ICCJ. Decizia nr. 2714/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2714/2013
Dosar nr. 733/59/2012
Şedinţa publică de la 5 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 422 din 9 iulie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Arad, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin care solicita suspendarea executării actelor administrativ-fiscale intitulate „Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare” din 05 aprilie 2012 şi „Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare” din 22 mai 2012.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reţinând următoarele:
Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Arad a promovat acţiunea de contencios administrativ prin care a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale intitulate „Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare” nr. din 05 aprilie 2012 şi „Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare” din 22 mai 2012.
La termenul de judecată din data de 09 iulie 2012, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită doar suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare” din 05 aprilie 2012.
Prin acest act administrativ fiscal s-au constatat nereguli şi s-au stabilit corecţii financiare privind proiectul cod SMIS 1205 cu titlul „Modernizare Juliţa - Mădrigeşti, componentă a traseului turistic E 68 - Moneasa”, beneficiar fiind Unitatea Teritorială a Judeţului Arad.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin urmare, pentru admiterea unei asemenea cereri este necesară îndeplinirea cumulativă a trei cerinţe legale şi anume dovada procedurii prealabile împotriva actului administrativ, cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Se constată că împotriva Notei atacate reclamanta a formulat contestaţie înregistrată la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului din 14 mai 2012, prin Decizia nr. 103 din 23 mai 2012, Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul acestei autorităţi respingând contestaţia.
În cauza dedusă judecăţii, reclamanta nu a probat existenţa cazului bine justificat, aşa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în sensul unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Existenţa acestei condiţii poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.
Prin Nota de constatare ce face obiectul litigiului s-a statuat că reclamanta datorează autorităţii cu competentă în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 7.447.624,83 lei. În cuprinsul Notei de constatare a fost precizată baza legală a verificării precum şi starea de fapt constatată în urma controlului.
În cuprinsul actului administrativ s-a reţinut că potrivit fişei de date a achiziţiei pentru atribuirea execuţiei lucrărilor în cadrul proiectului de modernizare tronson Juliţa - Mădrigeşti, componentă a traseului turistic E 68 – Moneasa, la capitolul V 4.4 „informaţii privind subcontractanţii/asociaţii” se specifică faptul că „ofertantul nu va subcontracta mai mult de 30% din valoarea contractului”. În cuprinsul notei de constatare s-a reţinut că introducerea unei limitări cu privire la dreptul operatorului economic care participă la procedura organizată pentru atribuirea unui contrat de achiziţie publică, de a subcontracta îndeplinirea contractului respectiv nu respectă prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006 care menţionează dreptul ofertantului de a subcontracta o parte din contractul respectiv, cu precizarea că subcontractarea nu poate să ducă la diminuarea răspunderii contractantului în ceea ce priveşte modul de îndeplinire a contractului în cauză. S-a reţinut totodată, că potrivit alin. (2) al art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006 autoritatea contractantă are dreptul doar de a solicita operatorilor economici care depun oferta să precizeze ce parte din contract urmează să subcontracteze şi datele de recunoaştere a subcontractanţilor propuşi. Organele de control au constatat că transformarea obligaţiei ofertantului de a preciza partea din contract ce urmează să o subcontracteze şi datele de recunoaştere ale subcontractanţilor propuşi într-o obligaţie de a respecta un anumit procent al subcontractării impus de către autoritatea contractantă reprezintă o limitare care contravine prevederilor art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006.
În susţinerea cererii de suspendare, reclamanta a învederat că Nota de constatare ce face obiectul suspendării nu cuprinde doar diferenţa de creanţă care ar rezulta prin corectare, ci cuprinde suma totală a creanţei bugetare, ceea ce ar contraveni, în opinia reclamantei, prevederilor art. 31 alin. (2) din O.G. nr. 66/2011.
Reclamanta afirmă că, reluarea verificărilor ar putea să fie efectuată doar în scopul lămuriri unor aspecte privind eventualele nereguli apărute ca urmare a unor date suplimentare necunoscute sau în scopul corectării unor erori de calcul privind cuantumul creanţelor bugetare stabilite în scopul acoperirii integrale a prejudiciului creat.
Se reţine că Notă de constatare a cărei suspendare se solicită a fost întocmită ca urmare a sesizării Direcţiei Generale Autorizare şi Plăţii Programe prin adresa din 30 martie 2012 care semnala că în urma verificării cererii de rambursare nr. 8 finală, aflată la D.G.A.P.P. s-a constatat faptul că în cuantumul creanţei bugetare stabilit în valoare de 7.704.481,36 lei din care 6.321.873,83 lei şi 1.385.607,53 lei TVA a fost inclusă şi valoarea corecţiei de 25% aferentă lucrărilor decontate la cererea de rambursare finală pentru care nu a fost efectuată plata către beneficiar. Referitor la această eroare materială s-a procedat la îndreptarea acesteia prin emiterea unui nou titlu de creanţă reprezentant de Nota de constatare atacată în prezentul litigiu.
