ICCJ. Decizia nr. 1735/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1735/2013
Dosar nr. 922/39/2011
Şedinţa de la 26 februarie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 19 septembrie 2011 şi înregistrată sub nr. 922/39/2011, reclamanta I.F. a chemat în judecată pârâţii Baroul Botoşani şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze Decizia nr. 75 din 19 - 20 februarie 2010 emisă de UNBR şi implicit a Hotărârii nr. 14 din 15 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Baroului Botoşani şi obligarea pârâţilor să emită decizie de primire în profesia de avocat cu scutire de examen şi înscrierea în tabloul avocaţilor definitivi din baroul Botoşani .
În motivarea acţiunii a arătat că a formulat cererea pentru a fi admisă în profesia de avocat cu scutire de examen motivat de faptul că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în sensul că are o vechime în activitatea de consilier juridic de 12 ani consecutivi.
A mai arătat că este membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Consilierilor Juridici din Botoşani, asociaţie profesională înfiinţată în baza dispoziţiilor Legii nr. 514/2003 coroborate cu ale O.G. nr. 26/2000, care are ca scop şi asigurarea organizării şi exercitării profesiei de consilier juridic, această asociaţie nefiind recunoscută şi nici actele emise de aceasta .
Astfel, Legea nr. 514/2003 la art. 20 dă dreptul consilierilor juridici de a se asocia în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale şi, după caz, la nivel naţional, cu respectarea legii privind asociaţiilor şi fundaţiile, motiv pentru care, consideră că din eroare pârâţii nu i-au luat în considerare adeverinţa eliberată de Asociaţie.
Fiind vicepreşedinta unei alte asociaţii, nu putea fi înscrisă pe tabloul Colegiului, însă nu poate fi reţinută motivaţia Consiliului Baroului Botoşani în sensul că nu poate beneficia de prevederile Statutului profesiei de consilier juridic, întrucât nu este membră a colegiului, mai ales că din Legea nr. 514/2003 nu rezultă că denumirea asociaţiei profesionale este una singură şi obligatorie de colegiu.
Prin întâmpinare, UNBR Bucureşti a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate, precizând că, prevederile Legii nr. 51/1995, care era în vigoare la data depunerii cererii de către reclamantă, prevedea posibilitatea primirii în profesia de avocat cu scutire de examen, a consilierilor juridici care au îndeplinit această funcţie cel puţin 10 ani anterior formulării cererii, fără însă a se menţiona şi calitatea în care va fi primit în profesie, definitiv sau stagiar, cu obligaţia de a susţine examenul de definitivare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Baroul Botoşani a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, precizând că la data depunerii cererii reclamanta avea o vechime de aproximativ 4 ani vechime în profesia de consilier juridic, iar potrivit prevederilor legale, dobândeşte calitatea de avocat definitiv cel înscris în profesie în condiţiile legii, dacă a fost definitivat în funcţia juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în avocatură.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 381 din data de 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrative şi fiscal a admis, în parte, cererea în contencios administrativ având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamanta I.F., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România Bucureşti şi Baroul Botoşani - prin decan.
A anulat Hotărârea nr. 13 din 15 noiembrie 2010 emisă de Consiliul Baroului Botoşani şi Decizia nr. 75/2010 a UNBR.
A obligat secund-pârâta să emită decizie de primire în profesia de avocat cu scutire de examen şi a respins, ca prematur formulat, capătul de cerere privind înscrierea pe tabloul avocaţilor definitivi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 conferă persoanelor care au deţinut una din funcţiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii individualizate în lege.
Condiţia privind exercitarea acestor profesii într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumţia că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoştinţelor necesare exercitării profesiei de avocat.
Condiţiile prevăzute de lege, în cauză sunt îndeplinite, pârâţii sub acest aspect necontestând cererea reclamantului.
Art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înţeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen scris.
A apreciat curtea că a primi o asemenea interpretare, realizată de autorităţile intimate, înseamnă a goli de conţinut şi de eficienţă prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Privitor la solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtului de înscriere în tabloul avocaţilor din Baroul Botoşani, Curtea a apreciat că aceasta este prematur formulată, întrucât înscrierea în tabloul avocaţilor este o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură, iar emiterea deciziei de primire în profesie nu conduce automat la înscrierea în tablou, pentru realizarea acestui deziderat reclamantul având, de asemenea, obligaţia achitării taxelor de înscriere, depunerii jurământului (art. 21 din Legea nr. 51/1995).
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat în esenţă următoarele:
Instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1985 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, întrucât aceste dispoziţii legale au un caracter supletiv şi nu-i conferă reclamantei un drept necondiţionat de a accede la profesia de avocat, ci doar o vocaţie care trebuie corelată cu condiţia de a face dovada însuşirii corespunzătoare a condiţiilor legate de modul de organizare al acestei profesii.
