ICCJ. Decizia nr. 1736/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1736/2013
Dosar nr. 5555/2/2010
Şedinţa publică de la 26 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22 iunie 2010, reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul T.C.L.D., a solicitat să se constate calitatea acestuia de colaborator al securităţii.
Reclamantul a arătat că prin cererea nr. P/2668 din 08 din 25 iulie 2008, adresată C.N.S.A.S. de către publicaţia A.C. s-a solicitat; verificarea, sub aspectul constatării calităţii de colaborator al securităţii, în ceea ce îl priveşte pe pârât, ţinând cont de faptul că pârâtul deţine funcţia de director al Teatrului I.C. din Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că pârâtul are calitatea de colaborator al Securităţii, acest fapt rezultând în urma analizei materialelor furnizate de acesta în perioada colaborării cu organele de securitate, fiind îndeplinite cerinţele legale prevăzute de legiuitor la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Astfel, în ceea ce priveşte prima condiţie, aceasta este asigurată, informaţiile furnizate securităţii referindu-se la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În acest sens, reclamantul a făcut referire la documentul intitulat „Notă" furnizată de pârât la data de 18 ianuarie 1952, precum şi la nota informativă din data de 23 ianuarie 1952, în care pârâtul denunţă faptul că elevi de liceu trimit pachete de alimente şi scrisori în munţi. Urmare a acestei note, organele de securitate au dispus măsuri urgente de identificare şi de adâncire a informaţiei, precum şi identificarea persoanelor menţionate în notă.
În susţinerea acţiunii sunt şi notele informative furnizate de pârât, în perioada anilor 1959 și 1961, şi identificate în dosarul unui cunoscut regizor de la studioul Sahia. Notele furnizate sunt dactilografiate şi atribuite în antet sursei, cu numele conspirativ al pârâtului. Din caracterizările întocmite de ofiţeri şi aflate în dosarul de reţea al cărui titular este pârâtul, rezultă că acesta a furnizat informaţii despre regizorul B.P., iar pe baza informaţiilor furnizate de agent s-au deschis acţiuni de verificare asupra unor elemente care se manifestau duşmănos şi intenţionau să fugă din ţară. Astfel a furnizat material despre P.B., urmărit de serviciul X. Aceste caracterizări dovedesc legătura între persoana pârâtului şi notele informative identificate în dosarul urmăritului şi contrazic ipoteza potrivit căreia ofiţerul ar fi putut fabrica probele prin atribuirea acestora unei persoane fictive.
Referitor la conţinutul notelor furnizate de pârât despre regizor, este de natura evidenţei că intenţiile de evaziune din ţară şi întreţinerea de relaţii cu cetăţeni străini erau considerate atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fapt dovedit prin aceea că persoanei semnalate i s-a deschis dosar de urmărire informativă şi asupra sa au fost luate măsuri pe linie de securitate.
Note informative furnizate de către pârât au fost identificate şi în dosarul unei alte persoane, absolventă a Conservatorului C.P., din care rezultă atitudinea şi comportamentul cosmopolit al acesteia, despre care regimul comunist a avut întotdeauna o teorie aparte, în sensul că nu face altceva decât să promoveze „sistemul de valori al societăţii occidentale", considerată de liderii regimului ca fiind „decadentă." În consecinţă, în vizorul Securităţii se aflau toţi aceia care aveau astfel de manifestări.
Reclamantul a arătat că informaţii furnizate de pârât au fost identificate şi în Dosarul nr. R/28545, dosar deschis pe numele unui fost condamnat politic, la momentul respectiv, student la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi colaborator al securităţii.
Acesta a precizat că pe baza materialelor furnizate de pârât au fost deschise acţiuni de urmărire informativă „asupra unor elemente care se manifestau duşmănos şi intenţionau să fugă din ţară", a fost dispusă măsura trimiterii în justiţie a unei persoane şi mai ales, „s-a descoperit existenţa unei organizaţii subversive ce se formase în liceu, formată din elevi şi eleve în frunte cu M.C., din care făceau parte mai mulţi fii de foşti miniştri burghezi.
Prin urmare, prima condiţie impusă de legiuitor în constatarea calităţii de colaborator, este asigurată.
Referitor la cea de-a doua condiţie legală prevăzută la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv informaţiile prevăzute la pct. 1 să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi această condiţie este asigurată deoarece, nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, pârâtul a conştientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunea sa se pot lua măsuri de urmărire şi verificare şi, prin urmare, a vizat această consecinţă.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Pârâtul a arătat că cererea este inadmisibilă întrucât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 7 pct. 2 din O.U.G. nr. 24/ 2008, care prevăd o procedură prealabilă sesizării instanţei de judecată, în sensul că, acţiunea nu poate fi promovată în lipsa unui aviz scris, motivat în fapt şi în drept, al Direcţiei Juridice din cadrul C.N.S.A.S., dispoziţie reluată prin art. 36 alin. (4) din Hotărârea nr. 1/2008 de aprobare a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a C.N.S.A.S.