Se constată că, aspectul invocat de către reclamantă cu privire la nerespectarea prevederilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că Nota de constatare ce face obiectul litigiului ar trebui să cuprindă doar creanţele bugetare calculate suplimentar faţă de actul de stabilire a creanţelor bugetare emis anterior presupune administrarea de probatorii în vederea stabilirii cu exactitate a aspectelor învederate de către reclamantă, ceea ce implică analiza fondului cauzei.
Prin urmare, se constată că nu este îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat.
Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării a unei autorităţii publice sau a unui serviciu public.
În speţa de faţă, se constată că executarea concretă a măsurii dispuse prin Nota de constatare atacată ar pute periclita funcţionarea normală a unor servicii publice din cadrul Unităţii Administrativ Teritoriale a Judeţului Arad, raportat la susţinerile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Deşi, condiţia pagubei iminente este îndeplinită, va fi respinsă cererea de suspendare formulată, faţă de împrejurarea că art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor trei condiţii anterior menţionate, iar în speţa de faţă reclamanta nu a probat existenţa unui caz bine justificat.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., recurenta - reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Judeţului Arad a susţinut în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că cererea sa privind suspendarea actelor administrative - fiscale respectiv a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 05 aprilie 2012 ar fi neîntemeiată deşi din probatoriul administrat în cauză rezultă îndeplinirea condiţiilor legale pentru a se dispune suspendarea executării, respectiv atât cazul bine justificat cât şi paguba iminentă.
În aprecierea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat recurenta a susţinut că instanţa trebuia să analizeze condiţiile în care a fost emisă nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare din 5 aprilie 2012, după ce anterior au fost emise alte patru note având acelaşi obiect al verificărilor, respectiv nereguli în procedura de atribuire a contractului de lucrări privind modernizare tronson Juliţa - Mădrigeşti, componentă a traseului turistic E 86 - Moneasa.
Consideră recurenta că anularea ca nelegală, urmare a analizării unor aspecte de fond, a primei note de constatare este de natură a crea o îndoială cu privire la legalitatea următoarelor note de constatare emise ulterior, note având un obiect identic cu prima iar respingerea cererii de suspendare a executării formulate este netemeinică şi nelegală.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat pentru considerentele expuse în continuare.
După cum în mod constant a hotărât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa în materie, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ se cer a fi îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, fără însă a se realiza o examinare pe fond a legalităţii actului a cărui suspendare se solicită, în sensul că analizarea actului administrativ se limitează doar la o simplă „pipăire” a fondului.
Din această perspectivă, instanţa de recurs apreciază că în mod eronat s-a reţinut prin hotărârea atacată că nu este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit de art. 2 lit. t) din Lega nr. 554/2004, republicată, respectiv, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În speţă, conform materialului probator administrat în cauză recurenta-reclamantă a susţinut şi dovedit că anterior emiterii „Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare” din 5 aprilie 2012, a cărei suspendare s-a solicitat, intimata a emis patru note care conţin aceleaşi considerente, au avut la bază acelaşi obiect al verificărilor, respectiv modul de utilizare a fondurilor europene şi a celor cofinanţate de la bugetul de stat şi respectarea clauzelor contractuale ale contractului de finanţare din 27 octombrie 2008, în proiectul cod SMIS 1205 cu titlul „Modernizare tronson Juliţa - Mădrigeşti, componentă a traseului turistic E 68 Moneasa”.
Toate cele patru note au acelaşi obiect în sensul că au reţinut drept neregulă, înscrierea în fişa de date a achiziţiei pentru atribuirea lucrărilor în cadrul Cap. V4.4 Informaţii privind subcontractanţii/ asociaţii a condiţiei ca ofertantul că nu subcontracteze mai mult de 30% din valoarea contractului, invocându-se drept temei art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.
Recurenta-reclamantă a contestat prima notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 28 septembrie 2011, contestaţia fiind admisă şi nota fiind anulată ca nelegală prin Decizia nr. 23 din 17 noiembrie 2011 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul autorităţii pârâte.
Anularea ca nelegală a acestei prime note este de natură a crea o îndoială cu privire la legalitatea următoarelor note de constatare emise împotriva recurentei-reclamante, având în vedere acelaşi obiect al verificărilor şi neregulilor constatate cât şi dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor poate fi reluată, în cadrul termenului de proscripţie, apar date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.
Din perspectiva acestor dispoziţii legale cât şi din probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond avea posibilitatea de a constatat existenţa unui „caz bine justificat” fără a prejudeca fondul cauzei, întrucât din împrejurările mai sus expuse, rezultă o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.
Cum celelalte condiţii legale prevăzute pentru suspendare au fost reţinute ca fiind îndeplinite de către instanţa de fond, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va admite recursul formulat în cauză şi va modifica sentinţa atacată în sensul că admite cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 5 aprilie 2012, până la pronunţarea instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Arad împotriva Sentinţei civile nr. 422 din 9 iulie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite cererea de suspendare formulată de reclamantă şi suspendă executarea Notelor de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 05 aprilie 2012 şi din 22 mai 2012, până la pronunţarea instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2716/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2711/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