Prima instanţă a ignorat dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995 şi art. 281 alin. (1) şi (3) din Statutul profesiei de avocat şi s-a limitat să analizeze doar dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din lege, pe care le-a interpretat greşit.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Reclamanta-intimată I.F. a formulat întâmpinare la cererile de recurs şi a solicitat respingerea acestora ca nefondate, arătând că instanţa de fond a reţinut că îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen.
II. Decizia instanţei de recurs
Intimata-reclamantă I.F. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul recurenţilor-pârâţi Baroul Botoşani şi Uniunea Naţională a Barourilor din România de a o primi în profesia de avocat cu scutire de examen, exprimat prin Hotărârea nr. 14 din 15 noiembrie 2010 a Consiliului Baroului Botoşani de respingere a cererii, confirmată prin Decizia nr. 75 din 19 - 20 februarie 2011 a Consiliului UNBR de respingere a contestaţiei administrative.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 poate fi primit în profesie cu scutire de examen, la cerere, titularul diplomei de doctor în drept, precum şi cel care anterior a fost cel puţin 10 ani procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
Din perspectiva acestor prevederi legale, cât şi în raport cu actele dosarului, instanţa de control judiciar constată că motivele invocate de recurenţii-pârâţi pe care îşi întemeiază refuzul, nu pot fi reţinute.
Astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, intimata-reclamantă îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv a desfăşurat activitate în funcţia de consilier juridic cel puţin 10 ani şi nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare.
Perioada în care recurenta-reclamantă a îndeplinit neîntrerupt funcţia de consilier juridic, respectiv 1 februarie 1999 - 1 septembrie 2010 (data formulării cererii la Baroul Botoşani), rezultă din înscrisurile menţionate în carnetul de muncă al acesteia - vechimea neîntreruptă fiind de 11 ani şi 7 luni. Susţinerile recurenţilor potrivit cărora prevederile art. 16 alin. (2) lit. b), creează doar posibilitatea şi nu obligaţia primirii în profesia de avocat cu scutire de examen sunt nefondate.
Înalta Curte apreciază că sintagma utilizată de legiuitor „poate fi primit în profesie cu scutire de examen”, nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocaţie. Întrucât intimata-reclamantă îndeplineşte condiţiile expres arătate la lit. b) a art. 16 din lege, respectiv a exercitat funcţia de consilier juridic peste 10 ani şi nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din acelaşi act normativ, aceasta are un drept subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporţionale cu scopul urmărit de recurenţii-pârâţi, în organizarea profesiei de avocat.
Referitor la argumentul recurentului Baroul Botoşani privind omisiunea instanţei de fond de a avea în vedere şi dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995 şi art. 281 alin. (1) şi (3) din Statutul profesiei de avocat, instanţa de control judiciar reţine că nici Legea nr. 51/1995 şi nici Statutul profesiei de avocat nu prevăd drept condiţie pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen definitivarea în funcţia juridică exercitată anterior.
Înalta Curte constată că definitivarea în profesia de consilier juridic a fost reglementată pentru prima dată prin dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, care fac trimitere, sub aspectul definitivării în profesie la “cele prevăzute în legea pentru exercitarea profesiei de avocat şi statutul profesional al acesteia.” Este evident că, aplicând principiul constituţional al neretroactivităţii legii, definitivarea în profesia de consilier juridic, în condiţii similare profesiei de avocat, este aplicabilă numai situaţiilor ivite de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Sub vechea reglementare, cea prevăzută de Decretul nr. 143/1955, definitivarea în profesia de consilier juridic nu era supusă unui examen şi era urmarea imediată a efectuării stagiului de 2 ani. Din punct de vedere formal, potrivit dispoziţiilor din decret, dovada definitivării rezultă din trecerea jurisconsultului stagiar în gradul imediat următor de jurisconsult.
De altfel, introducerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 51/1995 prin Legea nr. 255/2004, sunt o dovada în plus că până la data adoptării Legii nr. 514/2003, sistemul de definitivare în funcţia de consilier juridic era diferit, iar sub aspect probatoriu nu poate fi dovedit decât prin menţiunile din carnetul de muncă şi nu printr-un act formal, emis de asociaţia profesională.
În acest context, refuzul recurenţilor-pârâţi de a o primi în profesie fără examen pe motiv că nu ar îndeplini condiţiile legale, deşi acestea sunt îndeplinite, astfel cum s-a dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apare ca nejustificat, iar cererea de anulare a hotărârilor emise de pârâţi se impunea a fi admisă.
Faţă de împrejurarea că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea sentinţei de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Botoşani împotriva Sentinţei nr. 381 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1734/2013. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 1750/2013. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