De asemenea, pârâtul a formulat cerere reconvenţională, solicitând eliberarea unei copii xerox după dosarul de urmărire informativă.
În motivare, pârâtul a arătat ca la data de 13 octombrie 2010 a înregistrat la sediul C.N.S.A.S. cerere sub nr. I/11367 din 10 din 13 octombrie 2010, prin care solicita eliberarea unei copii xerox după dosarul de urmărire informativă şi că nici până la data formulării prezentei cereri adica 21 ianuarie 2011, nu a primit vreun răspuns de la C.N.S.A.S., termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, fiind cu mult depăşit.
Pe fondul cauzei, a arătat că din probele administrate în cauză de către reclamant poate fi reţinută din conţinutul definiţiei menţionate doar activitatea sa de furnizare de informaţii.
Aceste informaţii nu sunt însă de natură să îndeplinească celelalte cerinţe ale legii referitoare la scopul comunicării acestor date respective denunţarea activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de către legiuitor prin dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 6658 din data de 11 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată, a admis cererea principală formulată de reclamantul-pârât C.N.S.A.S. şi a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele:
Privitor la respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, prima instanţă a avut în vedere că reclamantul a depus nota de constatare întocmită de Direcţia de investigaţii şi avizul Direcţiei juridice.
Privitor la acţiunea formulată de reclamant, Curtea a considerat că sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, respectiv informaţiile furnizate securităţii, indiferent sub ce formă, să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi informaţiile prevăzute la punctul 1 să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În ceea ce priveşte prima condiţie, prima instanţă a considerat că această condiţie este îndeplinită, acest fapt rezultând din cuprinsul notelor informative din data de 06 mai 1959, 08 decembrie 1960, 01 iulie 1961, și 23 octombrie 1957, informaţiile referindu-se la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Cu privire la nota informativă din data de 23 ianuarie 1956, Curtea a considerat că nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci se relatează despre o persoană care are atitudine cosmopolită, manifestând o comportare de politeţe burgheză excesivă faţă de femei.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanţa de fond nu a avut în vedere informaţiile furnizate de pârât înainte de a împlini vârsta de 16 ani, neluând în considerare notele furnizate de pârât la data de 18 ianuarie 1952 şi 23 ianuarie 1952, referitoare la faptul că elevi de liceu trimit pachete de alimente în munţi, în urma căreia organele de Securitate au dispus măsuri urgente de identificare şi de adâncire a informaţiei, precum şi identificarea persoanelor menţionate în notă.
În ceea ce priveşte ce-a de a doua condiţie, curtea a apreciat că informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, a dreptului la libertate de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 85 din Constituţia României din 1965 art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi a dreptului la libera circulaţie prevăzut de art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Concluzionând, instanţa de fond a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, Curtea a constatat ca aceasta-este neîntemeiată deoarece paratului i s-au eliberat copii de pe dosarul;de urmărire informativă.
3. Recursul declarat de pârâtul T.C.L.D. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul T.C., L.D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurentul a arătat, în esenţă, următoarele:
- Hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, nefiind îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Recurentul a susţinut că din probele administrate în cauză poate fi reţinută doar activitatea de furnizare de informaţii, urmare a unui angajament de colaborare cu securitatea, sub ameninţare, la vârsta de 14 ani.
Aceste informaţii nu sunt, însă, de natură să îndeplinească celelalte cerinţe ale legii referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunţarea activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Privitor la notele reţinute de instanţa de fond din data de 6 mai 1959, 8 decembrie 1960, 1 iulie 1961 şi 23 octombrie 1957, recurentul a arătat că aceste probe nu sunt olografe, ele provenind de la foşti ofiţeri de securitate, planând suspiciunea că aceste înscrisuri sunt întrutotul credibile.
Hotărârea pronunţată de prima instanţă aduce atingere dispoziţiilor art. 53 din Constituţia României.
Prin admiterea cererii reclamantului-pârât C.N.S.A.S., instanţa de fond a abdicat de la rolul esenţial pe care i-l conferă Legea specială, acela de a cântări ea însăşi dovezile, a stabili ea însăşi situaţia de fapt şi de a analiza întrunirea criteriilor pentru stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii.
Realizarea dreptului comunităţii de a cunoaşte adevărul este interferată cu drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanelor vizate.
Constatarea colaborării cu fosta securitate este de natură să atragă oprobiul asupra persoanei în cauză, să-i lezeze reputaţia şi să-i îngrădească exerciţiul anumitor drepturi.
