ICCJ. Decizia nr. 5535/2013. Contencios. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5535/2013
Dosar nr. 30343/299/2009
Şedinţa publică de la 31 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Timişoara, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, prin Sentinţa nr. 510 din 24 septembrie 2012, a respins contestaţia formulată de contestatorul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor în contradictoriu cu intimaţii M.M.S. şi Biroul Executorului Judecătoresc R.G.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
În cauză s-a formulat contestaţie la titlu, reprezentat de Sentinţa civilă nr. 324 din 05 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1352/59/2006, hotărâre prin care contestatorul a fost obligat la atribuirea în proprietatea reclamantului M.M.S., intimat în prezenta contestaţie, a unui autoturism adaptat infirmităţii sale fizice cauzate prin împuşcare în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989.
Prin urmare, sunt aplicabile dispoziţiile speciale vizând contestaţia la titlu, respectiv art. 399 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor anterior menţionate, rezultă că, dacă s-a folosit de procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., contestaţia care vizează o hotărâre judecătorească nu mai poate fi primită.
Or, în speţa de faţă, contestatorul a uzat de procedura lămuririi cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ce constituie titlu executoriu, fiind pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. 1352/59/2006, Încheierea nr. 324 din 06 martie 2008 prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului acestei sentinţe, în sensul obligării Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la atribuirea unui autoturism nou adaptat gradului de invaliditate al reclamantului.
Ca atare, singura cale de care putea uza contestatorul era recursul împotriva încheierii mai sus menţionate, iar nu contestaţia la titlu.
Pe cale de consecinţă, Curtea a constatat că este întemeiată apărarea intimatului M.M.S. potrivit căreia contestaţia formulată este inadmisibilă.
Mai mult decât atât, prima instanţă a reţinut că aspectele invocate de contestator cu privire la persoana obligată, la întinderea dispozitivului şi la modalitatea de executare a dispozitivului au fost soluţionate, cu autoritate de lucru judecat, de către Curtea de Apel Timişoara, prin Sentinţa civilă nr. 319 din 21 iulie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 10684/299/2009, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat de contestatorul din prezenta cauză.
Pe parcursul soluţionării dosarului anterior indicat, obligaţia prevăzută în titlu s-a şi executat silit prin echivalent, Curtea de Apel respingând prin aceeaşi hotărâre, respectiv prin Sentinţa civilă nr. 319 din 21 iulie 2011, şi cererea de întoarcere a executării silite formulate de contestatorul din prezenta cauză.
Prin urmare, din această perspectivă, contestaţie la executare este şi lipsită de obiect.
2. Recursul declarat de contestatorul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor
În recursul său, contestatorul a solicitat modificarea sentinţei, admiterea contestaţiei, în sensul obligării intimatului M.M.S. la restituirea contravalorii autoturismului SO în sumă de 22.497 euro, în raport de prevederile art. 4041 - 4044 C. proc. civ., întrucât acesta nu a procedat la achiziţionarea autoturismului
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea atacată:
2.1. Prima instanţă a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei publice şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât obligaţia impusă prin Sentinţa civilă nr. 324/2007 aparţine, în realitate, Secretariatului General al Guvernului.
2.2. Instanţa nu a ţinut seama de faptul că a fost investită doar cu încuviinţarea executării silite a Sentinţei civile nr. 324 din 05 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara şi a instituit obligaţii cu evidenta încălcare a legii.
3. Apărările formulate de intimatul M.M.S.
Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 1258/59/2008, reclamantul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a solicitat în contradictoriu cu paraţii M.M.S. şi Biroul Executorului Judecătoresc R.G. pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Somaţiei nr. 323 din data de 03 noiembrie 2008 dată în executarea Sentinţei civile nr. 324 din 05 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Totodată, în baza art. 2811 C. proc. civ., reclamantul a solicitat instanţei să precizeze întinderea dispozitivului, sub aspectul faptului dacă instituţia poate acorda reclamantului un autoturism din cele deţinute în urma executării silite a unor beneficiari ai Legii nr. 341/2004, care nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unui autoturism adaptat infirmităţii.
Prin Sentinţa nr. 33 din 09 februarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 1258/59/2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia la executare.
Prin Decizia nr. 3028 din 02 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis recursul, a casat sentinţa anterior arătată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa de control judiciar a reţinut că, faţă de obiectul cererii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 sub nr. 11602/301/2009 la data de 22 iunie 2009.
Prin Sentinţa nr. 8648 din 21 iulie 2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
În esenţă, s-a reţinut că, potrivit prevederilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar în baza art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Competenţa teritorială instituită de art. 400 alin. (1) C. proc. civ. este o competenţă teritorială absolută, iar, în speţa dedusă judecăţii, sediul contestatorului debitor, unde se face executarea, este în Bucureşti, sector 1.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. 30343/299/2009.
Prin Sentinţa civilă nr. 14361 din 26 noiembrie 2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în baza art. 400 alin. (2) teza I C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei speciale, în ceea ce priveşte contestaţia la titlu şi a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În baza art. 165 C. proc. civ., a disjuns contestaţia la executare propriu-zisă şi a dispus formarea unui nou dosar, în care s-a stabilit termen la data de 04 martie 2010.
În considerente, asupra excepţiei necompetenţei materiale, a reţinut că, potrivit art. 400 alin. (2) teza I C. proc. civ., contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Cum titlul executor îl reprezintă Sentinţa civilă nr. 324 din 05 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1352/59/2006, competenţa de soluţionare a contestaţiei la titlu revine Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 30343/299/2009 care, prin Sentinţa nr. 510 din 24 septembrie 2012, a respins contestaţia ca inadmisibilă, pentru considerentele expuse la pct. I.1. din prezenta decizie.
Critica de nelegalitate prezentată la pct. I.2.1. nu poate fi primită de către instanţa de control judiciar, în raport de următoarele motive:
Pe de o parte, Curtea de apel nu putea analiza excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, în condiţiile în care a respins contestaţia la titlu ca inadmisibilă.
Pe de altă parte, în mod corect prima instanţă a considerat că este inadmisibilă contestaţia dedusă judecăţii, în raport de argumentele prezentate în cuprinsul sentinţei atacate.
În mod concret, fiind vorba despre o contestaţie la titlu, sunt incidente prevederile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., se poate face contestaţie, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
La data formulării contestaţiei la titlu de faţă, se utilizase de către partea interesată procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ. în urma căreia a fost pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal Încheierea nr. 324 din 06 martie 2008 prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului Sentinţei nr. 324/2007, în sensul obligării Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la atribuirea unui autoturism nou adaptat gradului de invaliditate al intimatului M.M.S.
Ca atare, soluţia de inadmisibilitate a contestaţiei la titlu pronunţată de curtea de apel este în consonanţă cu dispoziţiile legale anterior nominalizate.
În raport de cele anterior prezentate, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondată nici critica recurentului expusă la pct. I.2.2.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., iar în speţă nu există motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul la 3.213 RON cheltuieli de judecată către intimatul M.M.S. (onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva Sentinţei civile nr. 510 din 24 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la 3.213 RON cheltuieli de judecată către intimatul M.M.S.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← CSJ. Decizia nr. 128/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 146/2013. Contencios → |
|---|
