ICCJ. Decizia nr. 2720/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2720/2013
Dosar nr. 24310/3/2008
Şedinţa publică de la 5 martie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 24310/3/2008, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) a chemat în judecată pe pârâtul S.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, pârâtul a fost verificat din oficiu, întrucât a candidat la funcţia de primar al comunei Sic, judeţul Cluj.
Reclamantul a precizat că, astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare din 06 iunie 2008, precum şi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pârâtul a fost recrutat în calitate de „informator”, în anul 1984, de către organele de Securitate „în problema naţionalişti maghiari”, preluând numele conspirativ „C.”.
Relevante pentru activitatea de colaborarea a pârâtului sunt şi aprecierile făcute de lucrătorul de Securitate, la adresa sa, precum şi documentele care atestă recompensarea pecuniară a sa
Reclamantul a apreciat că activităţile desfăşurate de pârât, în calitate de colaborator al fostei Securităţi, au vizat îngrădirea următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţie în vigoare la acea dată :
- dreptul la viaţă privată - art. 17 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice;
- dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor - art. 28 din Constituţia România din 1965, art. 19 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
Pentru argumentele prezentate anterior, reclamantul a considerat că sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securităţii”.
Prin încheierea pronunţată la data de 17 iunie 2010, Curtea a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 şi suspendarea judecăţii cauzei pe durata soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 6431 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul S.I., şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Pârâtul a fost verificat de către autoritatea reclamantă, din oficiu, întrucât a candidat la funcţia de primar al comunei Sic, judeţul Cluj.
În acest sens, s-a emis Nota de constatare nr. din 06 iunie 2008, în care s-a reţinut că pârâtul a fost recrutat de în calitate de „informator", în anul 1984, de către organele de Securitate „în problema naţionalişti maghiari", preluând numele conspirativ „C.”.
Pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informaţiile reţinute în Nota de constatare din 06 iunie 2008 privitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securităţii, persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Constatarea calităţii de colaborator al Securităţii nu impune a se dovedi încălcarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului, cerinţa impusă de legiuitor fiind aceea ca informaţiile transmise să facă posibilă îngrădirea sau suprimarea acestor drepturi.
Informaţiile comunicate Securităţii de către pârât au vizat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv, dreptul la viaţă privată - art. 17 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice; dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor - art. 28 din Constituţia România din 1965, art. 19 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
Prin urmare, se constată că acţiunea este întemeiată şi se impune admiterea ei, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, şi constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Recursul
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat în esenţă următoarele:
- Arată recurentul că nu a desfăşurat activităţi de natura celor menţionate la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 deoarece nu a denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nu a realizat activităţi care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, nu a încasat suma de bani pentru activităţile realizate, chitanţa depusă la dosar nefiind semnată de recurent.
- A mai arătat recurentul că activitatea a fost prezentată în mod subiectiv în cererea de chemare în judecată, faptul că organele de securitate i-au cerut acestuia informaţii despre activitatea unor persoane, nu echivalează cu furnizarea informaţiilor de natura celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Recurentul a arătat de asemenea că în calitate de gestionar într-o unitate cooperatistă, a fost expus continuu controalelor efectuate de organele de miliţie controale care de multe ori aveau ca scop şi crearea unei presiuni psihice pentru a-l determina să colaboreze cu Securitatea sau miliţia.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele următoare:
În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 „colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor”.
Înalta Curte reţine că recurentul recunoaşte că a colaborat cu organele Securităţii în perioada comunistă însă înţelege să nuanţeze faptul că atunci în acele vremuri erau circumstanţe care îi determinau pe cetăţeni să cadă în capcana securităţii, că nu a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor despre care a furnizat informaţii.
- Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 neavând importanţă că acum recurentul are o altă opinie despre cele întâmplate.
Se constată că informaţiile fac parte din cele care denunţă activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi au fost de natură a îngrădi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, chiar dacă în fapt nu s-a întâmplat acest lucru, cum susţine recurentul.
- Înalta Curte reţine ca şi instanţa de fond că recurentul - pârât prin informaţiile despre confecţionarea unor pietre de monumente şi cruci vizitele şi relaţiile unei persoane cu cetăţeni din RP. Ungaria, despre bonuri de benzină de la turişti străini, cantitate de benzină avută la domiciliu, de către anumite persoane a fost folositor organelor de Securitate, aceştia îi trasau în continuare sarcini precise - cu ce le plăteşte bonurile de benzină, să se împrietenească cu K.G., să afle la ce persoane a confecţionat pietre funerare şi cu ce sume. Aceste măsuri erau respectate de recurent, existând deci o colaborare activă (f. 28, 29 dosar fond).
De asemenea informaţiile furnizate despre numitul K.G., care avea legături cu cetăţenii străini au fost verificate de organele de Securitate - fiind vorba de o persoană împotriva căruia se luase măsura avertizării şi fiind considerat că se menţine pe poziţii neloiale faţă de ţara noastră (f. 26 dosar fond).
Din cele arătate mai sus, din angajamentul semnat olograf de recurent se apreciază îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 - în sensul că au fost furnizate informaţii care au fost de natură să ducă la încălcarea şi îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale deoarece imixtiunile în viaţa şi conştiinţa persoanelor, în timpul regimului comunist, în felul în care a procedat recurentul, încalcă dreptul la viaţă privată a individului şi dreptul la libertatea de exprimare, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora, aspectele cele mai intime ale fiinţei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi şi care trebuie să rămână inaccesibile. Rezultă că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 28/2008.
Faţă de cele reţinute mai sus, constatând că sentinţa civilă recurată este legală şi temeinică în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul S.I. împotriva Sentinţei nr. 6431 din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2730/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2716/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