Tocmai de aceea intervine criteriul consacrat de art. 53 din Constituţia României, anume că restrângerea drepturilor şi libertăţilor să fie în mod rezonabil necesară într-o societate democratică.
Angajamentul de colaborare cu Securitatea a fost semnat la vârsta de 14 ani, sub ameninţare.
Acest angajament, semnat silit în perioada minorităţii, a făcut să fie permanent urmărit de către organele securităţii.
Pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii, instanţa de fond ar fi trebuit să analizeze şi să aprecieze toate aspectele complexe ale cazului.
Instanţa de fond în mod greşit a respins cererea reconvenţională, arătând că pârâtului i s-au comunicat copii de pe dosarul de urmărire informativă.
Recurentul a învederat că dosarul a fost depus la solicitarea sa la dosarul cauzei, însă cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 544/2004.
II. Decizia instanţei de recurs
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va admite pentru următoarele considerente, în sensul celor de mai jos.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 293/2008, colaborator al securităţii este „persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.[…] Persoanele care la data colaborării cu securitatea nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe […]”.
Rezultă cu evidenţă din textul de lege mai sus enunţat că noţiunea de colaborator al securităţii exclude de plano, persoana care la data colaborării cu securitatea nu împlinise vârsta de 16 ani, în măsura în care acest aspect se coroborează şi cu alte probe.
Ori, în cauza dedusă judecăţii, aşa cum rezultă din toate probele administrate cu ocazia soluţionării fondului, recurentul-pârât a furnizat informaţii, ca urmare a unui angajament semnat la vârsta de 14 ani sub ameninţare, împrejurare necontestată nici de intimatul-reclamant.
Aceste informaţii însă, nu au fost de natură să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, cerinţă impusă cumulativ de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Sub acest aspect, în mod greşit prima jurisdicţie a reţinut că în privinţa recurentului-pârât sunt întrunite cele două condiţii impuse de art. 2 lit. b).
Astfel, faptul că informaţiile furnizate, care de altfel nu răspundeau cerinţelor organelor de securitate, au fost date pe fondul unui climat de teroare, spaimă şi dorinţa de a-şi salva familia, rezultă chiar din notele întocmite de agenţii de securitate care răspundeau de recurent.
Relevante în acest sens este Nota de constatare nr. D/I/I/2528 din 19 august 2009, din care rezultă că recurentul a fost exclus din reţea la data de 26 ianuarie 1968, pentru faptul că „notele sunt redactate de aşa natură, încât se deduce foarte uşor că le-a întocmit numai pentru a scăpa de obligaţie”; precum şi referatul cu propuneri de excludere din reţeaua informativă din 28 martie 1967, semnat de ofițerul P.I.B., în care se reţine că „materialele prezentate erau sporadice, vânate, fără a avea posibilitatea de verificare a lor” şi că „după o analiză atentă din partea conducerii biroului, a acestui agent, s-a încercat dirijarea lui concretă pe lângă elemente care interesau organele noastre, ceea ce însă l-a făcut pe agent să ne prezinte situaţii nesemnificative şi în cele din urmă să nu mai vină la întâlniri”.
Rezultă aşadar, fără putinţă de tăgadă, că recurentul-pârât a încercat în permanenţă să-şi apere viaţa şi respectiv familia, lăsând doar impresia că acceptă colaborarea cu securitatea, cunoscute fiind, raportat la acea epocă, consecinţele unui refuz direct de colaborare.
Aşa fiind, Curtea reţine că prima instanţă a analizat în mod superficial şi chiar formal probele administrate, neţinând seama de toate împrejurările şi aspectele complexe ale situaţie în care s-a aflat recurentul-pârât.
În acest context, chiar notele reţinute de prima instanţă, ca fiind probe în dovedirea calităţii de colaborator al securităţii nu pot fi analizate în afara împrejurările mai sus arătate, cu atât mai mult cu cât ele sunt date în perioada anterioară întocmirii raportului de excludere din reţea a recurentului pentru motivul că acesta nu furniza informaţiile dorite de organele Securităţii ci doar „pentru a scăpa de obligaţie”.
De altfel, aceste note nu sunt scrise şi semnate de recurent, ci ele provin de la ofiţeri de securitate.
În consecinţă, Curtea în raport de cele mai sus reţinute şi în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica sentinţa recurată şi pe fond, va respinge acţiunea formulată de intimatul-reclamant C.N.S.A.S., ca neîntemeiată, reţinând că în cauză nu sunt întrunite dispoziţiile art. 24 lit. b) din O.U.G. nr. 24/ 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de T.C.L.D.şi continuat de T.A.C. el, în calitate de moştenitor, împotriva sentinţei civile nr. 6658 din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1732/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1742/2013. Contencios → |
|---|
