare a măsurilor de organizare din H.G. nr. 110/2009, aşa cum a fost modificată şi completată prin H.G. nr. 565/2011; aşa fiind, nu a existat obligaţia legală de publicare a celor două ordine în M. Of. al României, Partea a I-a, aşa cum, fără temei, susţine recurentul-reclamant.
În ceea ce priveşte necesitatea organizării examenului, rezultă că pentru situaţia vizată, în care se aflau mai mulţi funcţionari publici, au devenit incidente dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, care prevăd organizarea unui examen de departajare la care recurentul-reclamant s-a poziţionat pe un loc inferior celui declarat câştigător.
Nici criticile referitoare la nulitatea actului de eliberare din funcţie, pentru motivul emiterii acestuia în perioada concediului medical, nu este întemeiat, eroarea respectivă fiind corectată prin actul modificator – Ordinul nr. 8465/2011.
De asemenea, contrar susţinerilor recurentului, legalitatea acestui din urmă act nu poate fi pusă la îndoială, el fiind emis cu respectarea dispoziţiilor legale, inclusiv art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, invocat de recurent.
Conform acestor dispoziţii legale, „ Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea”.
Rezultă din dispoziţiile legale citate că, atâta vreme cât nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice, actul administrativ poate fi revocat de emitent; din conţinutul aceloraşi dispoziţii legale rezultă şi în ce constă intrarea în circuitul civil a actului administrativ, legea referindu-se, în acest sens, la „ actele juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal ”.
Or, în cauză, recurentul-reclamant nu a menţionat care ar fi acele acte şi nici efectele juridice pe care le-ar fi creat actul administrativ contestat.
Pe de altă parte, în cauză nici nu a avut loc o revocare a actului administrativ iniţial, ci o modificare a acestuia, efectuată de autoritatea intimată tocmai pentru respectarea dispoziţiilor legale în materie.
Neîntemeiate sunt, de asemenea, şi criticile privind nerespectarea art. 76 C. muncii, la emiterea actelor administrative contestate, întrucât, aşa cum s-a arătat, temeiul juridic al acestora îl constituie prevederile Legii nr. 188/1999 care, fiind o lege specială, derogă de la dispoziţiile dreptului comun în materie.
Pentru considerentele arătate, constatând că sentinţa atacată este temeinică şi legală, nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul B.P., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor,P.L., împotriva Sentinţei nr. 1209 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5535/2013. Contencios. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 5533/2013. Contencios → |
|---|
